ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1256/2020

Ședința publică din data de 2 iulie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la 24 mai 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Orășenesc Buhuși a solicitat anularea actului adițional nr. x din 1 februarie 2010 la contractul individual de muncă nr. x din 1 noiembrie 1982 și emiterea unui alt act adițional nr. x, cu modificarea punctului 4 din contractul individual de muncă privind salariul de bază, respectiv consemnarea unui salariu de 4.480 RON.

Prin sentința civilă nr. 246 din 21 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2017 s-a admis excepția prescripției și în consecință, s-a respins ca fiind prescrisă cererea privind anularea actului adițional nr. x din 1 februarie 2010.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Prin încheierea din 11 februarie 2019, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța a suspendat judecata cauzei față de lipsa părților.

Prin decizia nr. 762/2019 din 4 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în temeiul art. 416 alin. (1) raportat la art. 420 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat perimată cererea de apel promovată de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 246 din 21 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă în contradictoriu cu intimatul-pârât Spitalul Orășenesc Buhuși.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat la Curtea de Apel Pitești.

Prin cererea de recurs, reclamantul A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, casarea sentinței nr. 246/2018 a Tribunalului Bacău și trimiterea spre rejudecarea cauzei într-un complet format din judecători cu specializare în dreptul muncii.

În acest sens, recurentul susține că este un abuz ca în aplicarea legii să fie invocată prescripția în constatarea nulității unui act juridic care se supune aplicării art. 2502 alin. (1) și (3) C. civ., întrucât dreptul la acțiune este imprescriptibil.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că recurentul își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată de Tribunalul Bacău prin care s-a respins ca prescrisă cererea privind anularea actului adițional nr. x din 1 februarie 2010 și față de soluția de constatare a perimării cererii de apel pronunțată de Curtea de Apel Bacău, precum și față de judecătorii care au pronunțat, în opinia sa, soluții nelegale.

Prin întâmpinarea depusă, la 29 ianuarie 2020, intimatul-pârât Spitalul "Prof. dr. Eduard Apetrei" Buhuși a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu de la data de 27 februarie 2020, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 3 martie 2020, părțile nedepunând punct de vedere.

La termenul din 2 iulie 2020, completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepția tardivității recursului și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac ca tardiv formulată, în considerarea următoarelor argumente:

Recursul are ca obiect decizia nr. deciziei nr. 762/2019 din 4 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ. partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Prin edictarea acestei dispoziții legale - art. 186 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere posibilitatea repunerii părții în termenul legal de declarare a unei căi de atac sau a îndeplinirii unui act de procedură, în cazul în care partea dovedește existența unei "unor motive temeinic justificate" și care se referă la o împrejurare obiectivă de neîndeplinire a obligației legale, care să se fi produs înainte de împlinirea termenului prevăzut de lege.

În speță, cererea de recurs a fost depusă la Curtea de Apel Bacău, cu depășirea termenului de 5 zile, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că decizia atacată a fost pronunțată la data de 4 noiembrie 2019, iar recursul a fost declarat la 27 noiembrie 2019, astfel că, ultima zi de declarare în termen a recursului era 11 noiembrie 2019.

Potrivit dispozițiilor art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură.

Totodată, conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Or, când legea procesuală stabilește un termen fix pentru exercitarea unui drept, iar dacă partea lasă să expire acest termen, fără a beneficia de el, intervine decăderea, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit dispozițiilor art. 185 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că recursul formulat de recurentul-reclamant A. nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de dispozițiile legale, că partea nu a dovedit existența unor motive temeinic justificate care să o împiedice să exercite dreptul de a ataca cu recurs decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale citate, să admită excepția tardivității declarării recursului și să dispună anularea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 762/2019 din 4 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât SPITALUL "PROF. DR. EDUARD APETREI" BUHUȘI.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 762/2019 din 4 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât SPITALUL "PROF. DR. EDUARD APETREI" BUHUȘI.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2020.