Decizia nr. 64/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 31 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta, B. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei: 1. pentru postul Radio C. Cluj: - la plata către A. a remunerației de 14.013,49 RON, inclusiv TVA, reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale în trimestrele III 2015 - II 2016, pe postul Radio C. Cluj; - la plata sumei de 3.631,72 RON, reprezentând penalități de 0,1%/zi de întârziere, aferente pentru trimestrele III 2015 - II 2016, penalități calculate până la 6 ianuarie 2017; - la plata penalităților de 0,1%/zi de întârziere începând cu data de 7 ianuarie 2017 și până la plata efectivă a sumei de 14.013,49 RON, reprezentând remunerații restante; 2. pentru postul Radio C. Timișoara: - la plata către A. a remunerației de 11.616,00 RON, inclusiv TVA, reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale în trimestrele III 2015 - II 2016, pe postul Radio C. Timișoara; - la plata sumei de 2.887,20 RON, reprezentând penalități de 0,1%/zi de întârziere, aferente remunerațiilor neachitate, în trimestrele III 2015 - II 2016, penalități calculate până la data de 6 ianuarie 2017; - la plata penalităților de 0,1%/zi de întârziere începând cu data de 7 ianuarie 2017 și până la plata efectivă a sumei de 11.616,00 RON, reprezentând remunerații restante; 3. pentru postul Radio C. Sibiu: - la plata către A. a remunerației de 11.616,00 RON, inclusiv TVA, reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale în trimestrele III 2015- II 2016, pe postul Radio C. Sibiu; - la plata sumei de 2.887,20 RON, reprezentând penalități de 0,1%/zi de întârziere, aferente remunerațiilor neachitate, în trimestrele III 2015 - II 2016, penalități calculate până la data de 6 ianuarie 2017; - la plata penalităților de 0,1%/zi de întârziere începând cu data de 7 ianuarie 2016 și până la plata efectivă a sumei de 11.616,00 RON, reprezentând remunerații restante; 4. pentru postul Radio C. București: - la plata către A. a remunerației de 11.616,00 RON, inclusiv TVA, reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale în trimestrele III 2015 - II 2016, pe postul Radio C. București; - la plata sumei de 2.887,20 RON, reprezentând penalități de 0,1%/zi de întârziere, aferente remunerațiilor neachitate, în trimestrele III 2015 - II 2016, penalități calculate până la data de 6 ianuarie 2016; - la plata penalităților de 0,1%/zi de întârziere începând cu data de 7 ianuarie 2017 și până la plata efectivă a sumei de 11.616,00 RON, reprezentând remunerații restante; 5. pentru postul Radio C. Constanța: - la plata către A. a remunerației de 11.616,00 RON, inclusiv TVA, reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale în trimestrele III 2015- II 2016, pe postul Radio C. Constanța; - la plata sumei de 2.887,20 RON, reprezentând penalități de 0,1%/zi de întârziere, aferente remunerațiilor neachitate, în trimestrele III 2015 - II 2016, penalități calculate până la data de 6 ianuarie 2017; - la plata penalităților de 0,1%/zi de întârziere începând cu data de 7 ianuarie 2017 și până la plata efectivă a sumei de 11.616,00 RON, reprezentând remunerații restante; 6. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu (taxa de timbru, onorariu avocat, onorariu expert etc.). Pârâta B. S.R.L. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să se stabilească cuantumul real al remunerației echitabile datorate către reclamantă pentru perioada trimestrul III 2015 - trimestrul II 2016, conform Metodologiei aprobate prin Decizia ORDA nr. 432/2006; să se constate că, în temeiul art. 1617 C. civ., a intervenit o compensație legală între remunerația echitabilă datorată de pârâtă către reclamantă, astfel cum a fost stabilită prin soluționarea primului petit, și sumele achitate în mod nejustificat, în plus, față de remunerația echitabilă; obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. I.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal Prin sentința civilă nr. 96 din data de 22 ianuarie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis cererea, a obligat pârâta către reclamantă la plata sumelor: 60.477,46 RON, cu TVA inclus, reprezentând remunerația pentru radiodifuzarea fonogramelor pe posturile de radio pentru perioada trimestrul III 2015 - trimestrul II 2016, precum și la plata penalităților de întârziere de 45.914,27 RON, aferente acestei remunerații, calculate până la data de 13 septembrie 2018, precum și în continuare, până la plata efectivă a remunerației, a obligat pe pârâtă către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.375 RON; s-a anulat ca netimbrată cererea reconvențională. I.

Hotărârea pronunțată în apel de curtea de apel Prin decizia civilă nr. 2044 din data de 18 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 96 din data de 22 ianuarie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A.. A schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pe pârâtă la 39.973,6 RON (fără TVA) către reclamantă, reprezentând remunerația pentru radiodifuzare opere muzicale în perioada trimestrul III 2015 - trimestrul II 2016, precum și la plata penalităților de întârziere de 0,1%, calculată până la plata efectivă a remunerației. A păstrat, în rest, sentința. II. Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâta B. S.R.L. II.1. Motivele de recurs Invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat casarea deciziei recurate, ca fiind nelegală și netemeinică, cu privire la obligarea sa la plata remunerațiilor aferente a 5 posturi de radio și, în consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din prezentul dosar. În esență, recurenta-pârâtă a susținut următoarele: - obligarea sa la plata remunerațiilor datorate prin raportare la 5 posturi distincte de radio se datorează unei greșite aplicări a prevederilor de drept material; - este eronat raționamentul instanței de apel în baza căruia aceasta a ajuns la concluzia că ne aflăm în prezența unor programe diferite; - în cadrul licențelor CNA, prin care a fost aprobată difuzarea Radio C. Cluj în celelalte orașe, se prevede faptul că în proporție de 95% se retransmite Radio C. Cluj, iar simplul fapt că spoturile ar diferi între Cluj și un alt oraș nu presupune existența unui post de radio distinct; - licențierea nu este una limitată geografic; - având în vedere că au fost achitate remunerațiile datorate pentru difuzarea operelor muzicale, singura interdicție existentă despre care s-ar putea eventual vorbi este una de a nu difuza acele opere la nivel național, ceea ce nu s-a întâmplat în speță; - obligarea sa la achitarea remunerațiilor aferente a 5 presupuse posturi de radio reprezintă, în fapt, obligarea sa la plata remunerațiilor datorate de 5 ori pentru aceeași operă muzicală; - în ceea ce privește plata remunerației echitabile pentru fonogramele difuzate prin serviciul Radio C. în perioada trimestrul III 2015 - trimestrul II 2016, raportat la prevederile Deciziei ORDA nr. 432/2006, utilizatorii au obligația de a plăti organismului de gestiune colectivă o remunerație procentuală trimestrială aferentă drepturilor de autor pentru totalitatea veniturilor obținute de utilizator din activitatea de radiodifuzare, cu precizarea că prin utilizator se înțelege persoana juridică ce radiodifuzează opere muzicale în cadrul unui post de radio; - este utilizator unic în sensul metodologiei aprobate prin Decizia ORDA nr. 432/2006 și, de asemenea, serviciul de radio Radio C. este unic; - prin obiecțiunile la raportul de expertiză a arătat faptul că remunerațiile datorate reclamantei ar fi trebuit calculate strict prin raportare la un post de radio, iar nu prin raportare la un număr de 5 posturi de radio, așa cum au reținut instanțele de fond și de apel; - sursa de program este stabilită la stadionul din Cluj-Napoca, fiind vorba despre un singur post de radio; - este nejustificat că au fost reținute mai multe posturi de radio cu același nume, deținute de către aceeași societate; - deși licențele CNA sunt diferite, nu se justifică reținerea mai multor posturi de radio distincte, fiind vorba pur și simplu despre autorizarea sa de a emite prin intermediul mai multor frecvențe, raportat la fiecare zonă geografică în parte, același post de radio; - licența de exploatare neexclusivă este unică, la nivelul întregii societăți, nefiind încheiată pentru fiecare "post" satelit de radio în parte; - are obligația de a achita remunerațiile raportat la întregul post, un singur post, iar nu raportat la stațiile de difuziune. II.3. Apărările formulate în cauză Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante A., la data de 15 iunie 2020, astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosarul de recurs. Termenul pentru depunerea întâmpinării s-a împlinit la data de 16 iulie 2020. La data de 23 iulie 2020, cu depășirea termenului legal, intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Totodată, a invocat excepția nulității recursului, apreciind că acesta este nemotivat, întrucât recurenta-pârâtă nu a indicat în mod expres normele de drept material care ar fi fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel, ci critică situația de fapt pe care instanțele de fond au reținut-o în speță, ca urmare a aprecierii probelor administrate. Răspunsul la întâmpinare: Recurenta-pârâtă B. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare prin care a combătut susținerile formulate de către partea adversă prin întâmpinare și a solicitat respingerea excepției nulității recursului și admiterea căii de atac promovate. II.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 08 decembrie 2020, completul de filtru admis în principiu recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2044 din data de 18 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și a fixat termen de judecată la data de 12 ianuarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților; excepția nulității invocată de către intimată nu a fost reținută, pentru motivele redate în cuprinsul încheierii de admitere în principiu; din oficiu, pentru motive sanitare, termenul din 12 ianuarie 2021 a fost preschimbat pentru azi, 26 ianuarie 2021. II.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Deși s-a întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în debutul motivelor de recurs recurenta formulează critici prin care prioritar tinde la susținerea unei greșite stabiliri a situației de fapt, aspect care însă nu intră sub cenzura instanței de recurs, având în vedere că în recurs se realizează exclusiv un control judiciar de legalitate, pe baza criticilor susținute de titularul căii de atac, susceptibile de încadrare în oricare dintre motivele de casare reglementate expres și limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Ca atare, criticile recurentei vor fi analizate nu pentru verificarea stabilirii situației de fapt, ci numai în măsura în care prin acestea sunt susținute chestiuni prin care se invocă faptul că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a normelor legale incidente pentru soluționarea raportului juridic litigios. În esență, recurenta arată învederează că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material din Legea nr. 8/1996, confirmând soluția primei instanțe în sensul că îi revine obligația de achitare a remunerațiilor datorate pentru utilizarea operelor muzicale prin radiodifuzare pentru 5 posturi de radio distincte când, în realitate, postul de radio pe care îl deține este unul singur - Radio C. Cluj, în timp ce la Radio C. Timișoara, Radio C. Sibiu, Radio C. București și Radio C. Constanța se difuzează aceleași programe muzicale, unica diferență dintre aceste programe constând în spoturile publicitare distincte între diferitele momente muzicale sau emisiuni. Înalta Curte constată că susținerile privind identitatea sau diferența dintre programele difuzate pe cele cinci frecvențe corespunzătoare postului de Radio C. reprezintă exclusiv o chestiune de fapt, instanța de apel raportându-se la materialul probator administrat pentru a concluziona asupra acestui aspect. Din perspectiva aplicării dispozițiilor legale (dispoziții din Normele metodologice, adoptate în aplicarea Legii nr. 8/1996), Înalta Curte reține că o atare concluzie s-a fundamentat pe corecta raportare la prevederile art. 5 din Decizia ORDA nr. 432/2006, pornind criteriile de stabilire a bazei de calcul, anume - totalitatea veniturilor obținute de utilizator din activitatea de radiodifuzare -, venituri sau bază de calcul raportate de către recurenta însăși către intimată (conform adresei de la dosar tribunal) ca fiind distincte pentru fiecare locație C.. Pe de altă parte, Înalta Curte reține că, înainte de intrarea în dezbaterea recursului, intimata-reclamantă, în combaterea motivelor de recurs, a înțeles să invoce excepția autorității de lucru judecat și efectul pozitv al lucrului judecat decurgând din cele dezlegate prin sentința civilă nr. 655 din 11.05.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2015, definitivă prin neapelare, hotărâre depusă la dosar la termenul de azi. Prin această sentință, s-a soluționat un litigiul similar celui de față, între aceleași părți, în care obiectul cererii de chemare în judecată a privit pretențiile aceleiași reclamante A. de obligare a pârâtei B. S.R.L. la achitatrea remunerațiilor restante și a penalităților de întârziere datorate pentru utilizarea operelor muzicale prin radiodifuzare, în trimestrele II-IV 2014 și I-II 2015 pe posturile Radio C. Timișoara, Radio C. Sibiu, Radio C. Constanța, Radio C. București și Radio C. Cluj Napoca, în baza aceleiași autorizații licență neexclusivă nr. 1/2013, în vigoare și în perioada de referință pentru litigiul de față (trimestrele III 2015 - II 2016). Prin hotărârea judecătorească invocată, s-a admis cererea de chemare în judecată și s-a dispus obligarea pârâtei la achitarea sumei de 57.276,67 RON (inclusiv TVA) reprezentând remunerații restante datorate pentru radiodifuzarea operelor muzicale în trimestrele III-IV 2014 și trimestrele I - II 2015, pentru posturile Radio C. Timișoara, Radio C. Sibiu, Radio C. Constanța, Radio C. București și Radio C. Cluj Napoca, calculate conform raportului de expertiză întocmit în cauză; de asemenea, s-a dispus obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, în sumă de 39.639,06 RON de la data scadentă a remunerațiilor până la 31.01.2017 (data efectuării raportului de expertiză) și în continuare, până la data plății efective a remunerațiilor datorate; cu cheltuieli de judecată. Astfel cum se poate observa, perioada de referință în pricina de față este situată în continuarea celei în legătură cu care s-a soluționat litigiul anterior, important fiind însă că, între părți, în ambele intervale de timp, și-au produs efectele aceeași autorizație licență neexclusivă nr. 1/2013, iar circumstanțele de fapt cu privire la cele cinci frecvențe pe care pârâta a efectuat acte de radiodifuzare sunt neschimbate pentru ambele intervale. Înalta Curte apreciază că desi intimata-reclamantă a invocat excepția autorității de lucru judecat, în realitate, hotărârea judecătorească definitivă anterioară este invocată cu valoarea efectului pozitiv al lucrului judecat, în sensul prevederilor art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere că nu se verifică tripla identitate de părți, obiect și cauză între două litigii pentru a fi incidentă excepția procesuală reglemntată la art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. În timp ce valența excepției procesuale de procedură, absolute și dirimante a autorității de lucru judecat conduce la respingerea ca inadmisibilă sau pentru autoritate de lucru judecat a unei cereri de chemare în judecată ulterioare purtând între aceleași părți, având același obiect și cauză, efectul pozitiv al lucrului judecat atrage obligația pentru instanța învestită cu un litigiu ulterior de a ține seama și de a nu contrazice cele deja dezlegate între aceleași părți în cauza precedent, cu care există o legătură de materie litigoasă. În baza excepției procesuale a autorității de lucru judecat, al doilea litigiu nu va fi judecat pe fond, pe când prin valorificarea efectului pozitiv al lucrului anterior judecat, al doilea litigiu (dacă nu operează alte impedimente legale de natură procedurală sau decurgând din prevederile dreptului substanțial) va fi judecat pe fond, cu respectarea celor deja dezlegate juridicțional între aceleași părți, hotărârea judecătorească anterioară fiind, în litigiul din urmă, un mijloc de probă având o valoare prestabilită de lege - prezumție legală absolută, irefragabilă de a exprima adevărul judiciar cu privire la chestiunile litigioase dezbătute în acel process (alături de celelalte efecte prevăzute de lege pentru hotărârea judecătorească). Ca atare, Înalta Curte urmează a reține ca argument suplimentar față de cele redate de instanța de apel în decizia recurată că, desi situația de fapt a fost neschimbată în privința coordonatelor în care pârâta a desfășurat activitatea de radiodifuzare pe cele cinci posrturi de radio în ambele intervale de timp, în dosarul anterior, pârâta nu s-a prevalat de o astfel de apărare, ceea ce atrage consecința că este intrat sub autoritate de lucru judecat faptul că în baza autorizației licență neexclusivă nr. 1/2013, pârăta datorează organismului de gestiune colectivă remunerațiile corespunzătoare reprezentând drepturi partimonale de autor pentru operele muzicale difuzate pe posturile Radio C. Timișoara, Radio C. Sibiu, Radio C. Constanța, Radio C. București și Radio C. Cluj Napoca, iar nu numai pentru radiodifuzare pe o singură frecvență sau pe un singur post de radio. În altă ordine de idei, Înalta Curte apreciază că recurenta-pârâtă, invocând această apărare, s-a raportat la o falsă premisă, întrucât rezultatul, în planul remunerațiilor datorate, ar fi fost același dacă aceasta ar fi raportat intimatei o bază de calcul unică, determinată prin adiționarea veniturilor la nivelul fiecărui post de radio, iar nu în mod distinct și defalcat, veniturile pentru fiecare post în parte dintre cele cinci, astfel cum a făcut-o pentru anul 2015, potrivit celor menționate de curtea de apel, prin referirea la înscrisul de la dosar primă instanță. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 497 rap. la art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei, întrucât în speță nu sunt întrunite cerințele cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.