ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

01.04.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra conflictului de competență;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 212 din data de 29.07.2020, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava și s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul A., în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a se pronunța astfel, în esență, s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 25.06.2020 sub nr. x/2020, A. a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 233 din 10.11.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2009, modificată, în parte, prin Decizia penală nr. 31 din 19.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3557 din 02.11.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a solicitat recunoașterea unui actul juridic străin reprezentând Certificatul nr. 33/3 - 2834 din 30.10.2019 emis de Ministerul Justiției al Ucrainei - Instituția Penitenciarului Cernăuți (nr. 33) și, implicit, deducerea cât a fost în arest preventiv în vederea extrădării, a perioadei de 18 zile, respectiv de la 13.02.2016 până la 02.03.2016 și de 236 zile de la 10.11.2016 până la 03.07.2017.

Astfel, s-a reținut că prin hotărârea anterior menționată inculpatul A., a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de: fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicare art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare; tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prev. de 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicare art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale (parte vătămată fiind B.); fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., aplicare art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare; tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prev. de 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicare art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale (parte vătămată Uniunea Ucrainenilor din România).

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii și Ordinul de interzicere a părăsirii țării nr. 281/2010 la data de 03.11.2012.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 943 din 28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Botoșani, definitivă prin necontestare la data de 07.04.2014 a fost admisă contestația la executare formulată de Comisia din cadrul Penitenciarului Botoșani, în sensul că s-a redus pedeapsa aplicată de Tribunalul Suceava prin Sentința penală nr. 233 din data de 10.11.2010 de la 3 ani închisoare la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

A fost anulat MEPÎ nr. 281/2010 din 03.11.2012 emis de Tribunalul Suceava și s-a emis un nou Mandat nr. x la 07.04.2014 de către Judecătoria Botoșani.

Având în vedere că petentul a înțeles să își întemeieze cererea pe dispozițiile art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, tribunalul a apreciat că, în cauză, devin aplicabile dispozițiile art. 118 din același act normativ, ce conferă competență judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află condamnatul (ultimul domiciliu al acestuia se află pe raza localității Voluntari).

Prin Sentința penală nr. 45 din 29.01.2021, pronunțată de Judecătoria Buftea, în Dosarul nr. x/2020 în baza art. 47 alin. (2) rap. la art. 598 alin. (2) teza a II-a și art. 597 alin. (1) și (6) C. proc. pen. a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Buftea.

În baza art. 50 C. proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

În baza art. 51 C. proc. pen., a fost înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În esență, s-a reținut că, în fapt, persoana condamnată a solicitat deducerea perioadei cât s-a aflat în stare de arestat preventiv în Penitenciarul Cernăuți, în vederea extrădării, astfel că actul a cărui recunoaștere se solicită este o adresă emisă de penitenciar, care atestă această perioadă de timp, iar o astfel de adresă (certificatul) nu are natura juridică a unui act judiciar în sensul prevederilor reglementate din Titlul V al Legii nr. 302/2004, republicată.

De altfel, s-a constatat că persoana condamnată a mai formulat o contestație cu același obiect, care a fost respinsă prin Sentința penală nr. 215 din data de 27.09.2018 a Tribunalului Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 94 din data de 03.12.2018 a Curții de Apel Suceava.

În susținerea aprecierii privind necompetența materială a Judecătoriei Buftea, a fost invocată Decizia nr. 9/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și jurisprudența instanței supreme cu referire la Decizia nr. 167/2006 și nr. 2010/2006.

În concluzie, a opinat că, întrucât cererea condamnatului este, în realitate o contestație la executare, soluționarea acesteia aparține Tribunalului Suceava, ca instanță de executare.

S-a mai reținut că pe numele condamnatului a fost emis un nou Mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 288 din data de 28.10.2020.

Totodată, la data de 02.11.2020 a fost emis un nou mandat european de arestare, ca urmare a Sentinței penale nr. 236 din data de 10.08.2020 a Tribunalului Suceava modificată prin Decizia penală nr. 121 din data de 28.10.2020 a Curții de Apel Suceava.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Tribunalul Suceava este competent să soluționeze cauza privind pe contestatorul A., motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație, printre altele, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c) ori atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei (lit. d).

Stabilind instanța competentă să soluționeze contestația la executare, dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d) al aceluiași articol cererea se introduce, după caz, la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, iar în cazul prevăzut la lit. c) la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Verificând actele și lucrările dosarului, se constată că, prin contestația la executare formulată de contestatorul A. a criticat Sentința penală nr. 233 din data de 10.11.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2009, modificată, în parte, prin Decizia penală nr. 31 din data de 19.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3557 din 02.11.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând deducerea din pedeapsa care a fost recunoscută a perioadei cât a fost arestat preventiv în Penitenciarul Cernăuți, în vederea extrădării, respectiv de la 13.02.2016 până la 02.03.2016 și de la 10.11.2016 până la 03.07.2017.

Practic, prin cererea formulată, contestatorul solicită deducerea perioadei cât a fost arestat preventiv, care ar putea fi analizată în cadrul cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Având în vedere obiectul cererii formulată de către contestatorul A., prin care se tinde la micșorarea pedepsei rezultante stabilite prin Sentința penală nr. 233 din data de 10.11.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava, apar ca fiind incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Or, așa cum s-a arătat anterior, în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., dispozițiile alin. (2) al aceluiași text de lege stabilesc că, instanței de executare îi revine competența de a soluționa contestația la executare.

Așadar, în raport, cu dispozițiile legale anterior menționate, competența de soluționare a cererii formulată de contestatorul A. aparține Tribunalului Suceava, care este instanța de executare, conform art. 553 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanța competentă să soluționeze cauza privind pe contestatorul A. este Tribunalul Suceava, instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea conflictului de competență vor rămâne în sarcina statului.