ÎCCJ, decizie (scj.ro #83420)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83420) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract de credit.
Reziliere. Modificarea condițiilor de acordare a creditului. Pactul comisoriu
expres de gradul
IV
Dacă una din părți sesizează instanța cu rezilierea contractului
de credit, aceasta nu poate decât să constate dacă au fost îndeplinite
condițiile trecute în pactul comisoriu expres prevăzut în contract.
(Secția comercială, decizia nr.907 din 2 martie 2006)
Reclamanta SC M. SA Târgu Jiu a cerut obligarea pârâtei Banca de
Export Import a României E. SA București să respecte contractul de credit
încheiat la data de 31 mai 2004, să-i acorde creditul de 1.590.000
euro
necesar în vederea cumpărării unei fabrici de cărămidă
de la firma germană T. H.
G.COKG
.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că, urmare a încheierii
contractului de credit din 31 mai 2004, a început derularea contractului pentru
plata primei tranșe din suma convenită, respectiv 280.000
euro
,
plată efectuată prin acreditiv documentar deschis.
A susținut că operațiunea odată realizată este irevocabilă dar pârâta a invocat
rezilierea contractului, susținând că a primit la 21 iunie 2004, din partea
M.F.P
., Biroul Administrarea Marilor Contribuabili, adrese
de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești ale societății
pentru o sumă de 62,3 miliarde lei, reprezentând datorii ale acesteia către
bugetul de stat.
Privind poprirea înființată, reclamanta a mai arătat că încă de la data de 7
iunie 2004, Direcția Generală a Finanțelor Publice
Gorj
a comunicat pârâtei, în baza art.143 alin.(5) din
O.G
.
nr.92/2003, că se suspendă executarea silită înființată asupra conturilor
societății deschise la banca E., astfel că pârâta, în mod nejustificat, a
refuzat să execute contractul de credit încheiat.
Prin sentința nr.819 din data de 7 decembrie 2004, Tribunalul
Gorj
a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să
respecte contractul de credit încheiat cu reclamanta, în sensul de a-i acorda
împrumutul de 1.590.000
euro
.
Instanța de fond a reținut că refuzul pârâtei de a onora împrumutul acordat
este nejustificat. Susținerea pârâtei în sensul că după perfectarea contractului
s-au primit mai multe adrese de la
M.F.P
., privind
înființarea unei popriri asupra conturilor reclamantei pentru datorii la
bugetul de stat, nu justifică
neîndeplinirea
de către
pârâtă a obligațiilor contractuale asumate, în condițiile în care creditul urma
să fie acordat sub forma acreditivului și virat în contul de credit al
reclamantei, în timp ce poprirea viza numai contul de disponibil.
Referitor la pactul comisoriu stabilit prin contract, tribunalul a reținut că
acesta nu a operat, pârâta
nefăcând
dovada
declarației unilaterale de reziliere a contractului.
Împotriva sentinței, pârâta a declarat apel, susținând că în ceea ce privește
contractul de credit, acesta a fost reziliat pentru
neîndeplinirea
de către reclamantă a obligației prevăzute în art.43
lit.j
)
din capitolul „Cazuri din Culpă”.
Curtea de Apel Craiova, Secția Comercială, prin decizia nr.255 din 15
septembrie 2005, a respins apelul pârâtei ca
nefondat
.
Instanța de control a reținut că începerea executării silite de către
DGFP
Gorj
nu poate constitui un
caz de culpă, așa cum l-au denumit părțile în contractul de credit, care să
conducă la reziliere, iar pe de altă parte, clauza înscrisă la art.44 din
contract nu are valoarea unui pact comisoriu de gradul
IV
,
atâta vreme cât se referă la cazurile de culpă care se constată și se apreciază
în conformitate cu legislația în vigoare.
Împotriva deciziei, pârâta a declarat recurs, invocând motivul de
nelegalitate
prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.
proc.civ
., când hotărârea este dată cu încălcarea sau
aplicarea greșită a legii, și a solicitat modificarea în tot a deciziei,
admiterea apelului și pe fond respingerea acțiunii.
Recurenta a susținut că instanța a reținut în mod nelegal despre
clauza înscrisă la art.44 din contract că aceasta nu are valoarea unui pact
comisoriu de gradul
IV
și ca atare rezilierea
unilaterală a contractului nu era posibilă. A mai susținut că instanța de
apel în mod cu totul eronat a considerat că motivul rezilierii este determinat
de blocarea conturilor reclamantei, și că această împrejurare nu constituie un
caz de culpă în sensul prevederilor art.43 din contractul de credit, eroarea
constând în aceea că nu poprirea conturilor a constituit clauza de culpă ci,
neîndeplinirea
de către reclamantă a obligației de a
încunoștiința
banca în termen de 5 zile de la existența
procesului verbal de control ce constituia titlul executoriu.
Recursul este fondat,
hotărârea fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.969
C.proc.civ
.,
potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege pentru părți și
pentru instanță.
Clauza convenită de părți la art.44 din contractul de credit,
conform căreia „la apariția oricăruia dintre cazurile de culpă prevăzute la
art.43, contractul se consideră reziliat de plin drept, fără a mai fi necesară
îndeplinirea vreunei alte formalități, fără punere în întârziere și fără
intervenția instanțelor” constituie un pact comisoriu expres de ultim grad,
modul de redactare al pactului fiind fără echivoc în sensul forței sale
juridice de pact comisoriu expres.
Ca atare, rolul instanței sub aspectul aplicării sancțiunii
rezilierii este înlăturat în totalitate. Dacă una din părți sesizează instanța,
aceasta nu poate decât să verifice dacă au fost îndeplinite condițiile
prevăzute în pactul comisoriu expres, în speță, dacă operează cauza de culpă
prevăzută la art.43
lit.j
) din contract, invocată de
către pârâta recurentă.
Prin urmare pentru soluționarea legală și corectă a litigiului,
în raport cu obiectul cererii și apărările pârâtei, instanțele trebuiau să
examineze clauzele contractului, să le acorde semnificația cuvenită, fiind
clare și precise,
nesusceptibile
de interpretare.
Or, în cauză, nici prima instanță, nici curtea de apel, ca instanță de control
nu au abordat litigiul din această perspectivă, deoarece pe de o parte, au
calificat greșit pactul comisoriu expres iar pe de altă parte, nu au examinat
clauza de culpă invocată de pârâtă în raport cu finalitatea urmărită.
Potrivit celor consimțite de părți în art.43
lit.j
),
reclamanta, beneficiara creditului, se consideră în culpă, dacă nu declară, în
termen de maximum cinci zile de la apariție, orice situație care ar putea
determina modificarea condițiilor de acordare a creditului.
Așadar chestiunea ce trebuia clarificată, era de a ști în ce măsură datoria la
bugetul statului, astfel cum a fost stabilită prin procesul verbal încheiat la
31 mai 2004, constituie o împrejurare care ar putea determina modificarea
condițiilor de acordare a creditului.
Faptul că au fost blocate numai conturile de disponibil ale reclamantei prin
poprirea instituită în baza procesului verbal de control, nu are semnificație
unică în aprecierea cauzei de culpă, care are în vedere acele situații de
natură să afecteze bonitatea reclamantei, posibilitățile sale de restituire a
creditului în condițiile și la termenele stabilite.
În același sens se impunea stabilirea împrejurării dacă la data încheierii contractului
de credit, 31 mai 2004, banca împrumutătoare cunoștea ca urmare a verificării
situației financiare a reclamantei, situația datoriilor acesteia la bugetul de
stat, și dacă cele stabilite prin procesul verbal de control ce poartă aceeași
dată (31 mai 2004) au adus modificări la situația economico-financiară a
reclamantei, de natură să pună în discuție o
reapreciere
a bonității acesteia.
Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art.312 alin.(2) C.
proc
.
civ
. cu referire la art.315(1) C.
proc
.
civ
. a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a
trimis cauza la Curtea de Apel Craiova, pentru
rejudecare
.
Instanța de trimitere, pornind de la
problemele de drept dezlegate prin prezenta decizie, va ordona chiar și din
oficiu, probele necesare pentru clarificarea situațiilor sub aspectul cazului
de culpă invocat și totodată va solicita
lămuriri
și
explicații în legătură cu conținutul adresei nr.1670/2 iulie 2004 prin care
reclamata a solicitat băncii împrumutătoare suspendarea (anularea) contractului
de credit ca urmare a celor stabilite prin procesul verbal de control din 31
mai 2004.