ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 104/2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

A. Primul ciclu procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari, la data de 17 octombrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. a solicitat intanței menținerea calității sale de reprezentant legal pentru fiica sa B..

Prin sentința civilă nr. 1154 din 04 noiembrie 2015, Judecătoria Răcari a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect numire tutore - punere sub interdicție formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. și cu autoritatea tutelară Primăria comunei Crevedia, în favoarea Judecătoriei Buftea.

Prin sentința civilă nr. 8658 din 05 decembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Buftea, secția civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată și precizată de reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 2593 A din 07 iulie 2017, Tribunalul Ilfov a admis apelul formulat de apelanta A. și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Buftea.

B. Al doilea ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 5538 din 16 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Buftea, secția civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A..

Prin decizia nr. 2527 din 12 iunie 2019, Tribunalul Ilfov, secția civilă a respins cererea de apel formulată de apelanta A. împotriva setinței civile nr. 5538 din 16 octombrie 2018 a Judecătoriei Buftea.

Prin decizia nr. 3222 din 09 septembrie 2019, Tribunalul Ilfov, secția civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2527 din 12 iunie 2019 a Tribunalului Ilfov.

Prin decizia civilă nr. 34 din 16 ianuarie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 3222 din 09 septembrie 2019 a Tribunalului Ilfov, secția civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 34 din 16 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs reclamanta A..

Recurenta-reclamantă a solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept.

Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 07 iulie 2020, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 6.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reținut că recursul este declarat împotriva unei hotărâri care nu are deschisă această cale de atac.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.

La 18 august 2020, recurenta-reclamantă a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat casarea hotărârilor pronunțate în ciclurile procesuale anterioare în considerarea situației de fapt deduse judecății pe care a expus-o pe larg.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată la 27 ianuarie 2021, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, reținând următoarele:

Dispozițiile art. 483 din C. proc. civ. prevăd că:

"(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...)."

Potrivit dispozițiilor art. 634 din C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii (…)."

Prevederile art. 460 din C. proc. civ. stipulează că:

"(1) O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac (...)."

În speță, decizia civilă nr. 34 din 16 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, obiect al recursului pendinte, a fost pronunțată în soluționarea recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 3222 din 09 septembrie 2019 a Tribunalului Ilfov, secția civilă.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate, rezultă că împotriva deciziei pronunțate în soluționarea unui recurs nu mai poate fi exercitată aceeași cale de atac, respectiv cea a recursului, în condițiile în care dreptul părții de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exercițiul său.

În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.

Cum hotărârea atacată a fost pronunțată în soluționarea unui recurs, decizia recurată nu este susceptibilă de reformare pe calea unui alt recurs, întrucât decizia pronunțată de curtea de apel cu privire la recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 3222 din 09 septembrie 2019 a Tribunalului Ilfov este o hotărâre definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care nu este supusă recursului, după cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 34 din 16 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 34 din 16 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2021.