ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 126/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 18.08.2016, reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând anularea pct. 1, 4, 5, 6 din Hotărârea nr. 463/06.07.2016, emisă de pârât.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 3278 din 28.10.2016, Curtea de Apel București a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a anulat pct. 1,4,5,6 și 7 din Hotărârea nr. 463/6.07.2016 emisă de pârât.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței nr. 3278 din 28.10.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta pârâtă susține faptul că hotărârea primei instanțe este nelegală, din perspectiva modului în care prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în fața primei instanțe pârâta a solicitat curții de apel să examineze admisibilitatea acțiunii formulate de reclamantă prin raportare la cadrul procesual și dispozițiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., întrucât reclamanta nu a înțeles să cheme în judecată și autorul sesizării soluționate prin Hotărârea nr. 463/06.07.2016, contestată în cauză.

În mod greșit a apreciat instanța fondului că problema introducerii în cauză a petentului, autor al sesizării, nu mai poate fi pusă în discuție, ca efect al decăderii pârâtului din dreptul de a invoca excepții de ordine privată, arătând recurenta pârâtă că hotărârea, astfel pronunțată, a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (3), art. 78 alin. (2) C. proc. civ. și art. 16

1

din Legea nr. 554/2004.

În consecință, recurenta pârâtă solicit admiterea recursului său, casarea hotărârii criticate și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantului, apreciind că în cauză subzistă și motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul civil de față, Înalta Curte constată că este fondat, hotărârea criticată fiind afectată de motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., pentru considerentele ce urmează.

Reclamanta intimată a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea Hotărârii nr. 463/06.07.2016, prin care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a sancționat Consiliul Superior al Magistraturii cu 2.000 RON amendă, în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Deși procedura desfășurată în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost inițiată de petentul A., acesta invocând un tratament discriminatoriu în legătură cu modalitatea de desfășurare a interviului susținut pentru admiterea în magistratură, cererea de chemare în judecată, având ca obiect solicitarea de anulare a Hotărârii CNCD nr. 463/06.07.2016, nu a fost formulată și în contradictoriu cu petentul A.

În atare context, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta CNCD a solicitat instanței de fond să facă aplicarea dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ., respectiv să examineze necesitatea introducerii în cauză a petentului A., apreciind că, în eventualitatea unui refuz al reclamantei de a consimți lărgirea cadrului procesual, acțiunea apare ca fiind inadmisibilă.

Cu privire la introducerea în cauză a petiționarului A., instanța de fond a constatat că reclamantul nu a fost de acord cu introducerea a acestuia în cauză și a apreciat că nu poate dispune aceasta măsură din oficiu, conform art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și art. 78 noul C. proc. civ. Pe de altă parte, curtea de apel reține că opoziția reclamantului de a fi introdus în cauză petiționarul A. nu atrage sancțiunea respingerii cererii ca inadmisibilă deoarece:

- pârâtul a fost decăzut din dreptul de a invoca excepții de ordine privată, cum este excepția inadmisibilității în cauză, deoarece aceasta excepție ocrotește doar interesul privat al petiționarului A., și nu un interes public;

- s-ar încălca dreptul de acces liber la justiție al reclamantului.

În consecință, curtea de apel a procedat la examinarea fondului cauzei, pronunțând Sentința civilă nr. 3278/28.10.2016, atacată în prezenta cale de atac.

Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de exercitare a căii de atac, recurenta pârâtă a criticat soluția instanței sub aspectul dezlegării problemei admisibilității acțiunii, critică apreciată de instanța de control judiciar ca fiind întemeiată.

Un prim aspect care reflectă existența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. decurge din greșita calificare dată de judecătorul fondului normelor procesuale privitoare la cadrul procesual, apreciind instanța de recurs că și în litigiul de contencios administrativ acestea au caracter de ordine publică și nu de ordine privată.

Soluționarea unei acțiuni ce are ca obiect anularea unui act administrativ jurisdicțional fără citarea în cauză a tuturor părților procedurii finalizate prin emiterea actului în discuție atestă nelegalitatea hotărârii judecătorești, fiind încălcate în mod evident două principii fundamentale ale procesului civil, respectiv principiul dreptului la apărare și principiul contradictorialității.

Sigur că și în cazul acțiunilor în contencios administrativ principiul disponibilității este aplicabil, limitele sesizării instanței fiind lăsate la latitudinea subiectului de sezină, însă, în ipoteza în care este necesară, pe lângă chemarea în judecată a autorității publice emitente a actului contestat și coparticiparea terțului beneficiar al actului sau a altor persoane, în funcție de specificul fiecărei cauze, refuzul părților de a complini acțiunea sub aspectul cadrului procesual nu poate fi complinit de instanță dar cererea astfel formulată se impune a fi respinsă fără a cerceta fondului cauzei, tocmai în considerarea faptului că se tinde astfel la pronunțarea unei hotărâri care poate vătăma drepturile sau interesele legitime ale unui terț, fără ca acesta să fie parte în proces.

Aceasta este și rațiunea dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea de a evita pronunțarea unei hotărâri judecătorești în care să fie puse în discuție drepturile sau interesele legitime ale unui terț, beneficiar al actului administrativ contestat, fără ca terțul respectiv să fie chemat în judecată.

Raportat la cauza de față, este în afara oricărei discuții faptul că este îndeplinită ipoteza vizată de art. 78 alin. (2) teza I din C. proc. civ., în sensul că necesitatea participării petiționarului A. este evidentă, din moment ce obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea de anulare a unui act administrativ jurisdicțional, emis în baza sesizării formulate de petentul A. și prin care se invocă existența unei pretinse fapte de discriminare.

De altfel, interpelată fiind de instanța de control judiciar, reclamanta intimată nici nu a contestat necesitatea introducerii în cauză a petiționarului anterior nominalizat, cunoscând jurisprudența constantă a instanțelor de contencios administrativ sub acest aspect, arătând însă, că, prin efectul decăderii pârâtului din dreptul de a invoca excepții de ordine privată, recurenta pârâtă nu mai are posibilitatea de a invoca excepția de inadmisibilitate a acțiunii.

Constată instanța de control judiciar faptul că, în realitate, instanța fondului nici nu a pus în discuția părților aplicarea dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ., considerentul din sentință, potrivit căruia reclamanta s-ar fi opus introducerii în cauză a petiționarului A., neavând suport în piesele dosarului.

Astfel, niciunul din actele dosarului nu atestă faptul că reclamantul s-ar fi manifestat procesual neechivoc în sensul arătat de judecătorul fondului, context în care nici instanța de recurs nu poate proceda la examinarea admisibilității acțiunii de față și cu atât mai puțin poate fi antamată legalitatea soluției pronunțate pe fondul pricinii, din moment ce nu este dezlegată problema admisibilității acțiunii.

Prin urmare, reținând că admisibilitatea prezentei acțiuni este condiționată de participarea în proces a petiționarului A. și constatând faptul că prima instanță nu a făcut efectiv aplicarea dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va casa sentința civilă criticată și va trimite cauza aceleași instanțe, urmând ca, în rejudecare, instanța să pună în discuție necesitatea introducerii în cauză a petiționarului A., urmând a proceda conform dispozițiilor art. 79 alin. (2) C. proc. civ., în funcție de manifestarea de voință a părților cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva Sentinței nr. 3278 din 28 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN