ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 101/2018

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 29 mai 2012, sub nr. x/2012, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., să se dispună: constatarea nulității absolute a procurii speciale acordate în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/09.12.2009, de B.N.P. C.; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/09.12.2009, de B.N.P. C., încheiat în baza procurii speciale anterior menționate; repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare anterior menționat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea de chemare în judecată nu a fost întemeiată în drept.

La 2 decembrie 2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de modificare a acțiunii inițiale, prin care a chemat în judecată pe pârâții B., D. și E. și a solicitat: să se constate nulitatea absolută a contractului de mandat nr. x/04.12.2009, autentificat de B.N.P. C.; repunerea părților în situația anterioară încheierii actelor juridice în sensul desființării actelor subsecvente încheierii contractului de mandat, constând în antecontractul nr. x/04.12.2009 și contractul de vânzare-cumpărare nr. x/09.12.2009, autentificate de B.N.P. C. și radierea înscrierilor aferente din cartea funciară.

Prin sentința civilă nr. 6409 din 25 noiembrie 2014, Judecătoria Buftea a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B., D. și E..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat desființarea sentinței apelate și, în urma rejudecării, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din 28 iunie 2016, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. din 1865.

Prin decizia nr. 4050/A din 6 noiembrie 2017, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a constatat perimarea apelului declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 6409 din 25 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Buftea, în contradictoriu cu intimații-pârâți B., D. și E..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov la 10 noiembrie 2017.

Dosarul de recurs a fost înaintat către Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind înregistrat la 28 noiembrie 2017.

La 19 ianuarie 2018, recurenta-reclamantă a depus o cerere prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și declinarea competenței de soluționare a recursului către Curtea de Apel București.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) raportat la art. 158 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, excepția necompetenței materiale invocată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 1 C. proc. civ. din 1865, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile anume prevăzute de lege".

În temeiul acestui text de lege, Înalta Curte este instanța competentă să soluționeze recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ. din 1865, "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege".

Prevederile legale anterior menționate consacră exclusivitatea de competență a curților de apel în soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel și a hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale.

Totodată, conform art. 299 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, "recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel".

Acest text de lege dă expresie principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, conform căruia învestirea instanțelor de control judiciar se face din treaptă în treaptă.

Pornind de la aceste considerații principiale, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 4050/A din 6 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Ilfov este Curtea de Apel București rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 137 alin. (1) raportat la art. 3 pct. 3 și art. 4 pct. 1 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale invocată de recurenta-reclamantă și va declina competența materială de soluționare a recursului declarat împotriva deciziei nr. 4050/A din 6 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 4050/A din 6 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.