ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1716/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2016, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) a chemat în judecată pe pârâtul Județul Ilfov, prin Consiliul Județean Ilfov, solicitând să se constate rezilierea de drept a Contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/10.12.2009 încheiat cu pârâtul și să fie obligat acesta la plata sumei de L491J50,55 RON, reprezentând 1.268.756,98 RON - valoare finanțată și 222.993,57 RON - dobândă legală calculată până la data de 09.10.2015, sumă la care se adaugă dobânda legală pentru suma acordată, calculată la nivelul ratei dobânzii Băncii Naționale a României, până la data plății.

Prin Sentința nr. 1938 din 7 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă, cererea formulată de către reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu în contradictoriu cu pârâtul Județul Ilfov- Prin Consiliul Județean Ilfov.

Reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu a declarat recurs împotriva Sentinței nr. 1938 din 7 iunie 2016 pronunțate Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, susținând în temeiul prevederilor art. 488 alin. (8) din C. proc. civ., că sentința a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material.

În opinia recurentei, instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare atunci când a apreciat că Administrația Fondului pentru Mediu a formulat plângerea prealabilă peste termenul de prescripție

Suma finanțată pentru proiectul aferent Contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/10.12.1009 face parte din bugetul Fondului pentru Mediu și reprezintă o creanță bugetară. Astfel, obligația autorității județene la plata sumelor acordate din Fondul pentru Mediu, este supusă regulilor prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Recurenta consideră neîntemeiate considerentele instanței de fond referitoare la faptul că, în speță Contractul de finanțare nerambursabilă nr. x/10.12.2009 este un act administrativ în conformitate cu definiția acestuia din Legea contenciosului administrativ și ca atare sunt aplicabile termenele de prescripție prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Intimatul-pârât era obligat, conform Ordinului nr. 1090/13.08.2009 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului de îmbunătățire a calității mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate și a Ordinului nr. 1653/31.10.2000 privind aprobarea Normelor tehnice pentru efectuarea controlului anual al regenerărilor, să întocmească controlul anual pentru anul 2012.

Totodată, a arătat faptul că ICAS nu este de acord cu modificări asupra proiectului prin NR. și NCS și transmite către AFM, în data de 21.07.2010 solicitare de refacere a documentației și transmiterea finală a acesteia.

În derularea contractului pentru finanțare nerambursabilă, părțile au purtat următoarea corespondență:

- Prin Adresa nr. x/02.10.2012 s-a solicitat pârâtului-intimat prezentarea Controlului anual al regenerărilor pentru anul 2012, în conformitate cu prevederile "Normelor tehnice pentru efectuarea controlului anual al regenerărilor" - ediția 2000, aprobate prin Ordinul M.A.P.P.M. nr. 1653/31.10.2000.

- În data de 06.11.2012 s-a depus la AFM procesul-verbal privind controlul anual al regenerărilor din anul 2011, unde s-a constatat că în unitatea staționată nr. 2 reușita a fost de 0% din cauza terenului mlăștinos și a vegetației existente.

- În data de 23.01.2013 beneficiarul a transmis către AFM adresa nr. x prin care informează că pentru anul 2012 nu există suprafețe calamitate.

- În data de 15.02.2013 s-a solicitat din nou prin adresa nr. x controlul anual al regenerărilor pentru anul 2012, cu termen 7 zile.

- În data de 13.03.2013 pârâtul a transmis către AFM adresa nr. x prin care informează că pentru anul 2012, controlul anual al regenerărilor nu a fost efectuat.

- În data de 18.03.2013 s-a solicitat din nou controlul anual, prin adresa nr. x, cu termen 30 zile.

- În data de 14.05.2013 s-a solicitat beneficiarului să justifice răspunsul privind neexecutarea controlului anual pentru anul 2012, fișa perimetrului - document care lipsește de la dosar, precum și justificarea neconcordanțelor dintre Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS) și ofertă, cu termen 7 zile.

- În data de 24.05.2013 s-a revenit cu adresă nr. x/14.05.2013, cu termen 7 zile.

- În data de 30.05.2013, intimatul a răspuns prin adresa nr. x, prin care a comunicat următoarele:

"Controlul anual al regenerărilor pentru anul 2012 nu s-a efectuat deoarece executantul are facturi restante neachitate și acesta va putea participa la control numai după decontarea facturilor. Neconcordantele dintre observațiile ICAS și ofertă au apărut ca urmare a faptului că procedura de atribuire a contractului de execuție s-a desfășurat ulterior analizei ICAS, iar executantul a luat la cunoștință de observațiile ICAS și a fost actualizată oferta prin Note de Comandă Suplimentară. Fișa perimetrului nu se regăsește la sediul Consiliului Județean Ilfov."

În urma analizei documentelor s-a constatat faptul că beneficiarul se află în caz de culpă potrivit art. 6, pct. 6.1 din contractul de finanțare nerambursabilă nr. x/10.12.2009: "nerespectarea de către Beneficiar a oricăreia dintre obligațiile sale asumate prin prezentul contract constituie caz de culpă".

În fine, recurenta a susținut că intimatul-pârât nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract, respectiv cele prevăzute la art. 5 pct. 5.3 lit. h) "să furnizeze AFM copii ale situațiilor financiare trimestriale/semestriale și anuale, inclusive balanțele lunare de verificare aferente acestora și să transmită AFM în termen de maximum 7 zile de la solicitare orice altă informație sau orice alt document relevant pentru prezentul contract". Din acest motiv, reclamanta consideră că pârâtul Județul Ilfov se află în caz de culpă, în conformitate cu prevederile art. 6 pct. 6.1 din contractul de finanțare nr. x/10.12.2009, acesta putând fi reziliat la inițiativa AFM, în baza art. 7 pct. 7.2 lit. a) "Beneficiarul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contract.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Recurenta -reclamantă a reiterat în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, apărările prezentate prin cererea de chemare în judecată formulată în fața primei instanțe, fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința este nelegală.

Argumentele de fapt și de drept reținute în considerentele sentinței demonstrează că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor formulate de părți pe parcursul procesului raportat la materialul probator administrat în cauză și la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, opinie împărtășită și de Înalta Curte.

Astfel, se reține că în speță, controlul judiciar declanșat de recurenta-reclamantă are ca obiect rezilierea Contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/10.12.2009 încheiat cu pârâtul-intimat Consiliul Județean Ilfov și obligarea acestuia la plata sumei de L491J50,55 RON, reprezentând 1.268.756,98 RON - valoare finanțată și 222.993,57 RON - dobândă legală calculată până la data de 09.10.2015.

Din actele aflate la dosar, rezultă că în cadrul ședinței Comitetului Director din data de 26.08.2015 s-a decis rezilierea Contractul de finanțare nerambursabilă nr. x/10.12.2009 și recuperarea sumelor decontate, cu dobânda aferentă, iar în data de 21.10.2015 recurenta-reclamantă a transmis intimatului-pârât Notificarea nr. 120796/21.10, prin care a pus în vedere acestuia restituirea sumei de 1.491.750,55 RON.

Contrar susținerilor recurentei, Contractul de finanțare nerambursabilă nr. x/10.12.2009 este un contract încheiat în condițiile O.U.G. nr. 196/2005, fiind asimilat actului administrativ astfel cum este definit de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice (…)".

În acest context, Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului."

Iar conform prevederilor art. 7 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 554/2004 "Plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative trebuie făcută în termen de 6 luni, care va începe să curgă de la data încălcării obligațiilor contractuale în cazul litigiilor legate de executarea contractului."

Înalta Curte constată că, astfel cum a reținut și instanța de fond, între momentul încălcării obligațiilor contractuale - 2013 și data Notificării AFM nr. 120796/21.10.2015, termenul scurs este mult mai mare de 6 luni, ceea ce înseamnă că notificarea menționată - chiar dacă i s-ar da valoarea plângerii prealabile - este tardiv formulată.

Prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 196/2005 nu sunt incidente în speță întrucât recurenta nu a emis acte administrative fiscale pentru recuperarea sumelor acordate în baza contractului de finanțare ci a formulat o acțiune al cărui capăt principal de cerere îl constituie rezilierea contractului respectiv.

În aceste condiții, instanța de fond s-a raportat în mod în mod corect la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu la normele speciale de procedură fiscală.

Prin urmare, în cauză nu s-a respectat termenul de îndeplinire a procedurii prealabile nici în ceea ce privește capătul de cerere privind rezilierea contractului și nici în ceea ce privește cererea de acordare a despăgubirilor.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței civile nr. 1938 din 7 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței civile nr. 1938 din 7 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2019

GGC - OB