ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3810/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 27.05.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Comisia de Experți de Medicina Muncii, din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acestora la anularea Hotărârii nr. 1070/19.10.2015, emisa de COMISIA DE EXPERȚI DE MEDICINA MUNCII și la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 540/2016 pronunțată în data de 12 decembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice si Ministerul Sănătății, respingând cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâților Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Comisia de Experți de Medicina Muncii și Direcția de Sănătate Publică Olt, invocată de aceștia, ca fiind nefondate, a admis în parte cererea de chemare in judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții Comisia de Experți de Medicina Muncii din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, S.C. Electrocarbon S.A. și Direcția de Sănătate Publică Județeană Olt, anulând în parte Hotărârea nr. C 1070/19.10.2016 emisă de Comisia de Experți de Medicina Muncii, respectiv doar în privința reclamantului A..

De asemenea, a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților Comisia de Experți de Medicina Muncii din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, S.C. Electrocarbon S.A. și Direcția de Sănătate Publică Județeană Olt la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind nefondat.

Prin Încheierea F.N din data de Camera de Consiliu din data de 25 noiembrie 2019 pronunațată în același dosar, ce face parte integrantă din hotărâre, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Admite cererea formulată de petentul A., cu privire la dispozitivul sentinței nr. 541 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu pârâții Comisia de Experți de Medicina Muncii din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Ministerul Sănătății, S.C. B. și Direcția de Sănătate Publică Olt.

Dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței nr. 540/12.12.2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, în sensul că, în loc de " Hotărârea nr. C1070/19.10.2016", cum din eroare a menționat instanța, se va trece " Hotărârea nr. C1070/19.10.2015".

Îndreptarea se va face în ambele exemplare originale ale sentinței".

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței nr. 540/2016 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii, încadrând criticile sale în cazul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond.

În motivarea recursului, susține pârâta că prima instanță, în mod netemeinic și fără niciun act normativ care să stabilească condițiile imperative de formă ale hotărârii nr. C 1070/2015 emise de Comisie, a anulat acest act administrativ, apreciind în mod arbitrat dificultățile de înțelegere a conținutului, sub aspectul faptului că " în concret hotărârea nu a fost motivată și nu au fost indicate expres documentele omise din dosarul de cercetare prevăzute la art. 159 din H.G. nr. 1425/2006 ș.i fără a explicita în ce măsură este eronată modalitatea de identificare a factorilor risc profesional pentru a respecta anexa 3 din H.G. nr. 355/2007"

Cu alte cuvinte, instanța a considerat că " motivarea soluției în fapt și în drept nu răspunde exigențelor impuse de principiile transparenței și previzibilității actului administrativ . . . . . . . . . .Nu se identifică în concret erorile, omisiunile procedurale ce impun pentru a doua oară retrimiterea dosarului la DSP Olt, cu obligația generală de refacere a cercetării".

Apreciază recurenta ca fiind nelegală și netemeinică decizia de anulare a Hotărârii nr. C 1070/19.10.2015 emisă în considerarea unor prezumtive vicii de formă ale acesteia, cu atât mai mult cu cât actul administrativ atacat a fost motivat în fapt cât și în drept.

Pârâta-recurentă susține că temeiul legal, respectiv H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă, cu modificările și completările ulterioare, art. 149-162, enumeră, în mod expres și limitativ, documentele care trebuie să compună și să facă obiectul dosarelor de cercetare a cazurilor de boli profesionale, aspect care nu a fost analizat judicios de către instanța de fond.

Față de aceste motive, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu respingerea cererii de chemare în judecată

Recurenta-pârâtă arată că, în fapt membrii Comisiei de Experți de Medicina Muncii au analizat la data de 15.05.20156, conform atribuțiilor preevăzute la art. 8 din Ordinul Comun nr. 1256/443/2008 al M.S.P.și M.M.F.E.S, cu modificările ulterioare, contestațiile formulate de către angajatorul S.C. Electrocarbon S.A. având nr. de înregistrate 67.1/13.02.2015 împotriva Proceselor-verbale de cercetare a cazului de boală profesională nr. x/14.01.2015 și nr. y/14.01.2015 emise de DSP Olt prin care s-au confirmat diagnosticele de discopatie lombară faza IV cu radilucopatie L5S stânga forma senzitivo-motorie de etiologie profesională și BPOC (bronșită pulmonară obstructivă cronică) de etiologie profesională, în cazul reclamantului A. și a adoptat HC 959/15.05.2015, cu următorul conținut:

"ca urmare a analizei contestațiilor depuse, comisia de experți de medicina muncii constată că nu se poate pronunța asupra caracterului profesional a bolilor semnalate, deoarece nu s-au respectat prevederile legale privind semnalarea, cercetarea și declararea bolilor profesionale, conform H.G. nr. 1425/2006, cu modificările și completările uilterioare. Se anulează procesele-verbale și fișele BP2 aferente. Se recomandă refacerea cercetării cazurilor cu respectarea H.G. nr. 1425/2006 (art. 149-162).

Se solicită în mod expres ca dosarele de cercetare să conțină toate documentele prevăzute de la art. 159 din H.G. nr. 1425/2006, cu modificările și completările ulterioare, fără nici o excepție, iar Fișa de identificare a factorilor de risc profesional să fie conform Anexei 3 din H.G. nr. 355/2007. DSP Olt va duce la îndeplinire prezenta hotărâre"

În continuare, recurenta reiterează motivele ce au determinat Comisia de experți de medicina muncii să adopte această hotârâre, urmare a contestațiilor formulate de angajatorul S.C. Electrocarbon Sa și a verificării documentelor care compun dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale în cazul reclamantului, întocmit de Direcția de Sănătate Publică Județeană Olt și anume:

- documentele din dosarul de cercetare sunt contradictorii privind expunerea profesională: din istoricul de expunere, respectiv din copua de pe carnetul de muncă care certifică ruta profesională și din fișele de identificare a factorilor de risc profesional (filele x) de la dosarul medical de medicina muncii, nu rezultă expunerea la toți factorii de risc incriminați în etiologia bolilor semnalate (BPOC, respectiv discopatie lombară) prin Fișele de semnalare BP1 emise de Clinica de Medicina Muncii din Spitalul Clinic Județean de urgență Craiova,

- Fișele de identificare a factorilor de risc profesional completate de angajatorul S.C. Electrocarbon S.A. pentru locurile de muncă ale reclamantului precum și o altă fișă nedată, prezente la dosarul medical de medicina muncii nu sunt conform modelului din Anexa nr. 3 din H.G. nr. 355/2007 privind supravegherea lucrătorilor, cu modificările și completările ulterioare și sunt contradictorii privind expunerea profesională.

Fișele nu precizează acele noxe profesionale care conform Anexei 22 - ar fi determinat îmbolnăvirile profesionale ale reclamantului cu diagnosticul " Discopatie lombară faza IV cu radiculopatie L5 stângă forma senzitivo-motorie".

- Clinica de Medicina Muncii din Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova prin Fișele de semnalare BP1 a semnal cazurile fără să aibă dovada expunerii profesionale pe care o putea obține de la DSPJ Olt sau de la angajatorul S.C. Electrocarbon S.A., deși fișa de identificare a factorilor de risc profesional este un document obligatoriu la internarea într-o clinică de medicina muncii, conform anexei 5 din Ordinul 450/2006 actualizat, Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 346/2002, actualizată, privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale.

- Comisia a constatat că nu există documente medicale carte să susțină diagnosticul de discopatie lombară.

Totodată, Comisia a constatat că nu au fost respectate de medicul specialist care a diagnisticat cazul criteriile de diagnostic ale BPOC prevăzute în Anexa nr. 7, Ghidul Local de Management al BPOC din Ordinul nr. 1059/2009 al Ministerului Sănătății pentru aprobarea ghidurilor de practică medicală.

În cazul de față, conform Biletului de ieșire din spital rezultă că raportul VEMS este de 98%, deci nu se susține diagnosticul de BPOC în cazul reclamantului.

În Biletul de ieșire din spital nr. x/2014 se menționează că " debutul bolii a fost în urmă cu cca 10 ani", ori, în această situație, dacă ar fi fost diagnisticat cu BPOC reclamantul nu ar fi întrunit,în urmă cu 2 ani, în 2012, condițiile legale pentru a fi donator de rinichi, conform biletului de ieșire din spital x reclamantul nu avea la acea dată " antecedente patologice semnificative".

- Comisia a constatat totodată că cercetarea cazurilor de boală profesională, în cazul reclamantului, a fost efectuată de medicul din cadrul DSPJ Olt, fără respectarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 418/2004 privind statutul profesional al medicului de medicina muncii, art. 151 și art. 158 din H.G. nr. 1425/2006.

Astfel, Comisia a constatat că cercetarea nu s-a făcut de un medic specialist de medicina muncii din cadrul DSPJ Olt, așa cum prevăd dispozițiile art. 151, alineat Comisia a solicitat precizări de la DSP Olt și a primit următorul răspuns: " la nivelul instituției noastre din motive obiective nu a putut fi încadrat un medic în specialitatea medicina muncii".

În consecință, prin Hotărârea nr. HC 959/15.05.2015 Comisia a recomandat anularea proceselor-verbale și a fișelor BP2 eliberate fără respectarea prevederilor legale și efectuarea din nou a cercetării.

Or, în cazul de față, urmare a Hotărârii Comisiei HC 959/15.05.2015 DSPJ Olt nu a refăcut cercetarea, ci doar a trimis completări la documentele din dosarele de cercetare existente, respectiv: procesele-verbale de cercetare, Fișele de declarare a cazurilor de boli profesionale BP2, semnate de un alt medic, de specialitatea medicina muncii, Fișele de identificare a factorilor de risc profesional completate conform Anexei 3 din H.G. nr. 355/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Precizează că nerespectarea prevederilor art. 149 - art. 162 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2016, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006, a fost sezizată și de angajatorul S.C. Electrocarbon S.A. prin formularea unor noi contestații și, ulterior, Comisia de Experți de Medicina Muncii analizând contestațiile, la data de 19.10.2015, a adoptat Hotărârea C1070/2015, prin care s-a concluzionat că nu s-au respectat recomandările din hotărârea Comisiei nr. HC 959/15.05.2015, privind refacerea cercetării cazurilor de boli profesionale conform reglementărilor legale, anulând procesele-verbale și fișele BP2 aferente și recomandând refacerea cercetării cazurilor cu respectarea H.G. nr. 1425/2006, fără nici o excepție, iar Fișa de identificare a factorilor de risc profesional să fie conformă cu Anexa 3 din H.G. nr. 355/2007.

Susține recurenta că hotărârea nr. C1070/2015 este motivată în fapt și în drept, Comisia făcând referire la modalitatea de cercetare și declarare a cazurilor de îmbolnăvire profesională. Articolele 149-162 din H.G. nr. 1425/2006 enumeră în mod expres și limitativ documentele care trebuie să facă obiectul dosarului de cercetare a cazului de boală profesională, aspect care nu a fost avut în vedere de instanța de fond.

Consideră recurenta că, o dezvoltare a motivelor hotărârii mai detaliată decât a apreciat Comisia a fi lămuritor, nu se impunea, întrucât Comisia nu are obligația de a reface analize sau alte proceduri ci doar analizează documentele medicale și de expunere existente în dosarul de contestație, având ca rezultat final confirmarea sau infirmarea bolilor profesionale.

În conformitate cu art. 8 pct. 4. din Ordinul comun M.S.P. și M.M.F.E.S nr. 1256/443/2008, actualizat, Comisia "întocmește și eliberează documentul final privind soluționarea cazului respectiv, care cuprinde concluziile Comisiei". Instanța de fond, în mod netemeinic și fără să existe niciun act normativ care să stabilească condițiile imperative de formă ale hotărârii nr. C 1070/2015 adoptată de Comisie a procedat la anularea acestui act administrativ în considerarea conținutului acestuia, apreciind în mod arbitrar dificultățile de înțelegere a conținutului în raport cu destinatarul.

Destinatarul actului administrativ care face obiectul prezentei cauze nu este intimatul- reclamant, ci angajatorul S.C. Electrocarbon S.A., persoană juridică care beneficiază de suportul de specialitate al unui medic de medicina muncii și al unui jurist. Destinatarul actului administrativ atacat de intimații- reclamanți nu a ridicat niciun fel de obiecții de fond sau, după caz, de formă, cu privire la conținutul, respectiv efectele juridice ale actului emis de Comisie.

De altfel, Comisia a explicat punctual intimaților-reclamanți aspectele legale și medicale din conținutul hotărârii cu ocazia răspunsului la plângerea prealabilă formulată prin avocat C..

Consideră recurenta că, o detaliere a motivelor conținutului hotărârii nr. C 1070/19.10.2015 ar fi fost necesară în măsura în care Direcția de Sănătate Publică Județeană Olt ar fi efectruat cercetarea și declararea cazurilor de boli profesionale în cazul reclamantului, având în vedere toate toate documentele prevăzute de articolul 159 din H.G. nr. 1425/2006 necesare și suficiente care pot determina stabilirea corectă a caracterului de boli profesionale.

Si în situația în care instanța de fond ar fi concluzionat că Hotărârea C 1070/19.10.2015 este insuficient motivată, atât în fapt cât și în drept, ar fi trebuit să dispună anularea hotărârii cu obligația Comisiei de a relua procedura prevăzută în Ordinul comun 1256/443/2008, cu modificările și completările ulterioare.

În susținerea recursului este invocată practică judiciară neunitară a Curții de Apel Craiova.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 540/12.12.2016 și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitatat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.

Apreciază intimatul-reclamant că instanța de fond, în mod corect a admis cererea de chemare în judecată și a anulat Hotărârea nr. C 1070/19.10.2016 emisă de Comisia de Experți de Medicina Muncii, constatând că actul administrativ contestat nu îndeplinește condiția esențială a motivării, sancțiunea fiind nulitatea absolută, nulitate ce nu poate fi acoperită prin motivarea ulterioară efectuată de pârârâtă prin intermediul întâmpinării depusă la dosar.

Este de esența actului administrativ că motivarea trebuie să fie suficient de clară și precisă pentru a putea face obiectul cenzurii de către instanța judecătorească și pentru ca titularul, subiecr de drept să fie corect informat asupra argumentelor ce justifică măsurile dispuse.

Instanța de fond în mod corect a reținut că Hotărârea nr. C 1070 este nemotivată, motivarea reprezentând o obligație generală a autorității publice aplicabilă oricărui act administrativ.

Sancțiunea pentru nemotivarea actului administrativ nu poate fi decât anularea acestuia.

În ceea ce privește fondul cauzei, apreciază intimatul că se conturează un refuz nejustificat al Comisiei de a-și exercita atribuțiile conform Ordinului 1256/2006 și de a pronunța o soluție finală de infirmare ori confirmare a diagnosticului stabilit prin fișele BP2 și prin procesele-verbale de cercetare, în consens cu atribuțiile prevederilor art. 5 și 8 din Ordin.

Pe toată perioada lucrată a fost expus la pulberi anorganice, gaze și vapori iritanți, carbune, cocs, fiind supuși la suprasolicitare osteo- musculo- articulară.

Din cauza expunerii la noxe și suprasolicitării și microclimatului nefavorabil a fost diagnosticat de către Spitalul Județean Craiova, secția de Medicina Muncii cu boală profesională, așa cum rezultă din biletele de ieșire din spital, fiind diagnosticat cu BPOC cu criză bronhospasm de etiologie profesională și Discopatie lombară.

Direcția de Sănătate Publică Olt a efectuat cercetarea bolii profesionale respectând prevederile H.G. nr. 1425/2006, în sensul că dosarele de cercetare au cuprins toate documentele prevăzute de atricolul 159 din actul normativ, aceasta fiind răspubnzătoare pentru corectitudinea datelor înscrise în Fișa de declarare BP2.

În speță există legătura de cauzalitate între afecțiunile sale medicale și activitatea pe care a prestat-o în cadrul S.C. Electrocarbon, fiind întrunite condițiile din H.G. nr. 1425/2006 și Ghidul de practică medicală aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1.220/2010 pentru declararea cazului de boală profesională.

Solicită în concluzie, respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică.

În data de 04.09.2019 intimatul-reclamant A. a depus și Concluzii Scrise pe fondul recursului, reluând o parte din susținerile formulate și în cadrul întâmpinării.

Intimatul - pârât Ministerul Sănătății a formulat la rându-i întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități, respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă și în subsidiar, ca neîntemeiată.

Intimatul - pârât Ministerul Muncii și Justiției Sociale a depus Concluzii Scrise, solicitând instanței să mențină, ca fiind temeinică și legală, soluția în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a MMJS și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acesta.

Societatea Electrocarbon S.A., la rându-i, a formulat Note Scrise, în cadrul cărora a solicitat admiterea recursului, urmând a se constata că sentința atacată este nelegală și netemeinică, motiv pentru care să se dispună casarea acesteia și respingerea cererii de chemare în judecată.

Răspunsul la întâmpinări

Recurenta - pârâtă Comisia de Experți de Medicina Muncii a formulat Răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul - reclamant, solicitând instanței să respingă apărările formulate de acesta, ca fiind neîntemeiate. Apreciază că soluția instanței de fond este greșită, având în vedere că instanța nu poate verifica legalitatea procedurii și nu se poate substitui Comisiei emitente a hotărârii contestate.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din 22 octombrie 2018 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 10 septembrie 2019, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale relevante, Înalta Curte constată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, că recursul declarat în cauză este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată ca instanța de fond a anulat hotărârea atacată în contencios administrativ, reținând că aceasta nu este motivată în concret și nu indică expres documentele omise din dosarul de cercetare și prevăzute la art. 159 din H.G. nr. 1425/2006, neexplicându-se nici în ce măsură este eronată modalitatea de identificare a factorilor de risc profesional, pentru a se respecta Anexa 3 din H.G. nr. 355/2007, încălcându-se astfel principiile transparenței și previzibilității actului administrativ. În plus, prima instanță a constatat că, formal, documentația este completă și permite analiza de fond a diagnosticului. Împrejurarea că în cuprinsul întâmpinării formulate în acest în litigiu pârâta a detaliat motivele, iar apărările Comisiei privesc fondul diagnosticului nu este de natură a complini lipsa motivării actului administrativ.

În ceea ce privește prima critică dedusă judecății de către recurentă, aceasta vizează faptul că instanța de fond a anulat un act administrativ pentru vicii de formă în lipsa unui act normativ care să stabilească condiții imperative de formă ale acestuia și în condițiile în care destinatarul actului nu a ridicat obiecții. Recurenta susține că nu a făcut decât să respecte dispozițiile legale care reglementează procedura de urmat cuprinsă în art. 149-162 din H.G. nr. 1425/2006 și documentele pe care trebuie să le conțină dosarul în vederea confirmării unui diagnostic, astfel cum sunt stabilite în art. 159 din H.G. nr. 1425/2006. Precizează că părțile nu s-au conformat celor dispuse de Comisie prin hotărârea anterioară nr. 959/2015 privind recercetarea cauzei, ce presupunea reinternarea reclamanților și refacerea unor înscrisuri privind investigațiile medicale și fișe de identificare a factorilor de risc profesional, limitându-se a completa actele inițiale.

Susținerile recurentei sunt lipsite de temei legal.

Astfel, instanța de fond a anulat hotărârea reținând că nemotivarea actului administrativ încălcă principiile transparenței și previzibilității ce trebuie respectate la emiterea actului.

Este lipsit de relevanță faptul că norma specială care reglementează procedura în baza căreia acționează comisia nu cuprinde dispoziții de ordin formal cu privire la modalitatea în care trebuie să fie redactată hotărârea prin care soluționează o contestație. Principiile ca guvernează actul administrativ sunt general valabile, indiferent de domeniul în care acest act este emis, în măsura în care nu există norme speciale aplicabile cu titlu derogator, principii pe care autoritatea emitentă trebuie sa le respecte.

Nici împrejurarea că destinatarul actului, S.C. Electrocarbon S.A., nu a ridicat obiecții nu poate împiedica analiza acestei critici în procedura contestării actului administrativ, câtă vreme nemotivarea hotărârii a fost invocata de către părțile cărora li s-a recunoscut calitatea de a contesta actul administrativ.

Recurenta susține că a imputat Direcției de Sănătate Publică faptul că nu a procedat, conform celor dispuse prin hotărârea anterioară, nr. 959/2015, la reinternarea reclamantului, refacerea unor înscrisuri privind investigațiile medicale și la întocmirea corectă a fișelor de identificare a factorilor de risc profesional.

Aceste susțineri nu răspund celor reținute de instanța de fond care a constatat, tocmai, că pârâta nu a făcut în actul administrativ aceste precizări, pe care le-a susținut în întâmpinare si le-a reluat în memoriul de recurs, dar care însă nu pot complini lipsurile constatate ale actului administrativ.

Dimpotrivă, instanța de fond a apreciat că acest tip de apărare dezvoltat în faza contencioasă a litigiului, privește fondul diagnosticului și că, formal, documentația este completă și permite analiza de fond a diagnosticului, astfel că soluția Comisiei de retrimitere a dosarului la Direcția de Sănătate Publică nu se justifica.

Prin urmare, dacă din actele depuse nu rezulta că sunt îndeplinite condițiile pentru confirmarea diagnosticului de boala profesionala, Comisia nu avea decât a emite un astfel de verdict însă retrimiterea, pentru a doua oară, a dosarului, în vederea refacerii unei proceduri în legătură cu care pârâta nu precizează ce anume trebuie urmărit și refăcut, în condițiile în care din punctul de vedere al autorității abilitate a întocmi dosarul, acesta este complet, este lipsită atât de temei legal, cat și faptic.

Reține Înalta Curte că recurenta nu formulează critici explicite de nelegalitate cu privire la cele statuate de instanța de fond, de natură a infirma aceste judecăți.

Înalta Curte constată că s-au respectat recomandările Comisiei de Experți, procedându-se la refacerea cercetării cazurilor de boli profesionale conform reglementarilor legale, însă Comisia nu a motivat în concret și nu a indicat expres documentele omise din dosarul de cercetare, erorile, omisiunile procedurale ce impun pentru a doua oarp retrimiterea dosarului la DSP Olt, cu obligația generală de refacere a cercetării, fără a explica în ce măsură este eronată modalitatea de identificare a factorilor de risc profesional pentru a fi respecată Anexa 3 din H.G. nr. 355/2007.

Astfel, instanța de fond în mod corect a apreciat că se conturează un refuz nejustificat al Comisiei de a-și exercita atribuțiile conform Ordinului 1256/2006 și de a pronunța o soluție finală de infirmare ori confirmare a diagnosticului stabilit prin fisele BP2 și prin procesele-verbale de cercetare, în consens cu atribuțiile prevăzute de art. 5 și 8 din Ordin.

Confirmarea diagnosticului de profesionalitate a fost făcută nu numai de DSP Olt-Biroul de medicina muncii dar și de către ITM Olt și Comisia de Pneumoconioze din Clinica de Medicina Muncii Craiova.

În cuprinsul proceselor-verbale, respectiv la punctul 1 lit. a), se) menționează că îmbolnăvirea profesională s-a datorat ca urmare a expunerii - la pulberi de nisip, cocs, grafit, gaze și vapori iritanți și respectiv SI02.

Potrivit prevederilor art. 159 din H.G. nr. 1425/2006, dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se păstrează la direcțiile de sănătate publică județene și cuprinde următoarele documente:

-opisul documentelor din dosar;

- istoricul de expunere profesională care certifică ruta profesională;

-copia de pe fișa de identificare a riscurilor profesionale;

-documentul medical (bilet de ieșire din spital) care precizează diagnosticul de boală profesională;

- procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala;

- copie de pe fișa de semnalare BP2.

Direcția de Sănătate Publica Olt a efectuat cercetarea bolii profesionale respectând prevederile H.G. nr. 1425/2006 în sensul că dosarele de cercetare au cuprins toate documentele prevăzute de art. 159.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că Hotărârea nr. C 1070, a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în materia bolilor profesionale, a Ordinului nr. 1256/443/2008.

Obligațiile autorității emitente de a motiva actul administrativ, constituie o garanție contra arbitrariului conduitei administrației publice, menită să asigure posibilitatea verificării limitelor exercitării puterii discreționare.

Astfel, obligativitatea motivării nu mai poate fi apreciată doar ca o condiție de formă, ci ca o condiție de legalitate ce vizează fondul actului administrativ.

Motivarea unei decizii administrative trebuie să cuprindă elemente de fapt și de drept care, pe de-o parte să permită destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile și efectele deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

De asemenea, motivarea actului administrativ conferă acestuia transparență, importanță atât pentru cei vizați cât și pentru instanța de judecată, care înfăptuiește controlul de legalitate, fiind decisive pentru a face și demarcația între actul administrativ adoptat de autoritatea publică în cadrul marjei de apreciere pe care legea i-o conferă și cel adoptat prin exces de putere.

În consecință motivarea actelor administrative este o condiție de legalitate, iar neîndeplinirea acesteia conduce la anularea respectivelor acte.

Înalta Curte constată că hotărârea nr. C-1070/19.10.2015 a fost emisă fără a motiva în concret și a indica expres documentele omise din dosarul de cercetare și prevăzute la art. 159 din H.G. nr. 1425/2006 și fără a explicita în ce măsură este eronată modalitatea de identificare a factorilor de risc profesional pentru a respecta anexa 3 din H.G. nr. 355/2007.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii împotriva sentinței nr. 540 din 12 decembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2019.