ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1671/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele :

2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr.

2931/221/2006, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții

Constituționale formulată de către recurentul-inculpat M.N.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că, la termenul de judecată din data de 13

aprilie 2010, recurentul-inculpat M.N. a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 C. pen., ce contravin art. 29,

30, 36, 37 și 53 din Constituția României.

Examinând excepția

invocată, prima instanță a constatat că aceasta este inadmisibilă, fiind

contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992.

Astfel, a reținut că

în speță a fost invocată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 64 C. pen.,

partea apreciind, în esență, că prevederile legale menționate contravin

dispozițiilor art. 29, 30, 36, 37 și 53 din Constituția României, fiind

contrare și prevederilor art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului. S-a motivat că dispozițiile art. 64 C. pen. sunt

neconstituționale, deoarece, conform art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, înaltele părți contractante se angajează să

organizeze, în intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condițiile

în care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerile

corpului legislativ.

Examinând condițiile

de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale, prima

instanță a constatat că doar două dintre acestea sunt îndeplinite, fiind

invocată neconstituționalitatea unor dispoziții dintr-o lege în vigoare, care

nu au fost constatate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții

Constituționale. A reținut însă că excepția invocată nu are legătură cu

soluționarea cauzei, deoarece aceasta nu poate influența hotărârea ce se va

adopta în cauză într-un mod mai favorabil decât o face în prezent Decizia nr.

LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe,

prin care s-a stabilit că interzicerea drepturilor prev. de art. 64 C. pen. nu

se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii

instanței.

Pe de altă parte, a

reținut că, cu toate că autorul excepției a invocat faptul că prevederile

legale ale art. 64 C. pen. contravin dispozițiilor art. 29, 30, 36, 37 și 53

din Constituția României, acesta nu a explicat în ce constau motivele pentru

care art. 64 C. pen. nu este conform cu legea fundamentală, situație în care

prima instanță nu a putut verifica temeinicia susținerilor părții. Mai mult,

prin motivele depuse în scris, acesta se raportează doar la prevederile art. 3

din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, împrejurare

care, în opinia primei instanțe, justifică, odată în plus, respingerea cererii

de sesizare a Curții Constituționale, având în vedere competența acesteia.

De asemenea, instanța

a remarcat faptul că dosarul se află la al 9-lea termen de judecată în recurs

și că inculpatul a luat cunoștință despre faptul că i-au fost aplicate

dispozițiile art. 64 C. pen. încă din anul 2004, când s-a pronunțat o primă

hotărâre în cauză. În aceste condiții, s-a apreciat că prin formularea unei

astfel de cereri, la acest moment procesual, nu se urmărește decât

tergiversarea inutilă a soluționării dosarului.

Pe cale de

consecință, constatând că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art.

29 din Legea nr. 47/1992 pentru a se dispune sesizarea Curții Constituționale

cu soluționarea excepției invocate, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca

inadmisibilă cererea formulată de recurentul-inculpat M.N.

încheieri a declarat recurs recurentul-inculpat M.N., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și sesizarea Curții

Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 64 C. pen., în raport cu dispozițiile art. 29, 30, 36, 37 și 53 din

Constituția României, întrucât prima instanță, în mod greșit, a respins

excepția invocată ca inadmisibilă.

Examinând recursul

formulat, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat.

Referitor la critica

vizând greșita respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă,

Curtea constată că prima instanță s-a conformat dispozițiilor legale aplicabile

în materie. Astfel, potrivit. 29 alin. (4) și (6) din Legea 47/1992, „sesizarea

Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat

excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele

de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de

dovezile depuse de părți. (...) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară

prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere

motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.".

Examinând rezolvarea

dată fondului cererii, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod

corect că textul a cărui neconstituționalitate a fost criticată, deși incident

în cauză, urmează a fi aplicat prin prisma rezolvării dată acestei probleme de

drept prin Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

obligatorie pentru instanțe, prin care s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C.

pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) - c) C. pen. nu

se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii

instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C.

pen.". Așadar, în raport de obiectul litigiului dedus judecății, Înalta

Curte constată că dispoziția legală a cărei constituționalitate a fost invocată

nu are o legătură directă, concretă cu soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză,

din moment ce această soluție depinde nu de interpretarea ce poate fi dată de

instanța de contencios constituțional, ci de cea dată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, în virtutea rolului său în interpretarea și aplicarea

unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești; de altfel, în speță,

pedeapsa accesorie aplicată de instanța de fond a fost deja modificată în apel,

în sensul dispozițiilor obligatorii ale deciziei sus-menționate.

Pe de altă parte,

prima instanță a reținut în mod corect că petentul nu a motivat în concret în

ce constau motivele pentru care art. 64 C. pen. nu este conform cu legea

fundamentală, astfel că nu se poate verifica temeinicia susținerilor părții.

Ca atare, Curtea

constată că nu au fost încălcate dispozițiile art. 29 alin. (1) și (6),

potrivit cu care „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în

fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei

în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.(...) Dacă

excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3),

instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții

Constituționale".

Pentru aceste

considerente, constatând că excepția invocată, astfel cum a fost motivată, nu

are relevanță în cauză, așa cum corect a reținut și prima instanță, văzând și

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același

cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva încheierii de ședință

din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în

Dosarul nr. 2931/221/2006.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și pentru intimații inculpați

C.C., S.T.M., M.U.A., M.L. și G.G.A., se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 aprilie 2010.