ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

05.01.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 389 din data de 25.06.2020, pronunțată de Judecătoria Suceava, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava invocată din oficiu.

În temeiul art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 47 alin. (3) și (4) C. proc. pen. și la art. 41 alin. (1) și alin. (5) C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A., porecla "X" cetățean român, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, studii 5 clase, fără ocupație/loc de muncă, cu antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârșirea participației improprie la infracțiunea de fals intelectual, prev. și ped. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen., în favoarea Judecătoriei Iași, secția penală.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin Rechizitoriul nr. x/2019 din data de 29.07.2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prev. și ped. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut, în esență, că, în datele de 16.09.2016, 22.01.2017, 17.02.2017, 17.03.2017, 19.04.2017, 10.06.2017, 30.06.2017 și 25.07.2017, inculpatul A. cunoscând că pe numele său Judecătoria Iași a emis mandatul de executare nr. 381/21.05.2015 (Dosar nr. x/2014), cu intenție, s-a prezentat verbal cu datele de identificare ale numitului B. și a determinat organele de constatare din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Iași și Poliției Locale Iași ca, fără vinovăție, să emită în fals înscrisurile oficiale intitulate "Proces-verbal" cu seria x nr. x/16.09.2016, seria x nr. x/22.01.2017, nr. x/17.02.2017, seria x nr. x/17.03.2017, seria x nr. x/19.04.2017, seria x-OP nr. x/10.06.2017, seria x-OP nr. x/30.06.2017 și seria x-OP nr. x/25.07.2017, în sensul că au înscris în cuprinsul actelor de constatare datele de identificare ale numitului B., și au dispus sancționarea contravențională a acestuia pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice și O.U.G. nr. 55/2002 privind regimul de deținere al câinilor periculoși sau agresivi.

Pentru dovedirea situației de fapt, reținută prin rechizitoriu, au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: plângerea penală formulată de numitul B.; procesele-verbale de identificare a persoanei după planșa foto din data de 03.05.2018 și planșa foto; procesele-verbale de identificare a persoanei după planșă foto din data de 17.08.2018; fișa dactiloscopică AFIS B.; suportul optic de tip C.D. nr. 149/03.05.2018 cu fotografiile realizate cu ocazia amprentării și fotografierii numitului B.; raportul de constatare criminalistică nr. 291.174/08.08.2018; adresa nr. x din 26.10.2017, emisă de Serviciul urmărire și executare silită - Direcția de buget, contabilitate și fiscalitate - Primăria Municipiului Suceava; adresa nr. x/27.03.2018 emisă de Poliția Locală Iași; adresa nr. x/18.10.2017, emisă de Inspectoratul de Jandarmi Județean Iași; copia Rechizitoriului nr. x din 02.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași; copia Deciziei penale nr. 438 din 20.05.2015 (Dosar nr. x/2014) a Curții de Apel Iași; adresa din 18.10.2017 emisă de Asociația chinologică a județului Suceava; adresa nr. x/16.03.2018 emisă de Biroul de evidență a persoanelor - Direcția municipală de evidență a persoanelor - Primăria Municipiului Suceava; adresa nr. x/20.03.2018, emisă de S.P.C.E.E.P.S. - Instituția Prefectului - județul Suceava; copia procesului-verbal din 06.05.2018; copia declarației numitului A. din 31.12.2012; copia declarației învinuitului A. din 20.01.2014; copia declarației inculpatului A. din 20.01.2014; copia declarației inculpatului A. din 24.04.2014; copia cererii pentru eliberarea actului de identitate nr. 193.672/01.09.2015 - B.; copia cererii pentru eliberarea actului de identitate nr. 178.846/02.03.2010 - A.; copia formularului pentru eliberarea unui pașaport simplu nr. x/15.12.2016 - B.; copia formularului pentru eliberarea unui pașaport simplu nr. x/16.01.2018 - B.; procesele-verbale din 22.06.2018 de aducere la cunoștința numitului A. a calității de suspect și de consemnare a poziției procesuale a acestuia; declarația persoanei vătămate B.; declarația martorului C.; declarația martorului D.; declarația martorului E.; declarația martorului F.; declarația martorului G.; declarația martorului H.; declarația inculpatului A. .

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 29.10.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă la data de 11.11.2019, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. x/2019, din data de 29.07.2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind pe inculpatul A., precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății .

În baza art. 20 alin. (1) din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, instanța a dispus atașarea la dosarul cauzei a fișei de cazier judiciar actualizată a inculpatului A.

Deși a fost în mod legal citat, inclusiv cu mandat de aducere la adresele de domiciliu cunoscute, pentru termenul de judecată din data de 03.06.2020, inculpatul A. nu s-a prezentat în instanță.

Referitor la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, instanța a reținut dispozițiile art. 47 C. proc. pen., potrivit cărora: (1) Excepția de necompetență materială sau după calitatea persoanei a instanței inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii definitive. (2) Excepția de necompetență materială sau după calitatea persoanei a instanței superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătorești. (3) Excepția de necompetență teritorială poate fi invocată în condițiile alin. (2). (4) Excepțiile de necompetență pot fi invocate din oficiu, de către procuror, de către persoana vătămată sau de către părți.

Potrivit art. 50 C. proc. pen.: (1) Instanța care își declină competența trimite, de îndată, dosarul instanței de judecată desemnate ca fiind competentă prin hotărârea de declinare. (2) Dacă declinarea a fost determinată de competența materială sau după calitatea persoanei, instanța căreia i s-a trimis cauza poate menține, motivat, probele administrate, actele îndeplinite și măsurile dispuse de instanța care și-a declinat competența. (3) În cazul declinării pentru necompetență teritorială, probele administrate, actele îndeplinite și măsurile dispuse se mențin. (4) Hotărârea de declinare a competenței nu este supusă căilor de atac.

Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 41 C. proc. pen., (1) Competența după teritoriu este determinată, în ordine de: a) locul săvârșirii infracțiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul: c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta; d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate. (2) Prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia; (...) (5) Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Așadar, în ipoteza în care urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea ordinii prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., este obligatorie sesizarea instanței competente potrivit acestei ordini.

De asemenea, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 3 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a C. proc. pen., potrivit cărora: legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi.

Instanța a constatat că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru presupusa săvârșire a infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prev. și ped. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 321 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în datele de 16.09.2016, 22.01.2017, 17.02.2017, 17.03.2017, 19.04.2017, 10.06.2017, 30.06.2017 și 25.07.2017, inculpatul A. cunoscând că pe numele său Judecătoria Iași a emis mandatul de executare nr. 381/21.05.2015 (Dosar nr. x/2014), cu intenție, în timp ce se afla pe raza municipiului Iași, fiind interceptat de organele de constatare din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Iași și Poliției Locale Iași, s-a prezentat verbal cu datele de identificare ale numitului B. și a determinat astfel organele de constatare din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Iași și Poliției Locale Iași ca, fără vinovăție, să emită în fals înscrisurile oficiale intitulate "Proces-verbal" cu seria x nr. x/16.09.2016, seria x nr. x/22.01.2017, nr. x/17.02.2017, seria x nr. x/17.03.2017, seria x nr. x/19.04.2017, seria x-OP nr. x/10.06.2017, seria x-OP nr. x/30.06.2017 și seria x-OP nr. x/25.07.2017, în sensul că au înscris în cuprinsul actelor de constatare datele de identificare ale numitului B., și au dispus sancționarea contravențională a acestuia pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice și O.U.G. nr. 55/2002 privind regimul de deținere al câinilor periculoși sau agresivi.

Astfel, raportat la locul săvârșirii infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., care se află în circumscripția Judecătoriei Iași, jud. Iași, conform H.G. 337/9 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii și, față de dispozițiile legale menționate în cele ce preced, instanța a apreciat că instanța competentă din punct de vedere teritorial să judece în primă instanță cauza este Judecătoria Iași, iar nu Judecătoria Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr. x/2019 privind pe inculpatul A., având ca obiect falsul intelectual (art. 321 C. pen.) - participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual [art. 52 alin. (3) rap. la art. 321 C. pen.]; instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă în formă continuată.

Prin Sentința penală nr. 2822 din 11 decembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Iași, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 47 alin. (2), (3) C. proc. pen., cu referire la art. 342 C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cauzei înregistrate pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr. x/2019, privind pe inculpatul A., porecla "X" cetățean român, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, studii 5 clase, fără ocupație/loc de muncă, cu antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârșirea participației improprie la infracțiunea de fals intelectual, prev. și ped. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 321 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen., în favoarea Judecătoriei Suceava, secția penală.

În condițiile art. 51 C. proc. pen., s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a fost sesizată instanța ierarhic superioară comună - Înalta Curte de Casație și Justiție - în vederea soluționării acestuia.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, la termenul din data de 17.11.2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, apreciind că este competentă Judecătoria Suceava să soluționeze prezenta cauză, având în vedere că, prin încheierea de cameră preliminară pronunțată în Dosarul nr. x/2019, judecătorul de cameră preliminară a constatat faptul că această instanță este competentă în a soluționa cauza. În acest sens, obiectul camerei preliminare este verificarea, printre altele, și a competenței judecării cauzei, astfel că, prin invocarea din oficiu a excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, se încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii de cameră preliminară, care este definitivă.

Raportat la aceste aspecte, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 342 C. proc. pen. "Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală."

Prin încheierea din 29.10.2019, în Dosarul nr. x/2019, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava, raportat la dispozițiile art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. x/2019, din data de 29.07.2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind pe inculpatul A., precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății . În motivarea încheierii menționate, s-a reținut că "raportat la aceste dispoziții legale, precum și la prevederile art. 35 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, judecătorul de cameră preliminară a constatat că Judecătoria Suceava este competentă să soluționeze cauza al cărei obiect îl constituie infracțiunea de fals intelectual, prin Rechizitoriul nr. x/2019 din data de 29.07.2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava dispunându-se trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prev. și ped. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 321 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen."

Raportat la dispozițiile anterior arătate, instanța a constatat că obiectul camerei preliminare este reprezentat și de verificarea pe care o face judecătorul cu privire la competența materială, după calitatea persoanei și teritorială, putându-se ajunge la declinarea competenței de soluționare în favoarea unui judecător de cameră preliminară de la o altă instanță.

În contextul în care judecătorul de cameră preliminară a constatat, prin încheiere ce a rămas definitivă, competența sa, care este aceeași cu cea a instanței care judecată în fond cauza, acest aspect al competenței teritoriale nu mai poate fi pus în discuție după dispunerea începerii judecății în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (3), cu referire la alin. (2) al aceluiași articol din C. proc. pen., excepția necompetenței teritoriale poate fi invocată până la începerea cercetării judecătorești, însă, instanța a considerat că, raportat la obiectul camerei preliminare, aceste dispoziții sunt aplicabile în cauzele care nu parcurg această etapă a procesului penal. Astfel, s-ar putea ajunge la situația în care, un aspect lămurit în mod definitiv prin încheierea prin care s-a dispus începerea judecății, să fie repus în discuție, ajungându-se la o posibilă soluție contrară. Raportat la dispozițiile art. 281 C. proc. pen., necompetența teritorială nu atrage nulitatea absolută.

De altfel, instanța a considerat că introducerea dispozițiilor privind verificarea competenței instanței sesizate prin rechizitoriu s-a considerat necesară deoarece, între condițiile privind valabila învestire a unei instanțe cu soluționarea fondului, chestiunea competenței primează asupra tuturor celorlalte, competența judecătorului de cameră preliminară coincide cu cea a instanței, astfel că efectuarea verificărilor asupra actului de sesizare și a legalității nu putea reveni decât acelui judecător care, în prealabil, și-a stabilit competența materială, după calitatea persoanei sau teritorială. În cazul în care s-ar verifica competența instanței în faza de judecată, s-ar putea ajunge la situația în care actele procurorului să fi fost validate sau invalidate de un judecător de cameră preliminară de la o instanță iar judecata să aibă loc la o altă instanță, acea stabilită ulterior ca fiind competentă.

Raportat la aceste considerente, instanța a apreciat că, urmare a verificării și stabilirii competenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, prin încheierea din 29.10.2019, dată în Dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 11.11.2019, Judecătoria Suceava este competentă să soluționeze cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2019, astfel că, în baza art. 50 C. proc. pen., raportat la art. 47 alin. (2), (3) C. proc. pen., cu referire la art. 342 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei înregistrate sub nr. x/2019, privind pe inculpatul A., în favoarea Judecătoriei Suceava, secția penală.

La data de 30.12.2020, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2019, conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Suceava și Judecătoria Iași.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Suceava, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 342 din C. proc. pen., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar, conform art. 346 alin. (2) și (6) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței și, dacă apreciază că aceasta nu este competentă, procedează la declinarea competenței.

Ca atare, verificarea competenței trebuie să primeze luării oricăror alte măsuri; declinarea se va dispune prin încheiere definitivă, în favoarea instanței competente, al cărei judecător de cameră preliminară va efectua procedura specifică acestei faze procesuale.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte reține că prin încheierea din 29.10.2019, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava, raportat la dispozițiile art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. x/2019, din data de 29.07.2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prev. și ped. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen., precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății. În considerentele încheierii, s-a reținut că, raportat la dispozițiile legale prevăzute de art. 342 C. proc. pen., precum și la art. 35 alin. (1) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat că Judecătoria Suceava este competentă să soluționeze cauza privind pe inculpatul A..

La judecata pe fond, în Dosarul nr. x/2019, la termenul din 03 iunie 2020, Judecătoria Suceava a pus în discuție, din oficiu, competența teritorială a Judecătoriei Suceava în soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul A., trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2019 din data de 29.07.2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Prin Sentința penală nr. 389 din data de 25.06.2020, Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava invocată din oficiu în favoarea Judecătoriei Iași.

Se constată, așadar, că același judecător din cadrul Judecătoriei Suceava a reținut, în faza camerei preliminare, prin hotărâre care a rămas definitivă, că Judecătoria Suceava este competentă să soluționeze cauza.

Deși legiuitorul a prevăzut posibilitatea invocării excepției necompetenței teritoriale până la începerea cercetării judecătorești, din examinarea dispozițiilor art. 47 alin. (3), cu referire la alin. (2) al aceluiași articol din C. proc. pen., textul nu poate fi interpretat în sensul în care permite o verificare repetată a acestei chestiuni. În cauză, se constată că aspectele referitoare la competență au fost lămurite în procedura camerei preliminare, astfel că nu mai puteau fi repuse în discuție, deoarece erau deja dezlegate cu caracter definitiv.

În aceste circumstanțe, problema competenței teritoriale nu mai putea face obiectul unei noi analize, acesta fiind dobândită de către Judecătoria Suceava.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 342 din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Suceava, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.