ÎCCJ, decizie (scj.ro #82743)

Conflict de

competență. Competența de soluționare a contestațiilor împotriva titlurilor

executorii ce constată creanțe bugetare

Conform art.76 alin. 2

și 3 din O.G. nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, contestația se

introduce la instanța judecătorească competentă potrivit Codului de procedură

civilă, dacă, pentru contestarea titlului executor, nu există o procedură

specială, astfel cum a fost procedura prevăzută de Legea nr. 105/1997,

înlocuită , în prezent, de O.G. nr. 13/2001.

Secția civilă, decizia

nr.1222 din 22 martie 2002

Prin sentința civilă nr.2192 din 6

aprilie 2001, Judecătoria Bacău a respins excepția tardivității introducerii

contestației, a admis contestația la executare și a anulat  formele de

executare silită pornită de intimată în  baza titlului executoriu nr.20481

din 6 noiembrie 2000 (somația și titlul executoriu).

Apelul declarat împotriva sentinței de către D.G.F.P.C.F.S. Bacău a fost admis

de Tribunalul Bacău, care, prin decizia civilă nr.1867 din 9 octombrie 2001, a

anulat sentința nr.2192 din 6 aprilie 2001, și a trimis cauza spre soluționare

Ministerului Finanțelor.

Pentru aceasta, analizându-se, ca motiv de ordine publică, pus în discuția

părților, competența  primei instanțe, în raport cu prevederile Legii

nr.105/1997 și ale O.U.G. nr.13/2001, s-a reținut că  aceasta a soluționat

contestația formulată împotriva titlului executoriu, deși potrivit Legii

nr.105/1997, în vigoare la data introducerii contestației, exista o procedură

administrativă specială pentru  aceasta.

În plus, cum suma în discuție reprezintă o creanță bugetară, potrivit Legii

nr.105/1997 și O.U.G nr.13/2001, competența de soluționare a contestației nu

aparține instanței sesizate, ci Ministerului Finanțelor Publice.

Prin decizia civilă nr.1936 din 12 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bacău, în

esență pentru aceleași considerente, a respins recursul declarat de

contestatoare.

Investit cu soluționarea contestației, Ministerul Finanțelor Publice – Direcția

Generală de soluționare a contestațiilor și-a declinat competența în favoarea

instanțelor judecătorești, reținând  incidența prevederilor art.76 din O.G

nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, potrivit cărora contestația

se introduce la instanța judecătorească.

Pentru soluționarea conflictului negativ de competență astfel ivit, Ministerul

Finanțelor Publice a înaintat dosarul Curții Supreme de Justiție, în temeiul

prevederilor art.21 și art.22 alin.4 C.proc.civ.

În rezolvarea conflictului sunt de reținut următoarele:

Intimata D.G.F.P.Bacău a susținut, în principal, că suma

considerată debit reprezintă credite garantate de Ministerul Finanțelor Publice

și că, astfel, acest credit are caracterul unei creanțe bugetare. În atare

situație, potrivit și Legii nr.91/1993 privind datoria publică, beneficiara

împrumutului, fosta C.C.P., implicit S.C. „R.” S.A. Onești, are obligația

restituirii sumei către Ministerul Finanțelor Publice, aceasta și datorită

faptului că O.U.G. nr.249/2000, deși intrată în vigoare, nu poate fi aplicată

în lipsa Normelor Metodologice.

Este adevărat că,potrivit art.76 alin.3 din Ordonanța nr.11/1996 privind

executarea creanțelor bugetare, contestația se introduce la instanța

judecătorească competentă potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.

În conformitate însă cu prevederile alin.2 ale aceluiași text, contestația

împotriva titlului executoriu poate fi făcută în aceleași condiții, dacă pentru

contestarea lui, printre altele, nu există o procedură specială care să prevadă

posibilitatea ca o instanță competentă să se pronunțe asupra acestuia.

Sub acest aspect, la data soluționării contestației era aplicabilă Legea

nr.105/1997, care, în art.1, prevedea modalitatea și procedura soluționării

unor asemenea cereri, ca și căi administrative de atac, pentru diminuarea sau

anularea, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor la fondurile

speciale ori a altor sume constatate și aplicate de organele Ministerului

Finanțelor.

Dispozițiile de mai sus au fost preluate integral, în aceeași formulare, de

O.U.G. nr.13/2001, care a stabilit o nouă procedură administrativă inclusiv

pentru cauzele aflate în curs de soluționare în temeiul Legii nr.105/1997.

Or, în speță, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului,

debitul  este considerat creanță bugetară, iar titlul executor emis este

considerat a fi în legătură cu O.U.G. nr.249/2000 și  Legea datoriei

publice nr. 81/1999.

Ca atare, contestația este îndreptată împotriva unui titlu executoriu, creanța

pretins datorată fiind în legătură cu „fonduri speciale”, respectiv Fondul

Special pentru produse petroliere constituit și utilizat pentru acoperirea

integrală a obligațiilor de plată aferente fostei Companii Române de Petrol,

conform prevederilor O.U.G. nr.249/2000.

Așa fiind, devin aplicabile dispozițiile O.U.G. nr.13/2001, conform cărora,

ținând seama și de cuantumul sumei datorate, competența de soluționare a

contestației în această fază revine Ministerului Finanțelor Publice.