ÎCCJ, decizie (scj.ro #85169)

Persecutat

etnic. Copil născut în timpul refugiului părinților.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de O.G. nr.

105/1999 cu modificările și completările ulterioare, să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Secția

de contencios administrativ, decizia nr.149 din 20 ianuarie 2004

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea  la data de 30 mai

2003, reclamantul G.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Satu-Mare,

solicitând anularea hotărârii nr.1635 din 17 aprilie 2003 emisă  de pârâtă

și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Ordonanței de

Guvern nr.105/1999, aprobată prin  Legea nr.189/2000 cu modificările și

completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamanta  a arătat că s-a născut în perioada de

refugiu a părinților, care au fost nevoiți să se refugieze datorită

persecuțiilor etnice în localitatea Surdești și ulterior în localitatea

Negrești, județul Maramureș.

Curtea de Apel Oradea, secția  comercială  și de contencios

administrativ a admis acțiunea introdusă de reclamantul G.I., a anulat

hotărârea nr.1635 din 17 aprilie 2003  emisă de  pârâta Casa

Județeană de Pensii Satu Mare, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului

calitatea de beneficiar al O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu

modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța  această soluție, instanța de fond a reținut că

reclamantul s-a născut  în perioada refugiului părinților săi și, în

consecință, se încadrează în prevederile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000.

Impotriva  sentinței civile sus-menționate a declarat recurs Casa

Județeană de Pensii Satu-Mare care a motivat, în esență, că, nici în O.G.

nr.105/1999 și nici  în modificările ulterioare ale acesteia, prin Legea

nr.189/2000 și respectiv, prin Legea nr.367/2001 nu se face vorbire de

persoanele care s-au născut în timpul  în care părinții au fost strămutați

sau refugiați.

Recursul este neîntemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.14 din Decretul  nr.31 din 30 ianuarie

1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, domiciliul minorului

este la părinții săi, iar potrivit art.100 C. fam. copilul minor locuiește la

părinții săi.

Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinților față de minori impune, pe

lângă existența, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată

fi realizată paza fizică și juridică a minorului, și asigurarea nemijlocită de

către părinți a unor alte cerințe cu privire la obligația de întreținere, de

îngrijire, de dezvoltare, de educație, inclusiv îndatorirea de a administra

bunurile minorului.

Drepturile și obligațiile părintești sunt enumerate generic în conținutul

art.101, 105, 107 ș.a. din C. fam., texte aflate sub Titlul III privind

“Ocrotirea celor lipsiți de capacitate, a celor cu capacitate restrânsă și a

altor persoane”din Codul familiei.

În raport cu dispozițiile legale mai sus citate ca și, în general, cu economia

reglementărilor aduse prin Codul familiei, care impun în mod imperativ o

conduită  juridică de protecție, ajutor și pază a părinților față de

minor, se impune cu rigoare concluzia că minorul trebuie să trăiască, de

regulă, alături de părinții săi, precum și că orice separare de aceștia nu este

validă decât în cazuri de excepție, anume prevăzute de lege și reglementate

prin lege. Despărțirea copilului de părinți, afară de asemenea cazuri de

excepție, este un act imoral și antisocial, după cum și instituirea sau

confirmarea prin măsuri de fapt a statutului juridic al minorului din cadrul

familiei, în despărțire de statutul juridic al părinților care-l au în

îngrijire, constituie în aceeași măsură o încălcare a principiilor legii.

Din această perspectivă, concluzia la care se ajunge prin asumarea

raționamentului propus de recurentă în sensul că un minor, mai ales, de o

vârstă foarte fragedă nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă

părinților săi este eronată și nu poate fi acceptată, fiind contrară ordinei

publice și bunelor moravuri ( art.5 din C. civ.).

Soluția ca și motivarea adusă de prima instanță hotărârii pronunțate sunt în

afară de orice critică și exprimă un mod corect și uman de înțelegere a legii

în resorturile și finalitatea sa.

De asemenea, potrivit prevederilor art.1 din O.G. nr.105/1999, aprobată prin

Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana,

cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate, în

dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât

obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi

compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de

regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să

se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane

persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în

mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod

indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor

s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive

etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din

această situație.

În cauză este necontestat  că reclamantul, care s-a născut ulterior

datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de

domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care

le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul a fost respins ca nefondat.