ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 638/2020

Asupra cererii de completare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 5753 din 21 noiembrie 2019, a respins recursul formulat de pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, în prezent Ministerul Transportorilor, Infrastructurii și Comunicațiilor împotriva sentinței nr. 195 din 25 septembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Totodată, a constatat nulitatea recursului provocat formulat de reclamanții Județul Constanța și Consiliul Județean Constanța împotriva aceleiași sentințe.

În ceea ce privește recursul formulat de pârât, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că în momentul emiterii actelor administrarive atacate, reprezentate de Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/31.05.2016 și de Decizia nr. 6991/22.09.2016 prin care s-a soluționat contestația administrativă, era în vigoare HCL Mangalia nr. 12/15.02.2016 și, prin urmare, suspiciunea de neregulă nu se confirmă, iar motivul de nelegalitate privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, de asemenea, a apreciat că nu poate fi primit.

Referitor la recursul provocat formulat de reclamanți, instanța de control judiciar a constatat nulitatea acestuia, reținând că motivele invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată la data de în Dosarul nr. x/2016, recurenții-reclamanți Județul Constanța și Consiliul Județean Constanța au solicitat completarea deciziei pronunțate în recurs, în sensul obligării recurentului-pârât Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, în prezent Ministerul Transportorilor, Infrastructurii și Comunicațiilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în această cale de atac, potrivit extrasului de cont și facturii justificative, în valoare de 1000 RON, întrucât instanța de recurs a omis să se pronunțe în privința acestor cheltuieli, solicitate prin întâmpinare cât și în cadrul concluziilor formulate cu ocazia dezbaterilor în fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de completare a deciziei pronunțate în recurs.

Examinând cererea formulată de intimatul-pârât, în raport cu actele dosarului și dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că este întemeiată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele textului de lege sus-menționat, cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți în calea de atac a recursului, exercitată în cauză, în cuantum de 1000 RON, fiind solicitate și dovedite cu factura nr. x din data de 19.01.2018 extrasul de cont pentru perioada 31.01.2018-28.02.2018 aflate la dosar.

În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate, instanța de control judiciar are în vedere că recursul incident formulat de reclamanți a fost costatat nul, motiv pentru care apreciază că se impune acordarea sumei de 500 RON, nu de 1000 RON, raportat la activitatea prestată efectiv de avocat, respecttv formularea întâmpinării la recursul pârâtului, caracterul cheltuielilor de judecată trebuie să fie unul rezonabil ținând cont și de complexitatea pricinii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea privind completarea dispozitivului deciziei pronunțate în recurs, în sensul obligării recurentului-pârât la plata sumei de 500 RON către recurenții-reclamanți Județul Constanța și Consiliul Județean Constanța, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de recurenții-reclamanți Județul Constanța și Consiliul Județean Constanța.

Dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 5753 din 21 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în sensul că obligă recurentul-pârât Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor la plata sumei de 500 RON către recurenții-reclamanți Județul Constanța și Consiliul Județean Constanța, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2020.