ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2224/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2224/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 03.11.2015, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii 384 din 02.09.2015 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și admiterea sesizării așa cum a fost aceasta formulată în data de 03.09.2014 la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin Sentința nr. 105/CA/2016-PI din 30 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului A.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A., cererea de recurs fiind identică cu cererea de chemare în judecată.
1.4. Apărările intimaților
Prin întâmpinarea formulată de B. s-a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant. S-a arătat că recurentul nu a făcut decât să reia în cererea de recurs motivele invocate în cererea principală depusă în fața instanței de fond, fiind reiterate aceleași aspecte și nefiind combătută în niciun fel hotărârea atacată.
Prin concluziile scrise depuse de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a solicitat să se constate nulitatea recursului formulat, având în vedere că recurentul nu a indicat și nu a dezvoltat vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și nici nu a adus sentinței atacate vreo critică, care ar putea fi încadrată într-unul dintre motivele prevăzute de textul de lege indicat.
II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
2.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 lit. d) C. proc. civ., excepție invocată de intimații-pârâți.
În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."
Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).
Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Înalta Curte constată că prin motivarea recursului se înțelege nu doar indicarea unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci și dezvoltarea motivelor invocate, în sensul formulării unor critici referitoare la hotărârea judecătorească recurată.
În cauză, analizând cererea de recurs și susținerile expuse în cuprinsul acesteia, Înalta Curte constatată că recurentul-reclamant nu a invocat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu a formulat critici cu privire la hotărârea primei instanțe care să poată fi încadrate în unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, rezumându-se să reia cererea de chemare în judecată.
Totodată, se constată că aspectele prezentate în cuprinsul răspunsului la întâmpinare înregistrate la dosar la data de 12.04.2019, nu sunt de natură a complini lipsurile cererii de recurs sub aspectul indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat.
În consecință, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de A. împotriva Sentinței nr. 105/CA/2016-PI din 30 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2019.