ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 999/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016 din 18 mai 2016, reclamanta societatea A. SA Bacău a chemat în judecată pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în contradictoriu cu care a solicitat anularea Hotărârii nr. 216 din 16 martie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2015 având ca părți pe B. și societatea A. SA Bacău, hotărâre prin care s-a decis încălcarea prevederilor art. 2 alin. (3) și (6) coroborat cu art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000.

Prin Sentința nr. 129 din 17 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, s-a anulat Hotărârea nr. 216 din 16 martie 2016 pronunțată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În principal, recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar a cerut casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și menținerea Hotărârii CNCD nr. 216 din 16 martie 2016 emisă în Dosarul CNCD nr. x/2015, ca fiind temeinică și legală.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât afirmă că Sentința nr. 129 din 17 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, ca instanță de fond, în contradictoriu cu A. SA Bacău, este criticabilă sub aspectul nelegalității, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 precum și a dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Intimata-reclamantă societatea A. SA Bacău a inițiat procedura de concurs pentru ocuparea postului vacant din cadrul Biroului de Aprovizionare și Achiziții Publice, publicând în acest scop, un anunț într-un cotidian din 17 august 2015; proba scrisă urma să aibă loc la data de 9 septembrie 2015, iar depunerea dosarelor de concurs, în perioada 18 - 24 august 2014. Potrivit anunțului, s-au solicitat următoarele condiții de participare: studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licență în profil tehnic; vechime de minim 2 (doi) ani în specialitatea studiilor absolvite; cunoștințe de nivel mediul în operarea calculatorului.

La data de 8 septembrie 2015, petiționarul B. a formulat o cerere - adresată intimatei-reclamante SC A. SA Bacău, cu titlul de plângere prealabilă, precum și pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu titlu de sesizare conform art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 - prin care a solicitat revocarea actului administrativ discriminatoriu emis de societate în procesul de organizare a concursului pentru ocuparea unui post vacant din structura Biroului de Aprovizionare și Achiziții Publice.

Sesizat în acest mod Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a adoptat Hotărârea nr. 216 din 16 martie 2016 prin care a hotărât că faptele prezentate intră sub incidența art. 2 alin. (3) și (6) și art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, fapte pentru care s-a decis sancționarea societății A. SA Bacău cu amendă contravențională în valoare de 1.000 RON.

Instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanta societatea A. SA Bacău în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a dispus anularea Hotărârii nr. 216 din 16 martie 2016 pronunțată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

În cauza de față, raportul juridic dedus judecății impunea introducerea în cauză a petentului B.

Or, instanța de fond nu a făcut aplicarea prevederilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ. și anume: "În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond".

Astfel, sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 16

1

din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ precum și a dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

Omisiunea judecătorului, de a dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile art. 78 alin. (1), poate fi invocată atât de părți, în motivarea căilor de atac, cât și de către instanța de control judiciar. Per a contrario, în situația orânduită de art. 78 alin. (2), primează principiul disponibilității, în scopul asigurării soluționării procesului într-un termen optim și previzibil, astfel încât nici părțile și nici instanța de judecată nu se pot prevala de neintroducerea terțului în cauză.

În consecință, potrivit dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva Sentinței nr. 129 din 17 noiembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT