ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3675/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 25.06.2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a autoriza plata fondurilor nerambursabile, stabilite prin Contractul de finanțare nerambursabilă nr. 021-2014/VL din 20.08.2014 și obligarea pârâtei la executarea contractului și, respectiv, la plata sumei de 6.000 RON.

Prin Sentința nr. 2040 din 11 noiembrie 2015, Tribunalul Vâlcea a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 30.12.2015.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 57 din 8 martie 2016, Curtea de Apel Pitești a admis acțiunea, a constatat refuzul nejustificat al pârâtei AFM de a autoriza plata fondurilor nerambursabile, stabilite prin Contractul de finanțare nerambursabilă nr. 021-2014/VL/20.08.2014, și a obligat pârâta să efectueze plata sumei de 6.000 RON către reclamant, conform Contractului de finanțare nr. x/20.08.2014.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță.

A susținut recurenta-pârâtă că, deși normele privind evaluarea și selectarea proiectelor în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, stabilite prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 1274/20.04.2011, sunt de ordine publică, instanța de fond nu a reținut caracterul imperativ al acestora.

Potrivit art. 12 lit. d) și f) din ordinul menționat, dosarul de finanțare va cuprinde extras de carte funciară pentru informare nu mai vechi de 30 de zile sau extras de carte funciară pentru autentificare valabil la data depunerii cererii de finanțare, care să ateste dreptul de proprietate/coproprietate al solicitantului și autorizație de construire emisă solicitantului, în copie legalizată pentru imobilele aflate în construcție, valabilă la data depunerii, inclusiv ordinul de începere a lucrărilor emis în conformitate cu Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Or, la data semnării contractului, intimatul a prezentat o nouă Autorizație de construire, nr. x/19.08.2014, și nu Autorizația de construire nr. x/07.06.2011, care a fost depusă la dosarul de analiză, în termen de valabilitate.

Autorizația de construire nr. x/07.06.2011, în baza căreia s-a aprobat finanțarea, și-a pierdut valabilitatea încă din 08.06.2013, nefiind, astfel, posibilă o nouă prelungire a termenului de valabilitate, cu privire la acest aspect reclamantul fiind notificat prin Adresa nr. x/24.02.2015.

Conform dispozițiilor Ordinului Ministrului Mediului nr. 1274/20.04.2011, lipsa unui document sau prezentarea acestuia sub o altă formă decât cea solicitată sau ieșirea sa din perioada de valabilitate, precum și neîndeplinirea unui criteriu de eligibilitate determină respingerea dosarului de finanțare.

Intimatul-reclamant, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat intimatul că a făcut dovada deținerii calității de proprietar/coproprietar al imobilului pe/în care se implementează proiectul, Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/09.04.2008 autentificat de Notarul public B., contract înscris în Cartea funciară sub nr. x/10.04.2008.

Astfel, contractul de finanțare a fost valabil încheiat, în cazul în care recurenta dorea încetarea contractului având la îndemână acțiune în justiție.

II. Soluția instanței de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 februarie 2108, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 mai 2018, completul de filtru a constatat, în funcție de conținutul Raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește cerințele de admisibilitate, și, pe cale de consecință, l-a admis în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond.

Înalta Curte, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

2.1. Între Administrația Fondului pentru Mediu, în calitate de finanțator, și A., în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanțare nerambursabilă nr. 021-2014/VL din 20.08.2014, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile de 6.000 RON, reprezentând cofinanțare pentru realizarea proiectului vizând achiziția și punerea în funcțiune a unei instalații de producere a energiei pe bază de peleți, brichete, tocătură lemnoasă, precum și orice fel de resturi și deșeuri vegetale, agricole, forestiere, silvice, la adresa din Comuna Golești, sat X, județul Vâlcea.

Prin Adresa nr. x/24.02.2015, pârâta a comunicat faptul că, în urma verificării documentelor justificative depuse la semnarea contractului de finanțare, s-a constatat că reclamantul nu deține calitatea de proprietar/coproprietar al imobilului unde se implementează proiectul și că reclamantul a prezentat o nouă autorizație de construire, și nu Autorizația de construire nr. x/07.06.2011 în termenul de valabilitate.

2.2. Înalta Curte constată că între recurenta-pârâtă și intimatul-reclamant a fost încheiat un contract de finanțare care este valabil, fiind semnat de reprezentanții Administrației Fondului pentru Mediu, în calitate de finanțator, și de către beneficiarul finanțării, A..

Recurenta invocă nerespectarea condiției prevăzute la art. 12 lit. d) din Ordinul MMP nr. 1274/20.04.2011, referitoare la atestarea dreptului de proprietate, condiție pe care o consideră esențială pentru îndeplinirea contractului de finanțare nerambursabilă.

Cu toate acestea, nu contestă actele depuse de intimatul-reclamant la dosarul de finanțare în dovedirea calității sale de proprietar, respectiv Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/09.04.2008 autentificat de Notarul public B., și extrasul de carte funciară de informare .

Recurenta susține că, la data semnării contractului, valabilitatea Autorizației de construire nr. x/07.06.2011, depuse la dosarul de analiză, în baza căreia s-a aprobat finanțarea, ar fi expirat la data de 08.06.2013.

Însă, contractul de finanțare, în urma analizării documentelor depuse de beneficiar de către reprezentanții autorității recurente, a fost semnat, fiind valabil, nefiind desființat la data formulării recursului de către recurentă. De altfel, la semnarea contractului, intimatul-reclamant a prezentat o autorizație de construire valabilă, Autorizația nr. x/19.08.2014.

Prin urmare, contrar alegațiilor recurentei-pârâte, solicitantul finanțării și-a îndeplinit obligația pozitivă de a depune documentația aferentă cererii de finanțare în forma prevăzută de lege.

De asemenea, a atașat la Cererea de tragere formulată în baza Contractului de finanțare nerambursabilă nr. 021-2014/VL/20.08.2014 documentele justificative prevăzute de lege, contract de execuție, factura fiscală, chitanță, proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și certificatul de garanție.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanța de fond reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței nr. 57 din 8 martie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 noiembrie 2018.

GGC - GV