ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra conflictului negativ de competență,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 76/2020 din data de 18 februarie 2020, Judecătoria Miercurea-Ciuc, în baza art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 47 alin. (2), (3) și art. 50 alin. (1) C. proc. pen., a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de inculpatul A. și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești.

Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Miercurea-Ciuc a reținut că prin rechizitoriul din data de 13 februarie 2019 emis în Dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a fost trimis în judecată, în stare de arest în altă cauză în Penitenciarul Aiud, inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

1) ultraj judiciar, prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (2) C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 43 C. pen.

2) ultraj judiciar, prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (2) C. pen. raportat la art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 43 C. pen.

3) ultraj judiciar, prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (2) C. pen. raportat la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 43 C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) teza a II-a C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, că la data de 25 septembrie 2017 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc o scrisoare expediată din Penitenciarul Aiud de către inculpatul A., adresată d-lui procuror B., dar și familiei acestuia, care, în perioada ianuarie - iunie 2017, a funcționat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc. Prin procesul-verbal din data de 25 septembrie 2017, Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc s-a sesizat din oficiu în legătură cu săvârșirea infracțiunii de ultraj judiciar, prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (2) C. pen.

În prima parte a scrisorii, adresată persoanei vătămate, inculpatul a exercitat acte de constrângere, constând în amenințarea cu acte de violență și chiar cu moartea atât asupra persoanei vătămate cât și familiei acesteia cu scopul de a o intimida și de a o determina să retragă, contrar convingerii sale și cu nesocotirea stării de fapt, o soluție emisă în temeiul competențelor conferite de lege, într-o cauză penală în care inculpatul avea calitatea de persoană vătămată. Potrivit art. 335 alin. (2) C. proc. pen., procurorul revocă ordonanța de clasare și dispune redeschiderea urmăririi penale dacă au dispărut împrejurările pe care se întemeia clasarea. Cu privire la această primă parte a scrisorii, în rechizitoriul sus-menționat se arată că sunt incidente prevederile art. 279 alin. (2) C. pen. raportate la art. 207 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 43 C. pen., respectiv infracțiunea de ultraj judiciar raportată la infracțiunea de șantaj, constrângerea exercitată prin amenințarea cu acte de violență la adresa subiectului pasiv și a familiei acestuia fiind săvârșită cu scopul de intimidare pentru a o determina să retragă ordonanța de clasare pe care a dat-o în calitate de procuror în Dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc, în scopul de a obține în mod injust un folos nepatrimonial, constând în redeschiderea urmăririi penale în acel dosar.

În cea de a doua parte a scrisorii, inculpatul a încercat determinarea persoanei vătămate prin constrângere, constând în amenințarea cu acte de violență asupra acesteia și asupra familiei sale, cu scopul de a o intimida să nu sesizeze organele de urmărire penală în legătură cu amenințările care i-au fost adresate în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu și care constituie prima infracțiune de ultraj, ce i s-a imputat inculpatului de către parchet. Prin această din urmă faptă inculpatul a urmărit să determine persoana vătămată să acționeze într-o modalitate prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen. în scopul de a evita cercetarea penală în legătură cu prima infracțiune de ultraj, creând astfel o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției, motiv pentru care s-a apreciat că fapta reprezintă infracțiunea de ultraj, raportat la infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (2) C. pen. raportat la art. 272 alin. (1) C. pen.

Cu privire la infracțiunea de ultraj judiciar, prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (2) C. pen., raportat la infracțiunea de amenințare, prevăzută și pedepsită de art. 206 alin. (1) C. pen., se arată în cuprinsul rechizitoriului că în condițiile în care art. 272 alin. (1) teza finală stipulează că dacă actul de intimidare sau de corupere constituie prin el însuși o infracțiune se va aplica regulile de la concursul de infracțiuni, iar în speță actul de intimidare s-a realizat prin amenințarea săvârșirii unei infracțiuni (amenințare formulată la modul general, va blestema ziua în care a devenit procuror etc.).

De asemenea, faptele în cauză au fost săvârșite în condițiile art. 38 alin. (1) teza a doua C. pen., deoarece prima infracțiune de ultraj (art. 279 alin. (2) și art. 207 alin. (1) C. pen.) s-a săvârșit prin amenințarea persoanei vătămate și a familiei acesteia cu acte de violență în scop de intimidare pentru a o determina să retragă ordonanța de clasare, a doua infracțiune de ultraj (art. 279 alin. (2) și art. 272 alin. (1) C. pen.) a fost săvârșită pentru ascunderea primei infracțiuni, iar a treia infracțiune de ultraj judiciar (art. 279 alin. (2) și art. 206 alin. (1) C. pen.) a fost infracțiunea mijloc pentru săvârșirea celei de-a doua infracțiune.

Judecătoria Miercurea-Ciuc a reținut că, potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., competența teritorială este determinată, în ordine, de: a) locul săvârșirii infracțiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta; d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate. Alin. (2) al aceluiași art. 41 C. proc. pen. stipulează că prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

De asemenea, a mai arătat că astfel cum rezultă din declarația persoanei vătămate B., aceasta a luat cunoștință de existența scrisorii de amenințare la data de 25 septembrie 2017 (data sosirii scrisorii la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc), fără să cunoască exact conținutul acesteia, doar împrejurarea că i s-au adresat mai multe amenințări legate de exercitarea atribuțiilor de serviciu, aceasta cunoscând conținutul exact al amenințărilor cu ocazia audierii la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău. De asemenea, persoana vătămată a mai menționat că la data sosirii scrisorii la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc, respectiv la data audierii sale (8 februarie 2018), nu mai desfășura activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc.

A precizat că din adresa din 11 februarie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău rezultă că persoana vătămată în septembrie 2017 și-a desfășurat activitatea în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești.

În speță, instanța a reținut că urmarea infracțiunii săvârșite de inculpat, constând în inducerea unei stări de temere pe seama persoanei vătămate, s-a realizat la momentul la care acesta a fost informat cu privire la primirea amenințărilor transmise de inculpat, chiar dacă în mod concret a luat la cunoștință de conținutul exact al scrisorii la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, întrucât în circumstanțele concrete ale cauzei luarea la cunoștință a faptului amenințării era în măsură să producă rezultatul urmărit de inculpat de vreme ce chiar persoana vătămată a solicitat să se înregistreze dosar penal, astfel cum rezultă din declarația martorei C. Faptul că această temere a fost accentuată la momentul la care persoana vătămată a luat la cunoștință conținutul scrisorii la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, nu reprezintă decât amplificarea și perpetuarea în timp a rezultatului deja produs.

Ca atare, Judecătoria Miercurea-Ciuc a apreciat că, în sensul art. 41 alin. (2) C. proc. pen., locul săvârșirii infracțiunii este Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești unde își desfășura activitatea persoana vătămată la momentul informării sale cu privire la amenințările ce i s-au adresat, competența teritorială aparținând astfel Judecătoriei Moinești, potrivit art. 41 alin. (5) C. proc. pen., neputându-se reține competența instanței de la locul expedierii/redactării scrisorii întrucât redactarea scrisorii a dobândit relevanță juridică doar după ce s-a realizat comunicarea conținutului persoanei vătămate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinești la data de 18 martie 2020, sub nr. x/2019.

Prin Sentința penală nr. 378 din data de 14 iulie 2020, Judecătoria Moinești, în baza art. 47 C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (2) C. proc. pen. a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și de inculpat.

A declinat competența de soluționare a prezentului dosar în favoarea Judecătoriei Miercurea-Ciuc.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență și în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Moinești a reținut că prin încheierea finală pronunțată în procedura de cameră preliminară nr. 47 din data de 13 mai 2019, Judecătoria Miercurea-Ciuc în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul din data de 13 februarie 2019 emis în Dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

A precizat că în considerentele aceleași încheieri se analizează competența instanței, Judecătoria Miercurea-Ciuc fiind considerată competentă material să soluționeze cauza, conform plenitudinii de jurisdicție prevăzute de art. 35 alin. (1) C. proc. pen., infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nefiind date prin lege în competența altor instanțe și, este totodată competentă teritorial, potrivit art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

De asemenea, cu privire la determinarea instanței competente teritorial în materie penală Judecătoria Moinești a reținut că, în afară de ipotezele reglementate de art. 41 alin. (4) C. proc. pen., ordinea reglementată de art. 41 alin. (1) C. proc. pen. pentru determinarea instanței competente teritorial să soluționeze o cauză este imperativă, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 41 alin. (1), alin. (3), alin. (5) C. proc. pen., chiar și atunci când urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., competența teritorială este determinată, în ordine, de: a) locul săvârșirii infracțiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta și d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Alin.(2) al aceluiași art. 41 C. proc. pen. stipulează că prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Pe cale de consecință, Judecătoria Moinești a apreciat că activitatea infracțională, aceea de concepere a scrisorii de amenințare a fost în Penitenciarul în Penitenciarul Aiud, unde se afla încarcerat inculpatul la acea dată și privea cercetări pe care persoana vătămată, în calitate de procuror, le efectua în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Toplița.

Doar în subsidiar așa cum prevede și textul legal invocat (art. 41 alin. (2) C. proc. pen.) locul săvârșirii infracțiunii poate fi locul unde s-a produs urmarea, ca să atragă competența Judecătoriei Moinești.

Mai mult decât atât instanța a avut în vedere că situația de fapt reținută în stabilirea competenței teritoriale prin încheierea de cameră preliminară, nu s-a schimbat cu nimic, ca să ducă la o opinie diferită a aceluiași complet.

Totodată, a mai reținut că nu este lipsit de importanță faptul că mergând pe logica juridică a motivării hotărârii de declinare, persoana vătămată a luat cunoștință de conținutul scrisorii de amenințare și i s-a creat stare de temere, la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de apel Bacău.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Miercurea-Ciuc.

Prioritar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este infracțiunea de ultraj judiciar, prevăzută de art. 279 C. pen., presupus săvârșită de către inculpatul A..

În ceea ce privește determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată, aceasta se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiuni (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta (forum domicilii) și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. pen. "prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia."

Potrivit art. 41 alin. (5) C. proc. pen. "ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini."

Or, evaluând datele concrete ale speței prin prisma dispozițiilor legale care guvernează competența teritorială a instanțelor, anterior menționate, Înalta Curte constată că în sarcina inculpatului A. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de ultraj judiciar, constând în aceea că a expediat din Penitenciarul Aiud către Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc, o scrisoare adresată numitului B., în calitate de procuror, dar și familiei acestuia.

În acest context, sub un prim aspect, Înalta Curte reține că amenințările adresate de inculpatul A. sunt legate de exercitarea atribuțiilor de serviciu ale numitului B., în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc, în perioada ianuarie - iunie 2007.

Sub un al doilea aspect, prin încheierea nr. 47 din data de 13 mai 2019 pronunțată în procedura camerei preliminare, Judecătoria Miercurea-Ciuc a constatat legalitatea sesizării instanței și împrejurarea că este competentă material și teritorial să soluționeze cauza în fond.

În raport de aceste aspect, examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că nu au intervenit elemente de noutate între momentul pronunțării încheierii penale anterior menționate și începerea cercetării judecătorești, așadar apreciază că nu se impune o reanalizare a cauzei în vederea stabilirii instanței competente teritorial, aspectul referitor la competență fiind tranșat cu titlu definitiv.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei cauzei având ca obiect ultraj judiciar, privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Miercurea-Ciuc, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 5 alin. (1) lit. k) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect ultraj judiciar, privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Miercurea-Ciuc, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 august 2020.

Procesat de GGC - LM