ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2593/2020

Asupra recursului de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. x/2017 la Tribunalul Bacău, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Orășenesc Buhuși, solicitând anularea actului adițional nr. x/01.02.2011 la contractul individual de muncă nr. x/01.11.1982 și emiterea unui alt act adițional nr. x, cu modificarea punctului 4 din contractul individual de muncă privind salariul de bază, respectiv consemnarea unui salariu de 5642 RON și anularea Hotărârii nr. 3/01.02.2011 a Comitetului Director al Spitalului Orășenesc Buhuși.

Prin sentința civilă nr. 247/2018 din 21 martie 2018, Tribunalul Bacău, secția I civilă a admis excepția prescripției, și în consecință, a respins ca fiind prescrisă cererea reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Orășenesc Buhuși, privind anularea actului adițional nr. x/01.02.2011; a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibilă, cererea privind anularea Hotărârii Comitetului Director nr. 3/01.02.2011.

Împotriva sentinței civile nr. 247/2018 din 21 martie 2018, Tribunalul Bacău, secția I civilă a declarat apel A., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, sub nr. x/2017.

Prin decizia civilă nr. 545/2019 din 14 august 2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis sesizarea din oficiu privind perimarea cererii de apel și a constatat perimată cererea de apel formulată de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 247/2018 din 21 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Spitalul Orășenesc Buhuși.

La 4 septembrie 2019, reclamantul A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 545/2019 din 14 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, fără a indica motivele de casare pe care se întemeiază recursul.

Recurentul prezintă, în esență, nemulțumirea sa cu privire la soluțiile pronunțate în cauză, susținând că instanța avea obligația să constate actul suspendării netemeinic și nelegal până să constate perimarea.

Intimatul-pârât Spitalul Orășenesc Buhuși a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 28 iulie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au formulat punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu întocmit în cauză.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., excepția tardivității formulării recursului, urmează să respingă ca tardiv formulat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin decizia recurată s-a constatat perimarea cererii de apel formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 247/2018 din 21 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește."

Calculând termenul de recurs cu respectarea acestor dispoziții, Înalta Curte constată că, în speță, termenul de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., calculat de la data pronunțării hotărârii atacate, s-a împlinit la 21 august 2019.

Recursul a fost declarat, așadar, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., având în vedere că decizia recurată a fost pronunțată la 14 august 2019, iar cererea de recurs a fost depusă la 4 septembrie 2019 .

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Neexercitarea oricărui act procedural în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel, în conformitate cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., să respingă ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 545/2019 din 14 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 545/2019 din 14 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 decembrie 2020.