ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4469/2018

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016 (prin declinare de la Tribunalul Olt - Sentința nr. 287/2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2016), reclamanții A., B., C., D. și E. au chemat în judecată pe pârâții Comisia de Experți de Medicina Muncii din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr. C 1070 din 19 octombrie 2015 emisă de Comisia de Experți de Medicina Muncii, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din 15 iunie 2016, instanța a pus în discuție cadrul procesual, respectiv necesitatea introducerii în cauză a Direcției de Sănătate Publică Olt și a SC F. SA, iar la solicitarea expresă a reclamanților a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a Direcției de Sănătate Publică Olt și a SC F. SA.

Prin Sentința nr. 409 din 3 octombrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății.

A respins acțiunea formulată de către reclamanții A., B., C., D. și E. împotriva pârâților Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins excepția inadmisibilității acțiunii formulate de către reclamanți împotriva pârâtelor Comisia de Experți de Medicina Muncii din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, Direcția de Sănătate Publică Olt și SC F. SA.

A admis în parte acțiunea formulată de către reclamanții A., B., C., D. și E., împotriva pârâtelor Comisia de Experți de Medicina Muncii din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, Direcția de Sănătate Publică Olt și SC F. SA.

A anulat, în parte, Hotărârea nr. C 1070 din 19 octombrie 2015 emisă de pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică doar în ceea ce îi privește pe reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății că actul în litigiu, respectiv Hotărârea nr. C -1070 din 19 octombrie 2015, este emis de către Comisia de Experți de Medicina Muncii, iar aspectul că membrii acestei comisii au fost acreditați de Ministerul Sănătății Publice și de Ministerul Muncii nu conferă acestora din urmă calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind emitenții actului contestat.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia de Experți de Medicina Muncii, a constatat că revin acestui organism colegial înființat conform Ordinului nr. 1.256/2008 atribuții exprese de soluționare a contestațiilor în materia cercetării cazurilor de boală profesională, fiind și emitentul actului administrativ individual ce face obiectul cenzurii de legalitate în cauză.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția de Sănătate Publică Județeană Olt, a reținut că aceasta este emitenta proceselor-verbale de cercetare a cazurilor de boală profesională și a Fișelor BP2 aferente, acte ce fac obiectul contestației formulate în fața Comisiei de Experți de Medicina Muncii și care au fost anulate în procedura administrativă. În plus, Hotărârea nr. 1.070/2015 vizează direct D.S.P. Olt, autoritate însărcinată cu aducerea la îndeplinire a dispozițiilor Comisiei și cu refacerea cercetării.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC F. SA, instanța a constatat că societatea a fost angajatorul reclamanților față de care are loc cercetarea cazurilor de boală profesională. În plus, pârâta este titulara contestațiilor în procedura administrativă în fața Comisiei de Experți de Medicina Muncii, iar toate efectele hotărârii Comisiei se răsfrâng și asupra pârâtei SC F. SA.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei procedurii prealabile, a reținut ca obiectul contestației formulate în fața Comisiei, conform art. 5 din Ordinul nr. 1.256/2008, este reprezentat de procesele-verbale și Fișele BP2 de cercetare boli profesionale, acte favorabile reclamanților.

Împotriva acestor acte a promovat contestație SC F. SA, care a parcurs procedura prealabilă administrativă prevăzută de Ordinul nr. 1.256/2008 pentru angajatorul nemulțumit de soluție, respectiv SC F. SA Comisia a soluționat procedura conform atribuțiilor prevăzute de Ordinul nr. 1.256/2008, pronunțând hotărârea finală, act ce a fost atacat conform art. 1 și art. 2 din Legea nr. 554/2004 de către reclamanții vătămați.

A pretinde reclamanților să parcurgă o nouă etapă procedurală administrativă prealabilă, în condițiile în care procedura prealabilă special reglementată de Ordinul nr. 1.256/2008 a fost parcursă, întrucât ar fi afectat însuși dreptul de acces la justiție, garanție a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituție.

Pe fondul cauzei, instanța, analizând criticile reclamanților ce vizează conținutul hotărârii Comisiei nr. C1070 din 19 octombrie 2015, a constatat că, prin această hotărâre, Comisia a dispus pentru a doua oară consecutiv (după Hotărârea C959 din 15 mai 2015) refacerea cercetării cazurilor de boală profesională privind pe reclamanți, fără însă a motiva în concret și a indica expres documentele omise din dosarul de cercetare și prevăzute la art. 159 din H.G. nr. 1.425/2006 și fără a explicita în ce măsură este eronată modalitatea de identificare a factorilor de risc profesional pentru a se respecta anexa 3 din H.G. nr. 355/2007.

Cu alte cuvinte, motivarea soluției în fapt și în drept a hotărârii Comisiei nu răspunde exigențelor impuse de principiile transparenței și previzibilității actului administrativ, ce constituie garanții pentru exercitarea dreptului părților vătămate de acces la justiție.

În concret, urmărind etapele procedurale prevăzute de art. 150 - art. 160 din H.G. nr. 1.425/2006 coroborate cu anexele 3 din H.G. nr. 355/2007, se constată că, formal, documentația este completă și permite analiza de fond a diagnosticului, în scopul de a pronunța o soluție finală în conformitate cu art. 5 și art. 8 din Ordinul nr. 1.256/2008.

Astfel, semnalarea suspiciunii bolii este efectuată de un medic. S-a completat Fișa BP1 prevăzută de anexa 19 și s-a trimis angajatul la unitatea sanitară de medicina muncii. S-au întocmit fișele BP2 și procesele-verbale de cercetare, semnate și de angajator.

La dosar se constată că a avut loc declararea bolii profesionale de către DSP Olt conform fișei BP2.

Criticile cu privire la fișa de identificare a factorilor de risc profesional vizează tocmai fondul soluției, în sensul că ar conduce spre o infirmare ori confirmare a diagnosticului. DSPJ Olt confirmă că a întocmit integral și potrivit anexelor întreaga documentație.

De asemenea, Comisia invocă prin întâmpinare apărări ce privesc fondul diagnosticului, și anume lipsa specialității medicului ce a efectuat cercetarea, condiție ce vizează fondul soluției ce intră în competența Comisiei și asupra căreia Comisia nu s-a pronunțat în Hotărârea ce face obiectul sesizării instanței .

Mai susține pârâta SC F. SA, în apărare, faptul că refacerea cercetării impune reinternarea reclamanților, or Comisia nu a dispus acest lucru și, în mod logic, internarea unui bolnav nu poate avea loc de câte ori este necesară completarea unor documente, ci doar în cazurile urgente ori în condițiile legii speciale.

Pentru aceste considerente, instanța a reținut că se conturează un refuz nejustificat al Comisiei de a-și exercita atribuțiile conform Ordinului nr. 1.256/2006 și de a pronunța o soluție finală de infirmare ori confirmare a diagnosticului stabilit prin fișele PB2 și prin procesele-verbale de cercetare, în consens cu atribuțiile prevăzute de art. 5 și art. 8 din Ordinul nr. 1.256/2008.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recursuri pârâtele Comisia de Experți de Medicina Muncii și SC F. SA.

Recurenta-pârâtă Comisia de Experți de Medicina Muncii a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar recurenta-pârâtă SC F. SA a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ.

Prin recursul său, recurenta pârâtă Comisia de Experți de Medicina Muncii a susținut că instanța - fără temei legal în condițiile în care nu există un act normativ care să stabilească imperativ condițiile de formă ale hotărârilor emise de Comisie - a procedat la anularea acestui act administrativ în considerarea conținutului acestuia, care ar ridica dificultăți de înțelegere în raport cu destinatarul.

A afirmat recurenta că destinatarul actului administrativ contestat este doar angajatorul, care nu a ridicat de altfel niciun fel de obiecții de fond sau de formă cu privire la conținutul și efectele juridice ale actului.

De asemenea, la plângerile prealabile formulate de intimații reclamanți împotriva hotărârii contestate, Comisia a formulat răspunsuri detaliate.

A precizat, totodată, că H.G. nr. 1.425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 enumeră la art. 149 - 162, în mod expres și limitativ, documentele care trebuie să facă obiectul dosarului de cercetare a cazului de boală profesională, aspect care nu a fost avut în vedere de instanța de fond.

A arătat că, inițial, prin Hotărârea nr. HC959/2015, Comisia a constatat că "nu se poate pronunța asupra caracterului profesional al bolilor semnalate, deoarece nu s-au respectat prevederile legale privind semnalarea cercetarea și declararea bolilor profesionale conform H.G. nr. 1.425/2006" și în consecință a anulat procesele-verbale și fișele BP2 aferente, recomandând refacerea cercetării cazurilor cu respectarea art. 149 - 162 din Norme și solicitând expres ca dosarele de cercetare să cuprindă toate documentele prevăzute la art. 159, fără nicio excepție, iar fișa de identificare a factorilor de risc profesional să fie conform modelului din anexa 3 a H.G. nr. 355/2007.

Comisia nu s-a limitat doar la obiecțiunile angajatorului, ci a verificat și modul în care s-au respectat de către DSPJ Olt prevederile legale în vigoare privind cercetarea și declararea bolilor profesionale.

Recurenta a constatat că cercetarea cazurilor de boală profesională în cazul reclamanților nu a fost efectuată de un medic specialist de medicina muncii, iar dosarele de cercetare erau incomplete sau greșit întocmite.

În opinia sa, recercetarea presupunea reinternarea reclamanților într-o clinică de medicina muncii unde să fie evaluată starea lor de sănătate în raport cu expunerea la noxele identificate la locurile lor de muncă, iar semnalarea suspiciunii de boală profesională să se facă numai în cazul în care aceasta ar putea fi produsă de expunerea profesională, urmând ca cercetarea să confirme sau să infirme acest lucru prin procesul-verbal de cercetare.

În speță, Hotărârea nr. C1070/2015 a fost emisă ca urmare a faptului că DSPJ Olt nu a refăcut cercetarea pentru cazurile respective, ci doar a trimis completări la dosarele de cercetare inițiale, respectiv, noi procese-verbale și noi fișe de declarare BP2, precum și noi fișe de identificare a factorilor de risc profesional, emise de angajator ulterior semnalării și fără ca acestea să menționeze factorii de risc profesional incriminați în producerea bolilor semnalate.

A precizat recurenta că această din urmă hotărâre este motivată în fapt și în drept, Comisia făcând referire la modalitatea de cercetare și declarare a cazurilor de îmbolnăvire profesională, iar o dezvoltare a motivelor hotărârii mai detaliată nu se impunea, întrucât această entitate nu are obligația de a reface analize sau alte proceduri, ci doar analizează documentele medicale și de expunere existente în dosarul de contestație, având ca rezultat final confirmarea/infirmarea bolilor profesionale.

A menționat recurenta și faptul că pe rolul Curții de Apel Craiova s-au aflat mai multe dosare ale angajaților SC F. SA, soluțiile pronunțate fiind diferite, Comisia fiind obligată doar în unele cauze să soluționeze pe fond contestațiile.

Prin recursul său, recurenta pârâtă SC F. SA a criticat soluția de respingerea excepției inadmisibilității acțiunii reclamanților pentru lipsa procedurii prealabile solicitând casarea sentinței sub acest aspect și respingerea ca inadmisibilă a acțiunii.

A susținut încălcarea dispozițiilor art. 193 din C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, de natură să atragă incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 raportat la art. 175 din C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a criticat soluția dată pe fondul cauzei, susținând încălcarea mai multor dispoziții de drept material, în special a celor cuprinse în art. 8 din Ordinul nr. 1.256/443/2008 privind atribuțiile Comisiei de experți de medicina muncii.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, a arătat că, în vederea încadrării unui caz de îmbolnăvire ca având sau nu caracter de boală profesională, H.G. nr. 1.425/2006 stabilește o procedură de urmat ce implică următoarele etape: semnalarea suspiciunii de boală profesională, cercetarea îmbolnăvirii în vederea confirmării/infirmării caracterului profesional, declararea cazului de boală profesională, raportarea cazului de boală profesională.

În opinia recurentei, această procedură nu a fost respectată în cazul declarării bolilor profesionale ale intimaților reclamanți.

Astfel, pentru a fi în prezența unei semnalări legale a cazului de boală profesională, era necesar printre altele ca entitatea emitentă a fișei BP1 să aibă dovada expunerii profesionale.

Or, clinica de medicina muncii din cadrul Spitalului Județean de Urgență Craiova a întocmit aceste fișe fără a avea dovada expunerii profesionale, pe care o putea obține de la DSPJ OLt (buletinele de determinare toxicologică) sau de la angajator (fișa de identificare a factorilor de risc profesional, conform anexei 3 a H.G. nr. 355/2007).

De asemenea, cercetarea cazurilor de boală profesională a fost efectuată de un medic din cadrul DSPJ Olt care nu avea specialitatea medicina muncii, contravenind astfel prevederilor art. 1 din Legea nr. 418/2004 privind statutul profesional al medicului de medicina muncii și, respectiv, art. 151 și art. 158 din H.G. nr. 1.425/2006.

O altă încălcare a legislației a fost reprezentată de faptul că, în cazul intimaților reclamanți, declararea cazurilor de boală profesională s-a făcut de către DSPJ Olt fără ca din istoricul de expunere profesională (carnetul de muncă) să rezulte expunerea la noxa SiO

2

l.c. și nici măsurători ale nivelului acestei noxe, care să susțină diagnosticul de silicoză semnalat prin fișa BP1.

Comisia a emis hotărârea nr. HC959 din 15 mai 2015, iar ca urmare a faptului că DSPJ Olt nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor acesteia, a fost emisă Hotărârea nr. C1070 din 19 octombrie 2010.

În opinia recurentei, față de neparcurgerea în mod real a etapelor obligatorii pentru declararea unor cazuri de boală profesională, Comisia de experți de medicina muncii, sesizată ca urmare a noilor contestații formulate, nu ar fi putut trece peste aceste vicii de procedură, respectiv nu s-ar fi putut pronunța cu privire la existența sau nu a caracterului de boală profesională al îmbolnăvirilor.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății, intimații-reclamanți și intimatul-pârât Ministerul Muncii și Justiției Sociale au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.

La rândul său, recurenta-pârâtă SC F. SA a depus răspuns la întâmpinările comunicate.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul pârâtei Comisia este nefondat, iar cel declarat de pârâta SC F. SA este fondat doar în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Referitor la soluția dată excepției inadmisibilității, Înalta Curte apreciază ca fiind nefondate criticile subsumate de recurenta SC F. SA motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Astfel, recurenta SC F. SA a formulat, conform art. 5 din Ordinul nr. 1.256/2008, contestație împotriva proceselor-verbale și fișelor BP2 de cercetare boli profesionale (favorabile reclamanților) și a parcurs procedura prealabilă administrativă prevăzută de acest ordin pentru angajatorul nemulțumit de soluție.

Comisia a soluționat contestațiile prin Hotărârea nr. C1070/2015, act ce a fost atacat în contenciosul administrativ, conform art. 1 și art. 2 din Legea nr. 554/2004, de către intimații reclamanți, care s-au considerat vătămați prin această hotărâre care, în opinia lor, materializează un refuz nejustificat al Comisiei de a finaliza procedura. Or, în cazul refuzului nejustificat este excesiv a se solicita persoanei vătămate să se adreseze din nou, pe cale administrativă, autorității emitente, doar pentru a se lovi de un nou refuz.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că este nefondată critica subsumată acestui motiv de recurs, privind încălcarea, prin actele administrative contestate, a prevederilor Ordinului nr. 1.256/2008 pentru aprobarea componentei și atribuțiilor Comisiei de experți de medicina muncii acreditați de Ministerul Sănătății Publice și de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.

În ceea ce privește soluția dată fondului cauzei, Înalta Curte reține că, deși recurentele susțin că hotărârea Comisiei a fost emisă cu respectarea prevederilor legale și este motivată, consideră că neparcurgerea în mod real a etapelor procedurii de declarare a cazurilor de boală profesională a împiedicat Comisia de experți de medicina muncii să se pronunțe într-un sens sau altul cu privire la caracterul de o boală profesională al îmbolnăvirilor.

Prin urmare, recurenta afirmă implicit că această hotărâre nu îndeplinește de fapt exigențele art. 8 din Ordinul nr. 1.256/2008.

Potrivit textului legal menționat, "Comisia are următoarele atribuții: (...) 2. confirmă, infirmă sau stabilește caracterul de boală profesională în cazurile contestate, potrivit legii; 3. confirmă, infirmă sau formulează suplimentar măsurile medicale, tehnice sau organizatorice, după caz, care se impun ca urmare a depistării afecțiunii respective, al cărei caracter a fost sau nu stabilit de către Comisie potrivit pct. 2, în scopul asigurării securității și sănătății în multă pentru lucrători, potrivit legii; 4. întocmește și eliberează documentul final privind soluționarea cazului respectiv care cuprinde concluziile Comisiei."

În speță, Înalta Curte constată că, într-adevăr, Hotărârea nr. C1070 din 19 octombrie 2015 nici nu este de natură să finalizeze cazurile la care se referă actele contestate în vreuna dintre modalitățile prevăzute de dispozițiile legale mai sus menționate, nici nu cuprinde vreo altă motivare în afară de mențiunea privind constatarea generică a faptului că nu s-au respectat recomandările din Hotărârea nr. HC959 din 15 mai 2015, în rest fiind doar reiterate întocmai respectivele recomandări.

Formal, documentația este completă și, ca atare, permitea analiza de fond a diagnosticului pentru a se pronunța o soluție finală în conformitate cu art. 5 și art. 8 din Ordinul nr. 1.256/2008.

Față de aceste împrejurări, este corectă constatarea instanței de fond privind existența refuzului nejustificat, cu exces de putere, al acestei pârâte de a soluționa efectiv contestațiile/procedurile cu care a fost învestită.

În raport cu dispozițiile exprese ale art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, corelate cu prevederile art. 8 din Ordinul nr. 1.256/2008, în mod greșit prima instanță nu a procedat însă, ca urmare a anulării hotărârii prin care s-a materializat refuzul nejustificat, la obligarea recurentei Comisia de experți de medicina muncii să soluționeze pe fond contestațiile privind de reclamanți în sensul menținerii sau infirmării motivate a proceselor-verbale de cercetare a cazului de boală profesională și afișelor de declarare a cazului de boală profesională BP2.

Este irelevantă pentru soluționarea prezentei cauze împrejurarea, invocată de recurenta Comisie, privind faptul că, în unele dosare similare, instanța de fond s-a limitat la anularea hotărârii în ceea ce-i privește pe reclamanții din respectivele pricini, fapt ce are drept consecință firească obligația legală de emitere a unei noi hotărâri de către Comisie, pentru încheierea procedurii, iar în altele a prevăzut explicit în dispozitiv această obligație ce decurge din prevederile art. 8 al Ordinului nr. 1.256/2008.

Cât privește recursul recurentei pârâte Comisia de experți de medicina muncii, Înalta Curte constată că invocarea art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu se justifică, în speță neputându-se reține încălcarea ori aplicarea greșită de către prima instanță a Normelor aprobate prin H.G. nr. 1.425/2006 sau a dispozițiilor Ordinului nr. 1.256/2008.

Astfel, contrar susținerilor recurentei, hotărârea Comisiei nu indică în mod concret erorile ori omisiunile procedurale care ar fi impus trimiterea pentru a doua oară a dosarului la DSP Olt, cu recomandarea generică de refacere a cercetării.

Mai mult, la solicitarea expresă a DSPJ Olt (adresa nr. x din 10 noiembrie 2015 - dosar C.A.Craiova) de a i se comunica motivația solicitării de refacere a cercetării cazurilor, pentru a înțelege la ce se referă concret recomandările, recurenta Comisie s-a limitat să reproducă în răspunsul său (adresa nr. x din 23 noiembrie 2015) conținutul prevederilor art. 151 și art. 159 din H.G. nr. 1.425/2006.

În sfârșit, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și, respectiv, Ministerul Sănătății, Înalta Curte reține că această soluție nu a fost recurată de către niciuna dintre părți, intrând în puterea lucrului judecat.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale și contractuale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea sentinței recurate, acțiunea reclamantei nefiind întemeiată.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Comisia de Experți de Medicină a Muncii și va admite recursul declarat de pârâta SC F. SA, va casa în parte sentința atacată, va admite acțiunea reclamanților și, în consecință, va anula în parte (numai în ceea ce îi privește pe reclamanți) Hotărârea nr. C-1070 din 19 octombrie 2015 emisă de pârâta Comisia de Experți de Medicină a Muncii, obligând Comisia pârâtă să soluționeze pe fond contestațiile formulate de pârâta SC F. SA Slatina privind pe reclamanți, în sensul menținerii sau infirmării motivate a proceselor-verbale de cercetare a cazului de boală profesională și a fișelor de declarare a cazului de boală profesională BP2.

Va menține în rest (în ceea ce privește soluția pronunțată asupra excepțiilor) sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC F. SA împotriva Sentinței nr. 409 din 3 octombrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată.

Admite acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., și E..

Anulează, în parte, Hotărârea nr. C-1070 din 19 octombrie 2015 emisă de pârâta Comisia de Experți de Medicină a Muncii, în ceea ce îi privește pe reclamanți.

Obligă pârâta Comisia de Experți de Medicină a Muncii să soluționeze pe fond contestațiile formulate de pârâta SC F. SA Slatina, privind pe reclamanți, în sensul menținerii sau infirmării motivate a proceselor-verbale de cercetare a cazului de boală profesională și a fișelor de declarare a cazului de boală BP2.

Menține în rest sentința recurată.

Respinge recursul declarat de pârâta Comisia de Experți de Medicină a Muncii declarat împotriva Sentinței nr. 409 din 3 octombrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2018.

Procesat de GGC - LM