ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83420)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83420) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Contract de credit.

Reziliere. Modificarea condițiilor de acordare a creditului. Pactul comisoriu

expres de gradul

IV

Dacă una din părți sesizează instanța cu rezilierea contractului

de credit, aceasta nu poate decât să constate dacă au fost îndeplinite

condițiile trecute în pactul comisoriu expres prevăzut în contract.

(Secția comercială, decizia nr.907 din 2 martie 2006)

Reclamanta SC M. SA Târgu Jiu a cerut obligarea pârâtei Banca de

Export Import a României E. SA București să respecte contractul de credit

încheiat la data de 31 mai 2004, să-i acorde creditul de 1.590.000

euro

necesar în vederea cumpărării unei fabrici de cărămidă

de la firma germană T. H.

.

În motivarea cererii, reclamanta a susținut că, urmare a încheierii

contractului de credit din 31 mai 2004, a început derularea contractului pentru

plata primei tranșe din suma convenită, respectiv 280.000

euro

,

plată efectuată prin acreditiv documentar deschis.

A susținut că operațiunea odată realizată este irevocabilă dar pârâta a invocat

rezilierea contractului, susținând că a primit la 21 iunie 2004, din partea

M.F.P

., Biroul Administrarea Marilor Contribuabili, adrese

de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești ale societății

pentru o sumă de 62,3 miliarde lei, reprezentând datorii ale acesteia către

bugetul de stat.

Privind poprirea înființată, reclamanta a mai arătat că încă de la data de 7

iunie 2004, Direcția Generală a Finanțelor Publice

Gorj

a comunicat pârâtei, în baza art.143 alin.(5) din

O.G

.

nr.92/2003, că se suspendă executarea silită înființată asupra conturilor

societății deschise la banca E., astfel că pârâta, în mod nejustificat, a

refuzat să execute contractul de credit încheiat.

Prin sentința nr.819 din data de 7 decembrie 2004, Tribunalul

Gorj

a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să

respecte contractul de credit încheiat cu reclamanta, în sensul de a-i acorda

împrumutul de 1.590.000

euro

.

Instanța de fond a reținut că refuzul pârâtei de a onora împrumutul acordat

este nejustificat. Susținerea pârâtei în sensul că după perfectarea contractului

s-au primit mai multe adrese de la

M.F.P

., privind

înființarea unei popriri asupra conturilor reclamantei pentru datorii la

bugetul de stat, nu justifică

neîndeplinirea

de către

pârâtă a obligațiilor contractuale asumate, în condițiile în care creditul urma

să fie acordat sub forma acreditivului și virat în contul de credit al

reclamantei, în timp ce poprirea viza numai contul de disponibil.

Referitor la pactul comisoriu stabilit prin contract, tribunalul a reținut că

acesta nu a operat, pârâta

nefăcând

dovada

declarației unilaterale de reziliere a contractului.

Împotriva sentinței, pârâta a declarat apel, susținând că în ceea ce privește

contractul de credit, acesta a fost reziliat pentru

neîndeplinirea

de către reclamantă a obligației prevăzute în art.43

lit.j

)

din capitolul „Cazuri din Culpă”.

Curtea de Apel Craiova, Secția Comercială, prin decizia nr.255 din 15

septembrie 2005, a respins apelul pârâtei ca

nefondat

.

Instanța de control a reținut că începerea executării silite de către

DGFP

Gorj

nu poate constitui un

caz de culpă, așa cum l-au denumit părțile în contractul de credit, care să

conducă la reziliere, iar pe de altă parte, clauza înscrisă la art.44 din

contract nu are valoarea unui pact comisoriu de gradul

IV

,

atâta vreme cât se referă la cazurile de culpă care se constată și se apreciază

în conformitate cu legislația în vigoare.

Împotriva deciziei, pârâta a declarat recurs, invocând motivul de

nelegalitate

prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.

proc.civ

., când hotărârea este dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii, și a solicitat modificarea în tot a deciziei,

admiterea apelului și pe fond respingerea acțiunii.

Recurenta a susținut că instanța a reținut în mod nelegal despre

clauza înscrisă la art.44 din contract că aceasta nu are valoarea unui pact

comisoriu de gradul

IV

și ca atare rezilierea

unilaterală a contractului nu era posibilă. A mai susținut că  instanța de

apel în mod cu totul eronat a considerat că motivul rezilierii este determinat

de blocarea conturilor reclamantei, și că această împrejurare nu constituie un

caz de culpă în sensul prevederilor art.43 din contractul de credit, eroarea

constând în aceea că nu poprirea conturilor a constituit clauza de culpă ci,

neîndeplinirea

de către reclamantă a obligației de a

încunoștiința

banca în termen de 5 zile de la existența

procesului verbal de control ce constituia titlul executoriu.

Recursul este fondat,

hotărârea fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.969

C.proc.civ

.,

potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege pentru părți și

pentru instanță.

Clauza convenită de părți la art.44 din contractul de credit,

conform căreia „la apariția oricăruia dintre cazurile de culpă prevăzute la

art.43, contractul se consideră reziliat de plin drept, fără a mai fi necesară

îndeplinirea vreunei alte formalități, fără punere în întârziere și fără

intervenția instanțelor” constituie un pact comisoriu expres de ultim grad,

modul de redactare al pactului fiind fără echivoc în sensul forței sale

juridice de pact comisoriu expres.

Ca atare, rolul instanței sub aspectul aplicării sancțiunii

rezilierii este înlăturat în totalitate. Dacă una din părți sesizează instanța,

aceasta nu poate decât să verifice dacă au fost îndeplinite condițiile

prevăzute în pactul comisoriu expres, în speță, dacă operează cauza de culpă

prevăzută la art.43

lit.j

) din contract, invocată de

către pârâta recurentă.

Prin urmare pentru soluționarea legală și corectă a litigiului,

în raport cu obiectul cererii și apărările pârâtei, instanțele trebuiau să

examineze clauzele contractului, să le acorde semnificația cuvenită, fiind

clare și precise,

nesusceptibile

de interpretare.

Or, în cauză, nici prima instanță, nici curtea de apel, ca instanță de control

nu au abordat litigiul din această perspectivă, deoarece pe de o parte, au

calificat greșit pactul comisoriu expres iar pe de altă parte, nu au examinat

clauza de culpă invocată de pârâtă în raport cu finalitatea urmărită.

Potrivit celor consimțite de părți în art.43

lit.j

),

reclamanta, beneficiara creditului, se consideră în culpă, dacă nu declară, în

termen de maximum cinci zile de la apariție, orice situație care ar putea

determina modificarea condițiilor de acordare a creditului.

Așadar chestiunea ce trebuia clarificată, era de a ști în ce măsură datoria la

bugetul statului, astfel cum a fost stabilită prin procesul verbal încheiat la

31 mai 2004, constituie o împrejurare care ar putea determina modificarea

condițiilor de acordare a creditului.

Faptul că au fost blocate numai conturile de disponibil ale reclamantei prin

poprirea instituită în baza procesului verbal de control, nu are semnificație

unică în aprecierea cauzei de culpă, care are în vedere acele situații de

natură să afecteze bonitatea reclamantei, posibilitățile sale de restituire a

creditului în condițiile și la termenele stabilite.

În același sens se impunea stabilirea împrejurării dacă la data încheierii contractului

de credit, 31 mai 2004, banca împrumutătoare cunoștea ca urmare a verificării

situației financiare a reclamantei, situația datoriilor acesteia la bugetul de

stat, și dacă cele stabilite prin procesul verbal de control ce poartă aceeași

dată (31 mai 2004) au adus modificări la situația economico-financiară a

reclamantei, de natură să pună în discuție o

reapreciere

a bonității acesteia.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art.312 alin.(2) C.

proc

.

civ

. cu referire la art.315(1) C.

proc

.

civ

. a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a

trimis cauza la Curtea de Apel Craiova, pentru

rejudecare

.

Instanța de trimitere, pornind de la

problemele de drept dezlegate prin prezenta decizie, va ordona chiar și din

oficiu, probele necesare pentru clarificarea situațiilor sub aspectul cazului

de culpă invocat și totodată va solicita

lămuriri

și

explicații în legătură cu conținutul adresei nr.1670/2 iulie 2004 prin care

reclamata a solicitat băncii împrumutătoare suspendarea (anularea) contractului

de credit ca urmare a celor stabilite prin procesul verbal de control din 31

mai 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #119930)
tei Banca de Export Import a României E. SA, pentru repararea prejudiciului cuantificat la suma de 18.561.237 lei, echivalentul sumei de 6.343.770 USD (conform precizărilor de la termenul din 28.07.2011), reprezentând beneficiu nerealizat î
ÎCCJ 2007-10-17
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3172/2007
aceeași ocazie s-au avut în vedere convențiile de eșalonare a datoriilor încheiate cu Ministerul Finanțelor, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și C.N.A.S. Ulterior, prin procesul verbal încheiat la data de 31 mai 2004 D.G.F.P. Gorj
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85237)
Românesc – Credit Bank SA și lichidatorul judiciar SC „B.C. A.” SA. Secția a VIII-a pentru conflicte și litigii de muncă a acestei din urmă instanțe prin sentința civilă nr.1211 din 19 martie 2004 s-a dezinvestit, la rândul său, în favoarea
ÎCCJ 2013-01-15
0,91
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. 6247/318/2009, contestatoarea SC E.T. SRL, în contradictoriu cu intimata Banca I.R. SA S
ÎCCJ 2005-10-20
0,91
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4884/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 871 din 17 iunie 2004, Judecătoria Sector 5 București a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată de executorul ba
Sursă