ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 15/2018

HOTĂRÂRE

26.03.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 15/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 109 din data de 05.02.2021, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 50 rap. la art. 47 alin. (3) din C. proc. pen., cu referire la art. 597 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. și art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind-o pe condamnata A. în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că, la data de 21.12.2020, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe o contestație la executare formulată de către condamnata A., prin apărător, solicitându-se, în concret, deducerea perioadei executate în arest la domiciliu în Marea Britanie și Italia constând într-un număr de 282 zile.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Făcând trimitere la art. 597 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. coroborat cu Decizia nr. 15/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 975/19.11.2018, instanța a reținut că Tribunalului Argeș îi revine competența materială și teritorială să soluționeze contestația la executare pendinte, cu argumentarea că din fișa privind situația juridică a condamnatei, precum și din înscrisurile aflate la dosar, la data formulării cererii (18.12.2020, data poștei), petenta se afla în Penitenciarul-Spital Mioveni în executarea MEPÎ nr. 2377/07.11.2017 emis de Tribunalul București, secția I penală.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 24.02.2021, sub nr. x/2020.

Prin Sentința penală nr. 87 din data de 16.03.2021, urmare a admiterii excepției necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, Tribunalul Argeș, în baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de contestatoarea - condamnată A., încarcerată în Penitenciarul pentru femei - Târgșor, în favoarea Tribunalului București, secția penală.

Totodată, constatând intervenit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Argeș a constatat că petenta condamnată se află în executarea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2377/07.11.2017, emis de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul penal nr. x/2016, în baza Sentinței penale nr. 846/25.04.2017 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1554/A/07.11.2017 a Curții de Apel București, prin care contestatoarea a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani și 362 de zile închisoare.

Făcând trimitere la jurisprudența instanței supreme (a se vedea Deciziile de speță nr. 798/2018, nr. 611/2020, disponibile pe www.x.ro), instanța a reținut că motivul invocat de contestatoare se circumscrie cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Prin urmare, având în vedere că potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, se face la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută,Tribunalul Argeș a reținut că instanța competentă să soluționeze cauza pendinte este Tribunalul București, secția penală, aceasta fiind instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 19 martie 2021, formând obiectul Dosarului nr. x/2020, cu termen de judecată la data de 26 martie 2021.

Analizând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul Argeș, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 168/F din data de 29.10.2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 453/A/10.12.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus recunoașterea Hotărârii de condamnare nr. 14/2268 din data de 07.10.2014 a Tribunalului de Mare Instanță Rennes - Camera Corecțională JIRS, definitivă la data de 18.10.2014, a dispus executarea într-un penitenciar din România de către condamnata A. a pedepsei de 3 ani închisoare (1095 zile închisoare) și a dedus perioada detenției preventive și perioada executată de la 27.06.2013 până la data de 14.05.2014 (322 zile închisoare).

Prin Sentința penală nr. 846 din data de 25.04.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1554/A din 07.11.2017 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare anterior referită a fost contopită cu restul de pedeapsă de 362 de zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 14/2268 din data de 07.10.2014 a Tribunalului de Mare Instanță Rennes - Camera Corecțională JIRS, definitivă la data de 18.10.2014, recunoscută prin Sentința penală nr. 168/F din data de 29.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 453/A/10.12.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Se reține că petenta A. solicită deducerea din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 362 zile închisoare la care a fost condamnată prin Sentința penală nr. 846 din data de 25.04.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1554/A din 07.11.2017 a Curții de Apel București, secția I penală, a unei perioade de 282 de zile, în care s-a aflat sub incidența măsurii preventive a arestului la domiciliu pe teritoriul Marii Britanii în perioada 15.03.2018 - 30.04.2018, și respectiv pe teritoriul Italiei în perioada 24.03.2020 - 13.11.2020.

Prin urmare, solicitarea petentei de a fi dedusă din pedeapsa în a cărei executare se află și a perioadelor în care s-a aflat sub măsuri preventive dispuse în altă cauză reprezintă o cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, ce se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen., nu o nelămurire la executarea Sentinței penale nr. 846 din data de 25.04.2017 a Tribunalului București.

În cauză nu este incidentă practica instanței supreme invocată de către Tribunalul Argeș, în sensul că temeiul de drept al cererii îl reprezintă cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât de esența acestui caz este ca solicitarea privind deducerea unei durate executate să vizeze ipoteza în care aceasta privește chiar durata pedepsei în care s-a pronunțat hotărârea contestată, iar nu o altă condamnare.

Ca atare, sub aspectul competenței sunt aplicabile dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6).".

În speță, dat fiind faptul că petenta A. se află în executarea unei pedepse privative de libertate, competența aparține instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii în aplicarea interpretării obligatorii dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 privind examinarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 885/22.10.2018, prin care s-a stabilit că "instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate."

Se constată că, la data formulării contestației la executare - 18 decembrie 2020 (data poștei, astfel cum rezultă din mențiunile existente pe plicul aflat la Dosarul nr. x/2020 al Tribunalului București), condamnata A. se afla deținută în Penitenciarul Spital Mioveni, aflat în raza de competență a Tribunalului Argeș, împrejurare ce atrage competența materială a acestei instanțe.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnata A. în favoarea Tribunalului Argeș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru consultarea dosarului, în cuantum de 78 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.