ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 172 din 16 martie 2020, printre altele, Judecătoria Dej a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 18 (optsprezece) luni închisoare cu executare și 4.700 RON amendă penală pentru săvârșirea în concurs real a următoarelor infracțiuni: instigare la fals intelectual, prev. și ped. de art. 47 din C. pen., raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată fiind Comuna Mica, reprezentată prin primar), uz de fals, prev. de art. 323 alin. (1) teza II-a din C. pen. și fals în declarații, în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 326 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate aflate în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu faptele care au făcut obiectul Sentinței penale nr. 628 din 23.09.2014 a Judecătoriei Dej, modificată și rămasă definitivă la data de 3.12.2014 prin Decizia penală nr. 1092/A din 3.12.2014 a Curții de Apel Cluj, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., constând în interzicerea pe o perioadă de 2 ani a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, care se execută în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. și s-a atras atenția acestuia asupra dispozițiilor prevăzute de art. 63 alin. (1) din C. pen. și art. 559 din C. proc. pen.

S-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate, cu referire la actul intitulat "Certificat fiscal privind impozitele și taxele locale în cazul persoanelor fizice", eliberat de Primăria comunei Mica, județul Cluj, sub nr. x din 2.03.2015, precum și a actului intitulat "Certificat de distrugere" eliberat de S.C. Dezmembrări Piese Auto S.R.L. Dej, județul Cluj, sub nr. x din 10.04.2012.

Pe latură civilă, în baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 19 și art. 25 alin. (1) din același cod, raportat la art. 1357 și urm. din C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Comuna Mica și, în consecință, a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 34.384 RON, cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 785 din 20 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 172 din 16.03.2020 a Judecătoriei Dej, a desființat sentința penală atacată doar sub aspectul laturii civile și, în rejudecare, a constatat că inculpatul A. a achitat din suma de 34.384 RON solicitată de partea civilă Primăria comunei Mica suma de 16.514 RON, prin chitanța seria x/2020 nr. x din 17.07.2020, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în drept că fapta inculpatului care, în luna martie 2015, apelând la martorul B., primarul comunei Mica, județul Cluj, l-a determinat pe acesta să-i elibereze, sub semnătura sa și a referentului de specialitate, certificatul fiscal nr. x din 2.03.2015, prin care se atesta în mod nereal faptul că nu are datorii la bugetul local, deși în realitate inculpatul figura restant la plata impozitului auto plus penalități pentru autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, înregistrând cu acest titlu un debit la bugetul local în valoare de 27.882 RON la acel moment, iar primarul, la rândul său, a determinat-o pe referenta C. din cadrul compartimentului "Taxe și Impozite" al Primăriei comunei Mica să întocmească și să semneze alături de acesta respectivul document, ambii acționând în cadrul și cu ocazia exercițiului atribuțiilor de serviciu, întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals intelectual, faptă prev. și ped. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, instanța de control judiciar a reținut în drept că, fapta inculpatului care, în luna martie 2015 a folosit certificatul de distrugere emis de către S.C. Dezmembrări Piese Auto S.R.L. sub nr. x/10.04.2012, înscris sub semnătură privată întocmit în fals la rubrica "data emiterii", pe care l-a depus în dosarul de radiere finalizat cu obținerea certificatului de radiere nr. x din 8.04.2015, eliberat de SPCRPCIV Cluj pentru același autoturism marca x, întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 323 alin. (1) teza II-a din C. pen., iar faptele aceluiași inculpat din data de 1.11.2013 care, în calitate de proprietar al autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x, a declarat în fals, în fața notarului public D. din cadrul Biroului Notarilor Publici Asociați E. & D. & F., împrejurarea că în anul 2012 a predat la o firmă de colectare fier vechi autoturismul în cauză, declarație pe care a folosit-o în vederea obținerii certificatului de radiere nr. x din 8.04. 2015, eliberat de SPCRPCIV Cluj și, ulterior, la Primăria comunei Mica în vederea radierii fiscale retroactive a vehiculului amintit, cu scopul de a nu plăti impozitul datorat, iar pe de altă parte, deși îi revenea obligația consemnării deținerii în proprietate a autoturismului marca x, în cele trei declarații de avere pe care le-a întocmit anual, la datele de 19.01.2012, 20.02.2014 și 29.01.2015, în calitate de consilier local al comunei Mica, județul Cluj, a omis acest aspect în mod repetat, întrunesc obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 326 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În ceea ce privește latura civilă, instanța de apel a reținut faptul că, în cadrul ședinței de judecată din data de 24 februarie 2020, la interpelarea expresă a instanței, inculpatul asistat de apărător ales, a declarat că este de acord să achite prejudiciul cauzat părții civile a cărei constituire de parte civilă exista la dosar și a fost comunicată inculpatului, aspecte reținute ca atare prin încheierea de ședință de la acea dată.

S-a mai notat că inculpatul nu a contestat decât în fața instanței de apel cuantumul pretențiilor formulate de către partea civilă, deși a fost de acord să o despăgubească pe aceasta cu suma solicitată, astfel cum s-a menționat anterior.

În concluzie, făcând trimitere la faptul că acțiunea civilă în procesul penal se supune și regulilor de soluționare cuprinse în C. civ. în care se arată că acțiunea civilă este supusă principiului disponibilității, instanța de apel a constatat că s-a achitat suma de 16.514 RON, debit de bază integral achitat, prin chitanța seria x/20 nr. x din 17 iulie 2020.

Împotriva Deciziei penale nr. 785/A din 20 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a declarat, la data de 4 septembrie 2020, recurs în casație inculpatul A..

În motivarea cererii de recurs în casație, recurentul a susținut că fapta reținută de instanța de apel nu se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu argumentarea că elementul material al laturii obiective a infracțiunii de fals intelectual îl reprezintă "falsificarea unui înscris oficial (...)", or actul primit de acesta care se presupune a fi falsificat nu se încadrează în noțiunea de "înscris oficial" având în vedere că acesta nu a fost înregistrat în evidențele Primăriei Mica, în registrul acestei instituții, la poziția nr. x din 2.03.2015 figurând doar numele "G.".

Sub un al doilea aspect, recurentul a învederat că doar un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu poate avea calitatea de subiect activ calificat al infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., or numita C., care a falsificat înscrisul din cauza pendinte, nu avea ca atribuție legală "întocmirea certificatelor de atestare fiscală", ci doar "eliberarea certificatelor de atestare fiscală", prima atribuție revenind unei alte persoane din cadrul instituției publice (unui administrator de sistem).

În concluzie, atât timp cât fapta numitei C. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., nu se poate reține nici în sarcina sa calitatea de instigator în cauză relativ la săvârșirea acestei infracțiuni.

În continuare, recurentul a reclamat faptul că a fost condamnat pentru instigarea la săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 321 alin. (1) din C. pen. a numitei C., deși instanțele de condamnare au reținut că a discutat exclusiv cu primarul comunei Mica, domnul B. (persoană care nu are ca și atribuție de serviciu întocmirea certificatelor de atestare fiscală), acesta din urmă fiind cel care a solicitat referentului C. întocmirea actului.

Pe cale de consecință, recurentul a solicitat admiterea recursului în casație în temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., desființarea hotărârii recurate și, pe fond, în rejudecare, achitarea sa relativ la infracțiunea de instigare la fals intelectual prev. și ped. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În temeiul art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., recurentul a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate.

Prin încheierea din data de 27 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 785/A din data de 20 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Cluj, secția penală și de minori.

S-a dispus trimiterea cauzei Completului 10, în compunere de 3 judecători, fiind acordat termen la data de 11 decembrie 2020, cu citarea recurentului inculpat și a părții civile Comuna Mica prin primar H., precum și cu asigurarea apărării inculpatului.

S-a respins cererea de suspendare a executării deciziei atacate, formulată de recurentul-inculpat.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, a constatat că Decizia penală nr. 785/A din data de 20 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, iar calea de atac a fost formulată de către recurentul inculpat în termenul prevăzut de lege, fiind așadar respectate dispozițiile art. 434 - 436 din C. proc. pen.

S-a apreciat că, din examinarea cererii de recurs în casație rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., fiind menționate: numele și prenumele părții care a exercitat recursul în casație, semnătura titularului cererii, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestuia.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., din modul în care condamnatul A. a formulat criticile împotriva deciziei penale recurate, Înalta Curte a apreciat că acestea se circumscriu, formal, cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. sub aspectul neîntrunirii conținutului constitutiv al infracțiunii pentru care a fost condamnat din perspectiva realizării unei corespondențe depline între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a recurentului nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare.

În concret, sub un prim aspect, Înalta Curte a reținut că recurentul susține că fapta în raport de care a fost condamnat nu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de fals intelectual prev. și ped. de art. 321 alin. (1) din C. pen. în considerarea faptului, pe de o parte, că situația premisă avută în vedere de textul incriminator nu este realizată lipsind chiar obiectul material al infracțiunii de fals intelectual (actul primit de acesta care se presupune a fi falsificat nu se încadrează în noțiunea de "înscris oficial" în sensul prevăzut de norma de incriminare), iar pe de altă parte recurentul a învederat că lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii întrucât numita C. (persoana care a întocmit înscrisul falsificat) nu îndeplinește condiția de a fi funcționar public în exercitarea atribuțiilor de serviciu în sensul prevăzut de art. 321 alin. (1) din C. pen. pentru a avea calitatea de subiect activ calificat al infracțiunii de fals intelectual.

Sub un al doilea aspect, s-a notat că recurentul a arătat că situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, nu corespunde infracțiunii de instigare la fals intelectual prev. și ped. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen. pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare recurată, întrucât, deși se reține că acțiunea lui de presupusă instigare a fost exercitată asupra primarului comunei Mica, B., persoană care nu are ca și atribuție de serviciu întocmirea certificatelor de atestare fiscală, a fost condamnat pentru instigare în raport de fapta săvârșită de referentul C., care însă a acționat la solicitarea primarului B., nicidecum în urma vreunui presupus demers de instigare făcut de către recurent.

Astfel, Înalta Curte a apreciat că analiza aspectelor antamate de inculpat se circumscrie cazului de casare invocat, motiv pentru care, în cauză, este îndeplinită și condiția de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Raportat la limitele admiterii în principiu a cererii de recurs în casație, procedând la evaluarea cererii de suspendare a executării hotărârii recurate formulată de inculpatul A., judecătorul de filtru a constatat că aceasta este neîntemeiată.

În esență, s-a reținut că, în absența unor criterii legale de apreciere asupra oportunității suspendării executării hotărârii recurate, o astfel de analiză trebuie circumscrisă strict cadrului procesual al recursului în casație și caracterului excepțional al unei astfel de măsuri, urmând a se evalua dacă, în contextul admiterii în principiu a cererii, în raport de motivele invocate de inculpat în argumentarea recursului în casație și de posibilele soluții pe fondul căii de atac, argumentele prezentate în susținerea cererii de suspendare relevă necesitatea unei astfel de măsuri pentru preîntâmpinarea potențialelor efecte negative, uneori ireparabile, cauzate de continuarea executării unei hotărâri criticată ca fiind nelegală.

În acest cadru de analiză, constatând că, în susținerea cererii de suspendare a executării deciziei recurate, inculpatul A. nu a prezentat argumente care să justifice admiterea ei și din actele și lucrările dosarului nu rezultă niciun motiv pentru a se dispune suspendarea executării hotărârii atacate până la judecarea pe fond a căii de atac pentru care, de altfel, s-a stabilit un termen scurt de judecată de la data admiterii în principiu a cererii pendinte, respectiv două săptămâni, Înalta Curte, în temeiul art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., a respins cererea de suspendare a executării deciziei atacate, formulată de recurentul-inculpat.

Constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 785/A din data de 20 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Cluj, secția penală și de minori este introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., dar și pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 din C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis în principiu cererea formulată.

Analizând recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 785/A din data de 20 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare.

Prin urmare, starea de fapt reținută cu titlu definitiv de către instanța de apel și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în actuala procedură a recursului în casație.

În cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Dispozițiile precitate exclud din sfera de analiză a instanței de recurs situația de fapt și modalitatea de interpretare a probatoriului, în acest stadiu verificându-se exclusiv doar dacă faptele astfel cum au fost reținute de către instanța de apel sunt prevăzute ca infracțiuni, respectiv dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.

Deopotrivă, prevederile art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și, pe această cale, stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte notează că starea de fapt reținută prin decizia recurată constă, în esență, în aceea că:

- în luna martie 2015, apelând la martorul B., primarul comunei Mica, județul Cluj, l-a determinat să-i elibereze, sub semnătura sa și a referentului de specialitate, certificatul fiscal nr. x din 2.03.2015, prin care se atesta în mod nereal faptul că nu are datorii la bugetul local, deși în realitate inculpatul figura restant la plata impozitului auto plus penalități după autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, înregistrând cu acest titlu un debit la bugetul local în valoare de 27.882 RON la acel moment, iar primarul, la rândul său, a determinat-o pe referenta C. din cadrul Compartimentului Taxe și Impozite al Primăriei comunei Mica să întocmească și să semneze alături de el respectivul document, ambii acționând în cadrul și cu ocazia exercițiului atribuțiilor de serviciu;

- pe de o parte, în data de 1.11.2013, în calitate de proprietar al autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x, a declarat în fals, în fața notarului public D. din cadrul Biroului Notarilor Publici Asociați E. & D. & F., faptul că în anul 2012 a predat la o firmă de colectare fier vechi autoturismul în cauză, declarație pe care a folosit-o în vederea obținerii certificatului de radiere nr. x din 8.04.2015 eliberat de SPCRPCIV Cluj și mai apoi la Primăria comunei Mica în vederea radierii fiscale retroactive a vehiculului amintit, cu scopul de a nu plăti impozitul datorat, iar pe de altă parte, deși îi revenea obligația consemnării deținerii în proprietate a autoturismului marca x, în cele trei declarații de avere pe care le-a întocmit anual, la datele de 19.01.2012, 20.02.2014 și 29.01.2015, în calitate de consilier local al comunei Mica, județul Cluj, a omis acest aspect în mod repetat.

- în cursul anului 2015 a folosit certificatul de distrugere cu nr. x din 10.04.2012 întocmit în fals la rubrica data emiterii, actul fiind eliberat în anul 2014 de către S.C. Dezmembrări Piese Auto S.R.L., în vederea obținerii certificatului de radiere cu nr. x din 8.04.2015 eliberat de SPCRPCIV Cluj.

Negând această situație de fapt, recurentul inculpat A. susține în cadrul prezentului demers judiciar că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals intelectual din perspectiva faptului că, deși se reține că acțiunea de presupusă instigare a fost exercitată asupra primarului comunei Mica, B., persoană care nu are ca și atribuție de serviciu întocmirea certificatelor de atestare fiscală, a fost condamnat pentru instigare în raport de fapta săvârșită de referentul C., care însă a acționat la solicitarea primarului B., nicidecum în urma vreunui presupus demers de instigare făcut de către recurent.

Deopotrivă, sub aspectul elementului material și a calității de subiect activ al infracțiunii, recurentul susține că nu este întrunit conținutul constitutiv al infracțiunii de fals intelectual în considerarea faptului că situația premisă avută în vedere de textul incriminator nu este realizată, lipsind chiar obiectul material al infracțiunii de fals intelectual, respectiv actul primit de acesta care se presupune a fi falsificat nu se încadrează în noțiunea de "înscris oficial" în sensul prevăzut de norma de incriminare), dar și cu privire la împrejurarea că numita C. (persoana care a întocmit înscrisul falsificat) nu îndeplinește condiția de a fi funcționar public în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în sensul prevăzut de art. 321 alin. (1) din C. pen. pentru a avea calitatea de subiect activ calificat al infracțiunii de fals intelectual.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 321 alin. (1) din C. pen., falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Totodată, dispozițiile art. 47 din C. pen. prevăd că instigator este persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.

Înalta Curte reține, raportat la criticile invocate de către recurentul inculpat A. că, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de instigare la fals intelectual constă în acțiunea de a determina, cu intenție, săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, respectiv de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul securității de care se bucură înscrisurile gestionate de funcționarii publici sau unitățile în care funcționează aceștia, valoare socială ocrotită de legea penală. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din chiar modul de săvârșire a faptei, prezervarea încrederii publicului în veridicitatea acestei categorii de înscrisuri, fiind periclitată prin modul concret de săvârșire a faptei.

Fără a relua întreaga situație de fapt reținută de instanțele inferioare, Înalta Curte reține, cu titlu de premisă, că acuzația de instigare la fals intelectual astfel cum a fost reținută cu titlu definitiv, în sarcina recurentului inculpat, a constat în aceea că, în luna martie 2015 a pretins și a primit un certificat fiscal eliberat de Primăria comunei Mica prin care se atesta faptul că nu are debite la bugetul local, deși situația reală era alta, fapt cunoscut atât de funcționara C., cea care a întocmit certificatul, cât și de numitul B., primarul comunei Mica în acea perioadă, în sensul că acesta figura în realitate cu debite la bugetul local, înscrisul fiind folosit de către inculpat, care l-a depus la Instituția Prefectului Județului Cluj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (SPCRPCIV Cluj).

În raport de situația de fapt astfel reținută, Înalta Curte notează că determinarea, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, a vizat o persoană dintre cele prevăzute la art. 175 din C. pen. și s-a realizat în vederea producerii unei consecințe juridice, fiind eliberat certificatul fiscal nr. x din 2.03.2015, prin care se atesta în mod nereal faptul că nu are datorii la bugetul local, deși în realitate inculpatul figura cu un debit la bugetul local în valoare de 27.882 RON la acel moment, certificat care a fost, ulterior folosit de către recurentul inculpat la Instituția Prefectului Județului Cluj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (SPCRPCIV Cluj).

Înalta Curte nu poate reține argumentele susținute de către recurentul inculpat, în sensul în care nu a existat o acțiune de determinare, în sensul legii penale, a numitei C., care avea calitatea de referent în cadrul Primăriei comunei Mica, ci doar asupra primarului comunei Mica, B., persoană care nu are ca și atribuție de serviciu întocmirea certificatelor de atestare fiscală.

Se notează, în acest sens că instigarea este o formă a participației penale constând în fapta unei persoane - instigator - care, cu intenție, determină, prin orice mijloace, pe o altă persoană -instigat -să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.

Ceea ce caracterizează instigarea este faptul că instigatorul este cel dintâi care ia hotărârea de a săvârși infracțiunea, dar nu trece la săvârșirea faptei, ci transmite această hotărâre unei alte persoane, care, determinată să comită fapta prevăzută de legea penală, trece ulterior, în mod concret, la săvârșirea ei.

Instigatorul este cel care, fără a participa fizic la infracțiune, a sugerat autorului material să o comită.

Determinarea poate să se efectueze prin orice mijloace și începerea executării acțiunii sau inacțiunii demonstrează că instigatul a fost determinat și din acest moment instigarea are semnificația unui act de participație penală.

Pentru existența instigării se cere ca determinarea să se refere la o faptă concretă, prevăzută de legea penală. Întrucât legea penală nu face nici o referire la mijloacele prin care se realizează instigarea, se înțelege că acestea pot fi multiple și variate, de la simple sfaturi, îndemnuri, rugăminți sau insinuări până la constrângere sau corupere.

În acest sens, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a reținut de către instanțele inferioare că elementul material al infracțiunii de instigare la fals intelectual constă în activitatea inculpatului de a-l convinge pe primar (instigare imediată) să-i elibereze sub semnătură și să o determine la același lucru pe referenta de specialitate (instigare mediată) cea care a întocmit olograf în fals certificatul fiscal, semnând alături de primar, înscris oficial în cuprinsul căruia a-a atestat în mod neadevărat împrejurarea că inculpatul nu figura cu datorii la bugetul local pentru autoturismul marca x cu numărul de identificare x 4589 și cu o capacitate cilindrică de 3189 cmc, aspect despre care actul era destinat să facă probă, ca fiind în deplină concordanță cu realitatea.

Subiectul activ al infracțiunii de fals intelectual este calificat, în sensul că acesta nu poate fi decât o persoană care are calitatea de funcționar și săvârșește fapta în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu.

Prin urmare, în ceea ce privește calitatea de funcționar public a numitei C., calitate contestată de către recurentul inculpat A. prin prezentul demers judiciar, se constată, în acord cu instanța de fond, că atestarea neadevărată s-a produs cu prilejul întocmirii înscrisului oficial, martora C. acționând în calitatea sa de referent, funcționar public competent în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen., ce a semnat actul alături de primarul funcționar public deopotrivă competent în accepțiunea art. 175 alin. (1) lit. b) teza a I din C. pen., ambii acționând în cadrul și cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu.

Drept urmare, pentru considerentele prezentate, constatând neîntemeiate criticile formulate de recurentul inculpat A., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 785/A din data de 20 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Ca urmare, va dispune, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., plata onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, să se suporte din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 785/A din data de 20 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2020.

GGC - MM