ÎCCJ, decizie (scj.ro #82743)

Conflict de competență. Competența de soluționare a contestațiilor împotriva titlurilor executorii ce constată creanțe bugetare Conform art.76 alin. 2 și 3 din O.G. nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, contestația se introduce la instanța judecătorească competentă potrivit Codului de procedură civilă, dacă, pentru contestarea titlului executor, nu există o procedură specială, astfel cum a fost procedura prevăzută de Legea nr. 105/1997, înlocuită , în prezent, de O.G. nr. 13/2001. Secția civilă, decizia nr.1222 din 22 martie 2002 Prin sentința civilă nr.2192 din 6 aprilie 2001, Judecătoria Bacău a respins excepția tardivității introducerii contestației, a admis contestația la executare și a anulat formele de executare silită pornită de intimată în baza titlului executoriu nr.20481 din 6 noiembrie 2000 (somația și titlul executoriu).

Apelul declarat împotriva sentinței de către D.G.F.P.C.F.S. Bacău a fost admis de Tribunalul Bacău, care, prin decizia civilă nr.1867 din 9 octombrie 2001, a anulat sentința nr.2192 din 6 aprilie 2001, și a trimis cauza spre soluționare Ministerului Finanțelor. Pentru aceasta, analizându-se, ca motiv de ordine publică, pus în discuția părților, competența primei instanțe, în raport cu prevederile Legii nr.105/1997 și ale O.U.G. nr.13/2001, s-a reținut că aceasta a soluționat contestația formulată împotriva titlului executoriu, deși potrivit Legii nr.105/1997, în vigoare la data introducerii contestației, exista o procedură administrativă specială pentru aceasta. În plus, cum suma în discuție reprezintă o creanță bugetară, potrivit Legii nr.105/1997 și O.U.G nr.13/2001, competența de soluționare a contestației nu aparține instanței sesizate, ci Ministerului Finanțelor Publice.

Prin decizia civilă nr.1936 din 12 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bacău, în esență pentru aceleași considerente, a respins recursul declarat de contestatoare. Investit cu soluționarea contestației, Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală de soluționare a contestațiilor și-a declinat competența în favoarea instanțelor judecătorești, reținând incidența prevederilor art.76 din O.G nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, potrivit cărora contestația se introduce la instanța judecătorească. Pentru soluționarea conflictului negativ de competență astfel ivit, Ministerul Finanțelor Publice a înaintat dosarul Curții Supreme de Justiție, în temeiul prevederilor art.21 și art.22 alin.4 C.proc.civ.

În rezolvarea conflictului sunt de reținut următoarele: Intimata D.G.F.P.Bacău a susținut, în principal, că suma considerată debit reprezintă credite garantate de Ministerul Finanțelor Publice și că, astfel, acest credit are caracterul unei creanțe bugetare. În atare situație, potrivit și Legii nr.91/1993 privind datoria publică, beneficiara împrumutului, fosta C.C.P., implicit S.C. „R.” S.A. Onești, are obligația restituirii sumei către Ministerul Finanțelor Publice, aceasta și datorită faptului că O.U.G. nr.249/2000, deși intrată în vigoare, nu poate fi aplicată în lipsa Normelor Metodologice. Este adevărat că,potrivit art.76 alin.3 din Ordonanța nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, contestația se introduce la instanța judecătorească competentă potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.

În conformitate însă cu prevederile alin.2 ale aceluiași text, contestația împotriva titlului executoriu poate fi făcută în aceleași condiții, dacă pentru contestarea lui, printre altele, nu există o procedură specială care să prevadă posibilitatea ca o instanță competentă să se pronunțe asupra acestuia. Sub acest aspect, la data soluționării contestației era aplicabilă Legea nr.105/1997, care, în art.1, prevedea modalitatea și procedura soluționării unor asemenea cereri, ca și căi administrative de atac, pentru diminuarea sau anularea, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor la fondurile speciale ori a altor sume constatate și aplicate de organele Ministerului Finanțelor. Dispozițiile de mai sus au fost preluate integral, în aceeași formulare, de O.U.G.

nr.13/2001, care a stabilit o nouă procedură administrativă inclusiv pentru cauzele aflate în curs de soluționare în temeiul Legii nr.105/1997. Or, în speță, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, debitul este considerat creanță bugetară, iar titlul executor emis este considerat a fi în legătură cu O.U.G. nr.249/2000 și Legea datoriei publice nr. 81/1999. Ca atare, contestația este îndreptată împotriva unui titlu executoriu, creanța pretins datorată fiind în legătură cu „fonduri speciale”, respectiv Fondul Special pentru produse petroliere constituit și utilizat pentru acoperirea integrală a obligațiilor de plată aferente fostei Companii Române de Petrol, conform prevederilor O.U.G.

nr.249/2000. Așa fiind, devin aplicabile dispozițiile O.U.G. nr.13/2001, conform cărora, ținând seama și de cuantumul sumei datorate, competența de soluționare a contestației în această fază revine Ministerului Finanțelor Publice.