ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 623/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial, la data de 31.03.2017, pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția de Sănătate Publică Dolj și Comisia de Experți de Medicina Muncii din cadrul Institutului de Sănătate Publică București, anularea Hotărârii nr. 405/19.04.2013 prin care Comisia a confirmat caracterul de boală profesională a bolii declarate prin fișa BP2 nr. x și s-a infirmat caracterul de boală profesională a bolii declarate prin fișa BP2 nr. 124/19.09.2012.

Pârâta Direcția de Sănătate Publică Dolj a formulat întâmpinare, prin care, în raport cu faptul că organismul emitent al hotărârii contestate, Comisia de Experți de Medicina Muncii, nu are personalitate juridică iar competența și atribuțiile sale au fost aprobate prin Ordinul 1255/443/2008 emis de Ministerul Sănătății Publice și de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, organe de specialitate ale administrației publice centrale, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea de ședință din 22 iunie 2017, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 11.07.2017, sub nr. x/2017.

Prin Decizia nr. 435 din 8 septembrie 2017, Curtea de Apel Craiova a admis excepția tardivității formulării acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamant ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, sau, în subsidiar, casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată, în sensul constatării nulității absolute a Hotărârii nr. 405/19.04.2013 prin care i-a fost infirmată fișa de boală profesională BP2 nr. 124/19.09.2012.

A susținut recurentul-reclamant că printre cauzele care atrag nulitatea absolută se regăsește și eludarea legii, reflectată de starea de fapt prin care a fost emisă Hotărârea nr. 405/19.04.2013 a Comisiei de Experți în Medicina Muncii, fără respectarea prevederilor H.G. nr. 1425/2006.

Astfel, această hotărâre nu întrunește condițiile de formă și de legalitate, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 155-156 și art. 165 pct. 3 din H.G. nr. 1425/2006, fiindu-i fraudate interesele.

De asemenea, nu i-a fost comunicat faptul că hotărârea a fost emisă în temeiul contestației nr. 455/22.10.2012 depusă tardiv de CNCFR S.A., peste termenul de 30 de zile.

A mai arătat că lipsa motivării Hotărârii nr. 405/2013 este tot o formă de eludare a legii, pentru că motivarea unei hotărâri administrative trebuie să cuprindă elemente de fapt și de drept care să permită destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile și efectele deciziei și să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Astfel, s-a depășit cadrul reglementărilor interne, art. 20 din Constituție și prevederile art. 41.2 al Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene care consacră dreptul la o bună administrare.

A susținut că Hotărârea nr. 405/19.04.2013 i-a fost comunicată de către DSP Dolj prin Adeverința nr. x/25.06.2013, pentru că a aflat că angajatorul său a formulat contestație împotriva Procesului-verbal nr. x/18.09.2012.

Comisia de Experți de Medicina Muncii avea obligația de a-i comunica Procesul-verbal de infirmare a fișei PB2 nr. 124/19.09.2012, însă, având în vedere că nu i-a fost comunicată motivarea Comisiei privind infirmarea fișei, a formulat un memoriu, cu nr. x/09.07.2013 prin care a arătat istoricul bolii.

Ca răspuns la memoriul său, Comisia i-a comunicat, prin Adresa nr. x/31.10.2013, că în baza documentelor aflate la dosarul transmis de DSPJ Dolj, Comisia și-a formulat punctul de vedere prin Hotărârea nr. 405/19.04.2013. Odată cu acest răspuns, nu i-au fost comunicate actele la care s-a făcut referire.

Însă, de conținutul Hotărârii nr. 405/19.04.2013, care a fost comunicată de DSP Dolj prin Adresa nr. x/23.04.2013, a aflat în Dosarul nr. x/2016 prin întâmpinare depusă de DSP Dolj, ce i-a fost comunicată la data de 15.03.2017.

În continuarea susținerilor sale, recurentul-reclamant a prezentat situația de fapt, respectiv demersurile pe care le-a efectuat în fața autorităților competente și corespondența purtată cu acestea.

Intimata-pârâtă Direcția de Sănătate Publică Dolj a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind că susținerile recurentului nu se pot încadra în motivul de casare invocat, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă DSP Dolj, analizând motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte reține că argumentele prezentate se circumscriu în mod formal motivului de casare invocat privitor la aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care excepția va fi respinsă.

4.2. Însă, analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, acțiunea prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se poate formula în termen de 6 luni, care se calculează, după caz, de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau de la comunicarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii sau de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii.

Pentru motive temeinice, dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevăd posibilitatea sesizării instanței de contencios administrativ și după expirarea termenului de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului sau data luării la cunoștință.

4.3. În cauză, recurentul-reclamant a solicitat anularea Hotărârii nr. 405/19.04.2013 emise de Comisia de Experți de Medicina Muncii prin care a fost infirmat caracterul de boală profesională a bolii declarate prin fișa BP2 nr. 124/19.09.2012.

Comunicarea acestei hotărâri, după cum însuși recurentul a precizat, i-a fost "făcută de către DSP Dolj prin Adeverința nr. x/25.06.2013".

Tot recurentul a mai arătat că, "întrucât motivarea Comisiei de Experți de Medicina Muncii privind infirmarea fișei BP2 nr. 124/19.09.2012 nu i-a fost comunicată", a formulat memoriul nr. 553/09.07.2013 adresat Comisiei.

La acest memoriu, recurentul a precizat că i-a fost emis răspuns prin Adresa Comisiei nr. x/31.10.2013, prin care i-a comunicat faptul că se menține Hotărârea nr. 405/19.04.2013.

4.4. Prin urmare, din situația de fapt prezentată chiar prin cererea de recurs, susținută de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că procedura prealabilă împotriva hotărârii prin care a contestată infirmarea fișei PB2 nr. 124/19.09.2012 a fost îndeplinită de recurentul-reclamant prin memoriul nr. 553/09.07.2013.

Răspunsul autorității la plângerea prealabilă i-a fost comunicat recurentului la data de 31.10.2013, prin Adresa nr. x

Astfel, termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a început să curgă de la data de 31.10.2013 și s-a împlinit la 31.04.2014. Acest termen, conform alin. (5) al aceluiași articol, este termen de prescripție.

Or, în cauză, aspect necontestat, recurentul-reclamant a formulat acțiunea în anularea Hotărârii nr. 405/19.04.2013 la data de 31.03.2017, cu mult după împlinirea termenului de prescripție de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă.

4.5. Alegațiile recurentului, referitoare la situația de fapt, la procedura desfășurată în fața autorităților și la așa-zisa nemotivare a hotărârii contestate, excedează competențelor instanței de control judiciar, în raport cu aspectul supus analizei, nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru promovarea acțiunii.

Înalta Curte reține că acest termen urmărește protejarea principiului stabilității și securității raporturilor juridice, inclusiv a raporturilor de drept administrativ, principii fundamentale consacrate și de jurisprudența CEDO și CJCE. Aceste principii se opun nerespectării unor termene pentru cenzurarea actelor administrative sau refuzului nejustificat a autorităților administrative.

Impunerea termenelor prevăzute la art. 11 din Legea nr. 554/2004 nu reprezintă o atingere adusă dreptului privind accesul liber la justiție, consfințit de art. 21 din Constituție, sau dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din CEDO. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului reglementarea condițiilor procedurale ale acțiunii în justiție prin stabilirea unor termene - cum este termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii în anularea unui act administrativ - nu poate fi considerată o limitare a dreptului la un proces echitabil.

În acest sens Curtea de la Strasbourg a reținut că instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, termenele de prescripție și cele de decădere sau sancțiunile pentru nerespectarea acestora nu sunt de natură a încălca art. 6 paragraful 1 din Convenție, acestea fiind restricții admise atâta timp cât nu aduc atingere dreptului la un tribunal în substanța sa (Stubbings și alții împotriva Regatului Unit, 1996). Așadar, în acest domeniu, statele dispun de o anumită marjă de apreciere.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă analizarea, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente

4.6. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge excepția nulității recursului și va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Direcția de Sănătate Publică Dolj.

Respinge recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 435 din 8 septembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2020.