ÎCCJ, decizie (scj.ro #86872)

Acțiune în despăgubiri formulată împotriva asigurătorului. Previzibilitatea riscului asigurat în cazul săvârșirii unei infracțiuni de înșelăciune în convenții.

Consecințe

Cuprins pe materii: Drept comercial. Contracte

Index alfabetic: acțiune în despăgubiri

contract de asigurare

risc asigurat

Riscul unui contract de închiriere nu poate fi transferat de locator asupra societății de asigurare în cazul în care bunul asigurat nu a fost restituit de către locatar locatorului la împlinirea duratei închirierii, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenții.

Prin urmare, în această situație, asigurătorul nu datorează despăgubiri întrucât neexecutarea obligațiilor contractuale nu poate fi calificată ca un eveniment care survine accidental, brusc și neprevăzut, neîncadrându-se în categoria riscurilor asigurate.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 181 din 23 ianuarie 2014

Prin sentința civilă nr. 1891/24.05.2012, Tribunalul Covasna a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenientei în interes propriu Banca T. SA, Sucursala Sfântu Gheorghe.

A respins, ca neîntemeiată, atât acțiunea principală a reclamantei SC Z.P. SRL Sfântu Gheorghe în contradictoriu cu pârâta SC G.A. SA Sfântu Gheorghe, având ca obiect obligarea acesteia la plata unor despăgubiri în sumă de 285.700 lei, cu dobânda legală din data de 02.11.2010 și până la stingerea debitului, cât și cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de aceeași reclamantă împotriva intervenientei Banca T. SA, Sucursala Sfântu Gheorghe.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Buldoexcavatorul reclamantei marca X BL 71 MR1 a fost asigurat prin intermediul poliței de asigurare CPM nr. 200128, pentru perioada de timp 17.03.2010 -16.03.2011, pentru suma de 67.235 EUR de către SC G.A. SA, drepturile de despăgubire fiind cesionate în favoarea Băncii T., Sucursala Sfântu Gheorghe.

Același buldoexcavator a fost predat de către reclamantă societății comerciale F.A.R. SRL cu sediul în municipiul Bistrița Năsăud în baza contractului de închiriere nr. 13037/15.03.2010 și a procesului-verbal de predare-primire nr.13037/17.03.2010, reclamanta înștiințând asigurătorul că, deși bunul a fost pus la dispoziție cu titlu de închiriere numai pe o perioadă de trei luni, la expirarea acesteia buldoexcavatorul nu a mai fost returnat.

Reclamanta a pretins de la asigurător încasarea sumei asigurate motivând că a încheiat o asigurare de tip „ toate riscurile ”.

Instanța de fond a reținut că, pentru esența acestui litigiu, importante sunt „evenimentele asigurate”, acestea fiind menționate la pct. 2 din condițiile speciale, unde se arată că „se asigură orice eveniment accidental brusc și neprevăzut care nu este exclus prin precizările de la capitolele „excluderi generale” și „excluderi speciale”, cum ar fi operare incorectă sau neglijență ale operatorilor, catastrofe naturale precum furtună, grindină, inundațiile, revărsările de ape, alunecările de teren, cutremurul și erupțiile vulcanice, incendiu, trăsnet și explozie, furt prin efracție sau acte de tâlhărie, coliziuni, răsturnări, deraieri.”

Nerestituirea buldoexcavatorului de către SC F.A.R. SRL la împlinirea duratei contractului de închiriere a acestui utilaj aduce în discuție o legătură contractuală, modul de executare a obligaților născute din contract și în final angajarea răspunderii contractuale pe fondul solicitării de reziliere a contractului. Prin urmare, situația ivită în legătură cu nerestituirea utilajului  de către cel care a închiriat bunul nu valorează furt sau tâlhărie, fiind vorba de o faptă care mai degrabă se situează pe tărâmul dreptului civil decât a dreptului penal.

Asigurătorul G. a preluat riscul producerii unui „eveniment accidental, brusc și neprevăzut”, care nu a fost exclus prin ceea ce s-a enumerat, fie și cu titlu exemplificativ, ca fiind „excluderi generale” și „excluderi speciale”, riscul asigurat fiind definit drept un „eveniment viitor, posibil dar incert, pentru ale cărei urmări/consecințe se încheie contractul de asigurare”, așa încât nu se poate susține că nerestituirea unui buldoexcavator la împlinirea duratei închirierii constituie un eveniment accidental, brusc și neprevăzut, fiind vorba de o situație absolut previzibilă și cu grad relativ de certitudine în ceea ce privește posibilitatea de a se întâmpla.

Prin urmare, asigurătorul nu datorează despăgubiri nu pentru faptul că ar fi vorba de un eveniment care a fost exclus în mod expres de la angajarea răspunderii SC G.A. SA la categoria excluderi generale sau excluderi speciale, ci pentru că ceea ce reclamanta pretinde a fi survenit cu titlu de eveniment asigurat nu constituie la modul general un astfel de eveniment.

Deși polița încheiată este una de tip „toate riscurile”, trebuie înțeles că aceasta acoperă orice risc care, sub rezerva excluderilor generale și speciale survenite în legătura cu starea tehnică și dinamica buldoexcavatorului în condiții de normală și corectă utilizare din partea deserventului său, adică se acoperă riscurile naturii intrinseci a utilajului, în timp ce riscul de nerestituire a utilajului la finele perioade de închiriere, constituie un risc extrinsec utilajului, bazat și pe culpa asiguratei în alegerea cocontractantului locatar.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenientei în interes propriu Banca T. SA, Sucursala Sfântu Gheorghe, tribunalul a respins-o apreciind că intervenienta ar putea pretinde aceleași drepturi ca și partea reclamantă câtă vreme drepturile de despăgubiri izvorâte din polița de asigurare i-au fost cesionate, fiind o chestiune exclusiv de fond dacă chemarea în judecată a intervenientei în condițiile art. 57 C. proc. civ., este sau nu întemeiată.

Față de considerentele de mai sus, instanța de fond a reținut că situația de fapt reclamată de asigurata SC Z.P. SRL, valorizată în drept, nu declanșează mecanismul despăgubirilor generate de polița de asigurare mai sus menționată, drept pentru care atât acțiunea principală cât și cererea de chemare în judecată a altor persoane au fost respinse ca neîntemeiate.

Împotriva hotărârii de mai sus a formulat apel reclamanta SC Z.P. SRL Sf. Gheorghe.   Apelul a fost apreciat ca fondat, reținându-se, în rezumat, următoarele:

Interpretarea judiciară a convenției părților cu privire la evenimentele asigurate este necesară datorită neînțelegerilor dintre părți cu privire la includerea evenimentului invocat de reclamantă între riscurile asigurate.

În speță, faptul că dispariția utilajului ce face obiectul asigurării a avut loc în timpul derulării unui contract de închiriere nu are relevanță deoarece părțile au încheiat o asigurare de tip „toate riscurile”, iar potrivit dispozițiilor contractuale polița acoperă orice eveniment viitor, posibil dar incert, inclusiv în cazul în care riscul asigurat s-a produs în derularea unor contracte de închiriere (cap. 4 din normele de subscriere privind asigurarea de tip toate riscurile).

Prin urmare, în mod greșit prima instanță a analizat efectele contractului de locațiune asupra evenimentului asigurat, concluzionând că nepredarea utilajului a fost nu numai previzibilă, ci chiar prevăzută de către părțile contractului de locațiune astfel că nu constituie un eveniment fortuit, brusc și neprevăzut în sensul celor ce fac obiectul asigurării.

După cum rezultă din probele administrate în cauză, evenimentul invocat de reclamantă nu constituie o simplă neexecutare a contractului de închiriere prin nepredarea utilajului la expirarea termenului de locațiune, ci îmbracă elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

Enumerarea evenimentelor asigurate din clauza contractuală art. 2.1 din condițiile de asigurare este una exemplificativă, ceea ce reiese atât din utilizarea expresiei „cum ar fi” cât și din analiza sistematică a tuturor clauzelor contractuale din care rezultă că doar evenimentele expres precizate la capitolele excluderi generale și speciale nu fac obiectul asigurării.

De asemenea, în mod greșit prima instanță a reținut că reclamanta ar fi în culpă în alegerea contractantului locator întrucât acest aspect, chiar dacă ar fi adevărat, nu exclude aplicarea convenției părților decât în măsura în care s-ar fi dovedit că riscul asigurat s-ar fi „produs cu intenție ori culpă gravă de către asigurat”, ceea ce nu este cazul.

În consecință, Curtea de Apel Brașov, Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și de asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 2/Ap/28.01.2013, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis în parte acțiunea. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 271.415 lei plus dobânda legală calculată de la data de 2.11.2010 la data achitării debitului. A fost păstrată dispoziția referitoare la soluționarea excepției. A obligat intimata să plătească reclamantei suma de 10562 lei cheltuieli de judecată în fond și în apel.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta care a solicitat modificarea deciziei recurate întrucât instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv contractul de asigurare încheiat de părți.

În motivarea recursului s-a învederat că evenimentul invocat de reclamantă nu reprezintă risc asigurat întrucât nu îndeplinește cumulativ cele trei elemente prevăzute la art. 2.1 din condițiile specifice potrivit cărora se asigură evenimente produse „accidental, brusc, neprevăzut”.

Conform condițiilor generale, riscul asigurat este definit ca un eveniment viitor și posibil, dar, în baza completărilor aduse de condițiile specifice, riscul asigurat se limitează numai la evenimente care se produc accidental și neprevăzut, fiind excluse evenimentele prevăzute, chiar dacă sunt viitoare și posibile.

Mai mult, circumstanțele și cauzele datorită cărora asiguratul suferă o pierdere materială privind bunul asigurat sunt esențiale și determinante în stabilirea dreptului la despăgubire.

Împrejurarea că utilajul asigurat a dispărut ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de înșelăciune în convenții nu se încadrează în cele prevăzute de art. 2.1. din condiții, nefiind acoperit prin contract întrucât evenimentul este unul prevăzut.

În ceea ce privește dobânda legală, chiar dacă s-ar fi stabilit că s-a produs un eveniment asigurat, aceasta a fost calculată greșit întrucât asigurătorul are dreptul la compensare cu primele ce i se datorează și care nu au mai fost achitate de intimată începând cu data de 16.09.2010.

În drept s-au invocat prevederile art. 304 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a invocat inadmisibilitatea recursului raportat la faptul că acesta cuprinde numai critici de netemeinicie și, pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Intimata a învederat, în esență, că enumerarea evenimentelor asigurate în clauza cuprinsă în art. 2.1 din condițiile speciale este pur exemplificativă, iar săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune se încadrează în noțiunea de risc asigurat, întrucât nu există nicio clauză contractuală care să permită tratarea diferită a infracțiunii de furt de infracțiunea de înșelăciune.

Analizând critica referitoare la inadmisibilitatea recursului care, în opinia  instanței supreme, nu reprezintă o veritabilă excepție de procedură, se reține că motivarea recursului se referă la interpretarea greșită, de către instanța de apel, a clauzelor contractului de asigurare, care poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, contrar opiniei intimatei, se constată că recursul cuprinde critici de nelegalitate a deciziei recurate.

Pe fondul căii de atac exercitate de pârâtă, analizând decizia recurată din perspectiva criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte a constatat că recursul este fondat.

Astfel, într-o definiție generală, riscul este constituit din posibilitatea ca un fapt cu consecințe nedorite să se producă. Acest fapt poate fi anticipat cu o anumită probabilitate sau poate fi neprevăzut. În doctrina economică s-a subliniat, cu privire la risc, că se pot face anumite anticipări ale evenimentelor ce se pot produce sau ale probabilității asociate producerii lor.

Din punct de vedere al

riscului asigurat

interesează care sunt variabilele care sunt estimate la momentul încheierii contractului în vederea stabilirii de către părți a dreptului la despăgubire. Riscul asigurat, din acest punct de vedere, reflectă proporțiile răspunderii asigurătorului.

Din perspectivă juridică, riscul asigurat este un eveniment viitor, posibil și incert, care se plasează în afara sferei de determinare prin voința părților.

În prezenta cauză este necesar a determina dacă dispariția bunului asigurat, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de înșelăciune, reprezintă sau nu un eveniment asigurat în sensul celor convenite de părți prin contractul de asigurare.

Înalta Curte apreciază, în acord cu opinia intimatei, că enumerarea cuprinsă în clauza 2.1 din condițiile de asigurare speciale este doar exemplificativă, datorită utilizării, în cuprinsul acesteia, a expresiei ”cum ar fi”. Totuși, în determinarea riscurilor asigurate, instanța trebuie să pornească de la interpretarea voinței părților, conform căreia se asigură orice eveniment accidental, brusc și neprevăzut, ca [...] pagubele produse utilajului ca urmare a furtului prin efracție sau prin acte de tâlhărie. Deosebirea între săvârșirea unor astfel de infracțiuni și săvârșirea infracțiunii de înșelăciune constă în modalitatea prin care bunul iese din patrimoniul posesorului prin prisma consimțământului celui vătămat. În cazul infracțiunii de înșelăciune, autorul acesteia este reprezentat de o persoană care câștigă încrederea păgubitului, iar în cazul furtului sau al tâlhăriei bunul este luat din posesia celui care îl deține în mod legal fără consimțământul acestuia.

Nerestituirea utilajului la împlinirea duratei închirierii reprezintă o împrejurare care ține de riscul contractului încheiat între reclamantă și SC F.A.R. SRL și este o situație posibilă în derularea raporturilor contractuale, respectiv previzibilă (de altfel anticipată prin inserarea clauzelor art. 5.2 lit. g și 10.3 din contractul de închiriere).

În consecință, neexecutarea obligațiilor contractuale nu poate fi calificată ca un eveniment care survine brusc și neprevăzut, iar riscul contractului de închiriere nu poate fi transferat de reclamantă asupra societății de asigurare, acest risc fiind asumat de reclamantă în calitate de locator chiar din momentul închirierii bunului.

Față de cele reținute în ceea ce privește riscul asigurat, instanța supremă a apreciat că nu se mai impune analiza criticilor referitoare la dobânzi, acestea având un caracter subsidiar.

Față de considerentele expuse pe larg mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865, a admis recursul, a modificat în tot decizia recurată în sensul că a respins apelul reclamantei, declarat împotriva sentinței civile nr. 1891 din 24.05.2012 a Tribunalului Covasna, Secția civilă.

În baza art. 274 C. proc. civ. de la 1865, constatând culpa procesuală a recurentei, a obligat reclamanta la plata sumei de 3416 lei cheltuieli de judecată către pârâtă, în recurs.