ÎCCJ, Decizia nr. 180/2020

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Încheierea din data de 13 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.1 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 348 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (2) și alin. (4) din C. proc. pen., s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpatul A. și s-a dispus menținerea acestei măsuri.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatul A. prin Încheierea nr. 496 din data de 20 decembrie 2019 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019 (definitivă prin Încheierea nr. 40 din 30 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019), apreciindu-se că sunt întrunite exigențele prevăzute de art. 202 alin. (1) și art. 223 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât există standardul probator care să susțină suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, iar măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

S-a mai reținut că această măsură preventivă a fost dispusă de judecătorul de drepturi și libertăți ca urmare a înlocuirii măsurii preventive a controlului judiciar, după ce inculpatul A., pus sub acuzare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 332 alin. (4) din Legea nr. 535/2004, în perioada 9 noiembrie 2019 - 23 noiembrie 2019, s-a presupus că a comis din nou infracțiunea prevăzută de art. 332 alin. (4) din Legea nr. 535/2004, iar la data de 3 decembrie 2019, că ar fi accesat și, ulterior, postat pe contul său de x un material video care conținea instrucțiuni de constituire a unui dispozitiv explozibil improvizat, faptă care constituie infracțiunea prevăzută de art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004, măsura fiind prelungită succesiv de instanța supremă.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că se mențin neschimbate temeiurile prevăzute de art. 223 alin. (2) din C. proc. pen., atât sub aspectul persistenței suspiciunii rezonabile că inculpatul A. s-a implicat în derularea unor activități care s-ar putea circumscrie infracțiunilor de terorism pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, cât și al exigențelor de proporționalitate și necesitate expres prevăzute de lege.

S-a reținut și că nu există elemente noi, din care să rezulte nelegalitatea măsurii, și nici date care să releve caracterul suficient al unei măsuri preventive mai ușoare, astfel că menținerea detenției preventive față de inculpat este singura măsură aptă să asigure prezervarea ordinii publice, fiind asigurat în continuare justul echilibru între necesitatea de apărare a interesului public într-o societate democratică și importanța respectării dreptului fundamental la libertate al inculpatului.

II. Împotriva Încheierii din data de 13 martie 2020, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.1, în termen legal, a formulat contestație inculpatul A..

Prin Încheierea nr. 12/C din 19 martie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.1.1. a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 13 martie 2020, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.1.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul A. în sensul că, probele administrate în cauză oferă date concrete care confirmă existența suspiciunii rezonabile de săvârșire a faptelor ce formează obiectul acuzației penale, neintervenind până în prezent elemente noi care să înlăture această concluzie.

Totodată, s-a apreciat a fi îndeplinită, în continuare, și cea de-a doua cerință cumulativă prevăzută de art. 223 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., deoarece infracțiunile de care este acuzat inculpatul fac parte din enumerarea exhaustivă prevăzută de acest text de lege, iar lăsarea acestuia în libertate este de natură a genera o stare de pericol ridicat pentru ordinea publică, măsura arestării preventive a inculpatului A. fiind în continuare proporțională cu gravitatea faptelor ce formează obiectul acuzației penale și necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, menținerea inculpatului în stare de detenție preventivă fiind singura măsură aptă să asigure prezervarea ordinii publice, fără ca prin aceasta să se încalce prezumția de nevinovăție, ca principiu fundamental ce guvernează procesul penal, în ansamblul său.

III. Împotriva Încheierii nr. 12/C din 19 martie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.1.1. a formulat contestație petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, la data de 21 iulie 2020 sub nr. x/2020, fiind stabilit, în mod aleatoriu, prim termen la data de 19 octombrie 2020, când instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității căii de atac formulate de contestator, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind redate în considerentele prezentei decizii.

Examinând actele dosarului și încheierea contestată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, constată inadmisibilitatea contestației promovate de către inculpatul A., din următoarele considerente:

Căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în materie penală sunt reglementate expres de normele de procedură, regula generală a dublului grad de jurisdicție cunoscând o serie de excepții limitativ instituite de lege, când hotărârea primei instanțe este definitivă la data pronunțării ei.

În materia măsurilor preventive legiuitorul a reglementat posibilitatea exercitării controlului de legalitate și temeinicie asupra încheierii prin care se statuează cu privire la menținerea arestării preventive, în procedura de cameră preliminară, în cuprinsul dispozițiilor art. 205 alin. (1) din C. proc. pen., încheierea astfel pronunțată având caracter definitiv de la data pronunțată

O atare încheiere nu poate fi supusă, la rândul său, unei noi cenzuri într-o a doua jurisdicție, deoarece s-ar nesocoti astfel natura juridică atribuită în mod expres de legiuitor încheierii pronunțate potrivit dispozițiilor legale antemenționate, respectiv aceea de cale de atac.

În plus, a admite ipoteza admisibilității contestării acestei încheieri echivalează cu a accepta că legiuitorul ar fi recunoscut unui număr de trei autorități dreptul de a statua, în mod succesiv, asupra legalității/necesității măsurii preventive, respectiv judecătorului de cameră preliminară, completului care soluționează contestația și unei a treia, completul de 5 judecători în materie penală, în cauza de față.

De altfel, legiuitorul a optat pentru a disciplina unitar căile de atac împotriva actelor procesuale prin care se dispune asupra măsurilor preventive în faza de cameră preliminară, reglementând (fără excepții derogatorii) regula unei singure astfel de căi de atac.

În contextul acestor argumente teoretice, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, constată că, împotriva Încheierii nr. 12/C din 19 martie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.1.1. inculpatul A. nu avea posibilitatea legală de a exercita calea de atac a contestației, impunându-se, conform dispozițiilor art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., respingerea ca inadmisibilă a acesteia.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul A. împotriva Încheierii nr. 12/C din 19 martie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.1.1.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2020.

GGC - CP