Decizia nr. 6285/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 523/2016 a Curții de Apel Craiova

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 19.05.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Comisia de Experți de Medicina Muncii, din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr. H 975/11.11.2015 emisă de Comisia de Experți de Medicina Muncii, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. La termenul din 31 august 2016, Curtea de Apel Craiova la solicitarea expresă a reclamantului a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a Direcției de Sănătate Publică Olt și a S.C. Electrocarbon S.A., in temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004 și a art. 78 alin. (2) din C. proc. civ.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 523 din 28 noiembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal: A admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății. A respins acțiunea formulată de către reclamantul A. împotriva pârâților Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A respins excepția inadmisibilității acțiunii formulate de către reclamant împotriva pârâtelor Comisia de Experți de Medicina Muncii din Cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, Direcția de Sănătate Publică Olt și S.C. ELECTROCARBON S.A.. A admis acțiunea formulată de către reclamantul A. împotriva pârâtelor Comisia de Experți de Medicina Muncii din Cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, Direcția de Sănătate Publică Olt și S.C. Electrocarbon S.A.. A anulat Hotărârea nr. 975/11.11.2015 emisă de pârâta Comisia de Experți de Medicină a Muncii.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 523 din 28 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâtele Comisia de Experți de Medicina Muncii și S.C. ELECTROCARBON S.A.. a) Pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii a solicitat prin cererea de recurs casarea în tot a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În susținerea cererii de recurs, recurenta-pârâta a afirmat în esență că destinatarul actului administrativ care face obiectul judecății nu este intimatul-reclamant, ci angajatorul Electrocarbon S.A., persoană juridică care nu a ridicat niciun fel de obiecții de fond sau de formă cu privire la conținutul respectiv efectele juridice ale actului emis de Comisie. Criticile formulate de recurenta-pârâtă în cuprinsul cererii de recurs au fost încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. b) Pârâta S.C. Electrocarbon S.A. prin recursul declarat a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, să se dispună: - respingerea cererii de chemare în judecată îndreptată împotriva sa, întrucât este formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă în temeiul art. 36 și 78 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 161 din Legea nr. 554/2004; - respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat anularea Hotărârii nr. x din 11.11.2015 emisă de Comisia de experți de medicina muncii, pentru neparcurgerea procedurii prealabile, în temeiul dispozițiilor art. 193 din C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004. - pe fond, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat anularea Hotărârii nr. x din 11.11.2015 emisă de Comisia de experți de medicina muncii, precum și obligarea intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată. Consideră că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 193 din C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a căror nerespectare atrage incidența art. 175 C. proc. civ., respectiv incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. De asemenea, invocă încălcarea dispozițiilor de drept material prevăzute de art. 8 din Ordinul nr. 1256/2008, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În ceea ce privește primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că, încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 193 C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 7 din Legea nr. 554/2004 reprezintă nerespectarea regulilor de procedură, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 175 din C. proc. civ. Consideră că prima instanță nu a respectat dispozițiile art. 193 C. proc. civ., raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, când a dispus respingerea excepției inadmisibilității socotind îndeplinită procedura prealabilă. Arată că dacă raportul de drept substanțial este unul de drept administrativ, subiectele acestuia sunt persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim și autoritatea publică care a emis actul administrativ sau autoritatea publică care nu a soluționat în termenul legal o cerere, iar raportul de drept procesual vizând anularea actului administrativ individual va avea ca părți pe aceeași persoană vătămată și pe aceeași entitate emitentă, astfel că, în materia contenciosului administrativ, poate avea calitate procesual pasivă autoritatea publică care a emis actul administrativ vătămător sau care nu a soluționat în termen legal o cerere. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 193 C. proc. civ. raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, arată că această din urmă dispoziție are caracter imperativ și impune parcurgerea unei proceduri prealabile sesizării instanței de contencios administrativ de către persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim. Astfel, consideră că intimatul-reclamant avea obligația să solicite autorității emitente a actului considerat vătămător, respectiv Comisiei de experți de Medicina Muncii, în termen de 30 de zile de la data comunicării Hotărârii nr. x din 11.11.2015, revocarea în tot sau în parte a acestui act, putând formula plângere prealabilă și organului ierarhic superior Comisiei de experți de Medicina Muncii, respectiv Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. Calea sesizării instanței de contencios administrativ le era deschisă într-un termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau data comunicării refuzului de soluționare a plângerii prealabile, dar o astfel de procedură prealabilă nu a fost inițiată de către intimații-reclamanți. Recurenta-pârâtă consideră că, în aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 193 alin. (1) din C. proc. civ. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arată că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea mai multor dispoziții de drept material, în special a celor reglementate de art. 8 din Ordinul nr. 1256/2008. Susține că, în vederea încadrării unui caz de îmbolnăvire ca având sau nu caracter de boală profesională, H.G. nr. 1425/2006 stabilește o procedură de urmat ce implică: semnalarea suspiciunii de boală profesională, cercetarea îmbolnăvirii, declararea cazului de boală profesională și raportarea acestuia. Cât privește semnalarea suspiciunii de boală profesională, potrivit art. 149 din H.G. nr. 1425/2006, orice suspiciune de boală profesională, inclusiv intoxicația acută profesională, se va semnala obligatoriu de către toți medicii, indiferent de specialitate și locul de muncă, cu prilejul oricărei prestații medicale, în condițiile art. 150 din H.G. nr. 1425/2006, completând fișa de semnalare BPl și trimițând bolnavul la unitatea sanitară de medicina muncii, clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, în vederea precizării diagnosticului de boală profesională ori de intoxicație acută profesională. Ulterior, se efectuează cercetarea cazului de îmbolnăvire, conform art. 151-158 din H.G. nr. 1425/2006, în prezența angajatorului sau a reprezentantului acestuia, și se finalizează cu redactarea și semnarea procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională, prevăzut în anexa nr. x a H.G. nr. 1425/2006, de către toți cei care au luat parte la cercetare, menționându-se cauzele îmbolnăvirii, responsabilitatea angajatorilor și măsurile tehnice și organizatorice necesare, pentru prevenirea unor boli profesionale similare. Potrivit dispozițiilor art. 160 din H.G. nr. 1425/2006, declararea cazului de boală profesională se face de către direcția de sănătate publică județeană sau a municipiului București din care face parte medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea, pe baza documentelor prevăzute la art. 159, prin fișa de declarare a cazului de boală profesională BP2, care reprezintă formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate. Cazul de boală profesională se raportează în cursul lunii în care s-a produs declararea, la Centrul național de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar - Compartimentul sănătate ocupațională și mediul de muncă din cadrul Institutului National de Sănătate Publică. Mai susține că această procedură nu a fost respectată în cazul de față. Pentru a fi în prezența unei semnalări legale a cazului de boală profesională, era necesar ca entitatea emitentă a fișei BP1 să aibă dovada expunerii profesionale. De asemenea, cercetarea cazurilor de boală profesională s-a desfășurat cu încălcarea unor prevederi legale, respectiv de către un medic din cadrul DSPJ Olt care nu avea specialitatea de medicina muncii, ceea ce contravine prevederilor art. 1 din Legea nr. 418/2004, respectiv ale art. 151 și 158 din H.G. nr. 1425/2006. Totodată, arată că pentru declararea cazului de boală profesională și între documentele prevăzute de art. 159 din H.G. nr. 1425/2006 se regăsește și documentul care certifică ruta profesională, și anume copie de pe carnetul de muncă (istoricul de expunere profesională), respectiv documentul care atestă nivelul măsurat al noxelor sau noxa identificată. Or, în cazul intimatului-reclamant declararea cazului de boală profesională s-a făcut de către DSPJ Olt fără ca din istoricul de expunere profesională (carnetul de muncă) să rezulte expunerea la noxa Si02 l.c. (dioxid de siliciu liber cristalin) și nici măsurători ale nivelului acestei noxe, care să susțină silicoza semnalată prin fișa BP1. Fișele de identificare a factorilor de risc profesional întocmite de recurenta-pârâtă nu relevă acea noxă profesională de Si02 care ar fi determinat îmbolnăvirea profesională a intimatul-reclamant, motiv pentru care a contestat procesul-verbal întocmit de DSPJ Olt cu ocazia cercetării suspiciunilor de boală profesională prin care a fost confirmat caracterul profesional al bolii, iar ca urmare a contestației formulate, Comisia de experți de medicina muncii a emis Hotărârea nr. 975/11.11.2015, prin care a infirmat diagnosticul de silicoză și a dispus anularea procesului-verbal și a fișei BP2 nr. 23/09.06.2015. Față de aceste aspecte împrejurări apreciază că Hotărârea nr. 975/11.11.2015 a fost emisă cu respectarea normelor legale.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Direcția de Sănătate Publică Olt a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de S.C. Electrocarbon S.A.. Intimata-pârâtă Comisia de Experți de Medicina Muncii a depus întâmpinare prin care a achiesat la recursul formulat de S.C. Electrocarbon S.A.. Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare la recursurile formulate de Comisia de Experți de Medicina Muncii și S.C. Electrocarbon S.A. prin care a solicita să se respingă recursul ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 22 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată inițial pe fond a recursului la data de 14 ianuarie 2020, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat termenul de judecată la data de 10 decembrie 2019. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului formulat de Comisia de Experți de Medicina Muncii invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința recurată a fost comunicată pârâtei Comisia de Experți de Medicina Muncii la data de 23 decembrie 2016, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 23 ianuarie 2017 . Așadar în raport de prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurentul a formulat recursul peste termenul în care aceasta putea efectua această procedură. Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii, ca tardiv formulat. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta S.C. Electrocarbon S.A., constată Înalta Curte că, aceasta susține, într-o primă critică întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., neparcurgerea procedurii prealabile. Recurenta susține astfel încălcarea art. 193 C. proc. civ. raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004 întrucât intimatul - reclamant nu a parcurs procedura prealabilă. Sub acest aspect, instanța de control judiciar apreciază că prin contestația formulată în fața Comisiei, conform art. 5 din Ordinul nr. 1256/2008, de către recurenta-pârâtă Electrocarbon S.A., aceasta a parcurs procedura prealabilă reglementată de Ordinul nr. 1256/2008. Contestația a fost soluționată de Comisia de Experți de Medicina Muncii, prin emiterea Hotărârii nr. 975/11.11.2015, împotriva căreia s-a formulat acțiune în contencios administrativ, acțiune ce face obiectul prezentei cauze. Față de această împrejurare, consideră Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, că formularea unei alte plângeri prealabile, deci parcurgerea din nou a unei etape procedurale administrative prealabile, apare ca nejustificată, conducând la tergiversarea soluționării cauzei, afectând însuși dreptul de acces la justiție. Înalta Curte constată astfel că, în mod corect instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii pentru neparcurgerea procedurii prealabile, ca neîntemeiată. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanța a încălcat dispoziții de drept material, în special art. 8 din Ordinul nr. 1256/2008, neținând cont de faptul că nu a fost respectată procedura privind semnalarea legală a cazului de boală de către DSP Olt și că trebuia refăcută efectiv cercetarea suspiciunilor de boală profesională. În condițiile în care actul administrativ Hotărârea nr. 975 din 11.11.2015 a fost anulat pentru nemotivare de instanța de fond, instanța de recurs a efectuat controlul asupra argumentelor care au stat la baza acestei soluții. Analizând opinia instanței de fond în raport cu înscrisurile prezentate în probatoriu constată că motivarea hotărârii contestate reprezintă o condiției de formă care în cauză nu este îndeplinită. În aceste condiții, instanța de recurs apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție corectă. În speță, Comisia este instituția care, analizând dosarele de cercetare a bolilor profesionale este în măsură a se pronunța asupra caracterului profesional al bolilor semnalate, luând în considerare toate argumentele prezentate de părți, precum și obiecțiile angajatorului S.C. Electrocarbon S.A., iar după efectuarea cercetării actul administrativ emis trebuie să cuprindă motivele care au stat la baza emiterii sale. Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii, ca tardiv formulat, precum și recursul formulat de S.C. Electrocarbon S.A., ca fiind nefondat.