ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2949/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 30.09.2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția de Sănătate Publică Dolj și Comisia de Experți de Medicina Muncii din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, anularea Hotărârii nr. H960/07 iulie 2015, ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii din materia bolilor profesionale, cu consecința obligării pârâtelor la refacerea procedurii de constatare a bolilor profesionale atestate prin fișele de declarare a cazului de boală profesională BP2 nr. 1, 2, 3 din 02.03.2015 emise de D.S.P. Dolj.

Prin Sentința nr. 508 din 23 noiembrie 2016 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului A., așa cum a fost precizată la data de 18.12.2015, în contradictoriu cu pârâtele Direcția de Sănătate Publică Dolj și Comisia de Experți de Medicina Muncii din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, având ca obiect anulare act administrativ și a anulat Hotărârea nr. 960/07.07.2015 emisă de pârâta Comisia de Experți de Medicină a Muncii.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, s-a arătat în esență că hotărârea este rezultatul interpretării eronate a situației de fapt și a legislației în materie, în contextul în care cercetarea cazurilor de boli profesionale s-a făcut în mod superficial de D.S.P. Dolj, fără a se prezenta în mod clar circumstanțele în care au avut loc îmbolnăvirile, acestea nefiind susținute de istoricul de sănătate de la locul de muncă.

Intimatul-reclamant A. și intimata-pârâtă Direcția de Sănătate Publică Dolj au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.

Examinând excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu în ședința publică din data de 30.05.2019, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "(1)Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentei de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluția din data de 22.10.2018 s-a dispus citarea acesteia cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la fila x, Comisia de Experți de Medicina Muncii nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, ceea ce impune aplicarea sancțiunii anulării căii de atac.

Pentru considerentele expuse și temeiurile de drept indicate, Înalta Curte va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică împotriva Sentinței nr. 508 din 23 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2019.

GGC - GV