ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6178/2019

Ședința publică din data de 5 decembrie 2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 13.02.2017, pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Centrul de Studii Juridice și Drepturile Omului, anularea Hotărârii nr. 544/31.08.2016 emise de CNCD.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 66 din 30 mai 2017, Curtea de Apel Oradea a admis în parte acțiunea și, în consecință, a anulat, în parte, Hotărârea nr. 544/31.08.2016 emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în ceea ce privește anunțurile reținute la pct. 4.1.1 subpunctele 4, 5, 7, precum și sancțiunea amenzii în cuantum de câte 2.000 RON aplicate pentru fiecare din aceste anunțuri în parte.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta A. S.R.L. și pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au formulat recurs.

2.1. Reclamanta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterii cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului său, reclamanta susține că instanța fondului a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

Susține recurenta reclamantă că se impune înlăturarea considerentelor instanței, în sensul că în speță ar fi aplicabile inclusiv dispozițiile art. 1 alin. (4), art. 3 lit. c) și s) din O.G. nr. 137/2000, în condițiile în care temeiurile de drept care au stat la baza emiterii deciziei atacate sunt exclusiv cele prevăzute de art. 2 alin. (1) și (4) și art. 15, fiind inadmisibilă completarea ulterioară a temeiurilor de drept, peste conținutul deciziei în litigiu.

În continuare, recurenta reclamantă afirmă că nu poate fi reținută în persoana sa calitatea de subiect activ al contravențiilor stabilite prin hotărârea nr. 544/31.08.2016, întrucât necenzurarea textelor sau anunțurilor publicitare ale utilizatorilor platformei www.x.ro nu se încadrează în niciuna dintre prevederile O.G. nr. 137/2000.

În esență, recurenta reclamantă afirmă că, în calitate de furnizor de servicii informaționale este responsabilă, în accepțiunea Legii nr. 365/2002, numai de conținutul discriminatoriu produs de furnizor și prepușii săi și nu de conținutul discriminatoriu găzduit sau doar tranzitat, atât timp cât nu are cunoștință de conținutul acestuia.

În egală măsură, recurenta reclamantă susține că nu este incidentă ipoteza necenzurării unor comentarii în spațiul virtual, de natură a incita la ură și la violență, astfel că solicită casarea hotărârii atacate și admiterea în tot a acțiunii sale.

2.2. Pârâta CNCD a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a hotărârii recurate, în sensul respingerii, în integralitate, a acțiunii formulate.

În motivarea recursului său, pârâta CNCD susține că în mod nelegal a apreciat prima instanță că sintagma "fără costuri ascunse sau țigănii ulterioare" nu are caracter discriminatoriu.

Astfel, instanța fondului consideră că noțiunea "țigănie" a fost utilizată la mod figurativ, fără nicio aluzie la apartenența etnică a individului, concluzie greșită, susține recurenta pârâtă, din moment ce nu poate fi disociată de apartenența etnică.

În acest sens, recurenta pârâtă arată că prin conținutul lor, anunțurile publicitare prin care se exclud "țigăniile ulterioare" reprezintă discriminare, termenii utilizați încercând să convingă destinatarii anunțurilor că nu vor fi practicate conduite condamnabile, ceea ce constituie o utilizare nepermisă a originii etnice, cu consecința incidenței dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (5) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Față de aceste considerente, recurenta pârâtă solicită casarea sentinței civile criticate, rejudecarea cauzei și respingerea în tot a acțiunii reclamantei.

Pentru soluționarea celor două recursuri, ale căror critici se exclud reciproc, este necesară sintetizarea circumstanțelor cauzei și în acest sens, Înalta Curte constată că, prin Hotărârea nr. 544/31.08.2016 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, s-a dispus sancționarea reclamantei A. S.R.L. cu amendă contravențională în sumă de 14.000 RON, respectiv câte 2000 RON, pentru fiecare anunț discriminator la adresa etniei rome în număr de 7, conform art. 26 (1) din O.G. nr. 137/2000 coroborat cu art. 10 din O.G. nr. 2/2001, precum și obligarea acesteia de publicare pe pagina de internet proprie a unui rezumat al hotărârii conform art. 26 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, coroborat cu art. 8 din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, reținându-se că aspectele sesizate constituie fapte de discriminare conform art. 2, cu alin. (1), art. 2 cu alin. (4) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Cele 7 fapte menționate în cuprinsul deciziei atacate care constituie contravenții, sunt următoarele:

"Caut colegă de apartament, locație nouă, fata trebuie neapărat să: înălțimea minimă 1,70, maxim 60 kg, exclus etnia rromă.

"Doresc să mă predau în întreținere unei familii serioase contra casă în Timișoara… Rog seriozitate maximă și fără țigani sau alte etnii…; date de contact: x;"

"Repar mașini de spălat rufe, mașini de spălat vase, uscătoare rufe la domiciliul clientului, piese de schimb, garanție lucrare. Deplasarea la domiciliu. Prețuri reale stabilite la fața locului, fără costuri ascunse sau țigănii ulterioare. Telefon x";

"Electronist, repar aparate electrocasnice: mașini de spălat rufe, mașini de spălat vase, uscătoare rufe automate, piese de schimb din stoc sau pe comandă, garanție reparație. Asigur deplasare și la domiciliul clientului în vederea constatării și stabilirii defectului. Prețuri reale stabilite la fața locului, fără costuri ascunse sau țigănii ulterioare. Telefon x";

"Vând apartament cu 2 camere, bucătărie, baie + 1 boxă încălzire centrală proprie parchet, geamuri termopan și posibilitate mansardare la curte comună în zona Bălcescu, pe str. x. Zona este liniștită și merită văzut. În curte nu sunt țigani. Încălzire: Centrala proprie, număr camere: 2, număr băi: 1, suprafața utilă 49… Tel: x";

"Repar mașini de spălat rufe, mașini de spălat vase, uscătoare rufe la domiciliul clientului, piese de schimb, garanție lucrare. Deplasarea la domiciliu. Prețuri reale stabilite la fața locului, fără costuri ascunse sau țigănii ulterioare. Telefon x".

Reclamanta a formulat contestație împotriva hotărârii CNCD nr. 544/31.08.2016, arătând, în esență, că nu are responsabilitatea caracterului discriminatoriu al conținutului anunțurilor publicate așa cum au fost acestea elaborate și, pe de altă parte, că anunțurile conținând sintagma "țigănii" nu au caracter discriminator, termenul fiind folosit în sens figurativ, astfel cum îl explicitează dicționarul explicativ al limbii române.

Soluționând acțiunea reclamantei, prima instanță a apreciat că, din perspectiva legislației interne și comunitare, sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru existența actului de discriminare, în ceea ce privește anunțurile publicate pe site-ul reclamantei, pozițiile 1,2,3,6, din cuprinsul cărora rezultă că accesul la serviciile respective era condiționat de neapartenența la etnia romă, concretizându-se un tratament, distinct de cel de restricționare/refuz la serviciile oferite/intermediate de către reclamantă, de ofensare sau lezare a demnității prin discriminare sau crearea unei atmosfere ostile, degradante, ofensatoare la adresa persoanelor de etnie rromă. Dreptul lezat, în speță, este dreptul la demnitate, onoare și prestigiu al persoanei, interdependent "exercitării" în condiții de egalitate și nediscriminare, sub pretenția subiectivă a posedării neștirbite a caracteristicilor autorității morale, în acord cu dispozițiile art. 15 din O.G. nr. 137/2000 R, în lumina art. 16, alin. (1), coroborat cu art. 30, alin. (6) din Constituție, respectiv art. 14, coroborat cu art. 10, alin. (2) din Convenția Europeană pentru Apă rarea Drepturilor Omului, cât și art. 1, raportat la art. 2 și 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Persoanele aparținând unei anumite etnii, precum cele aparținând etniei rome, au, în egală măsură, dreptul la demnitate umană, ori, prin permiterea de către reclamantă a publicării unor anunțuri online nemoderate (nefiind eliminați termenii ofensatori și per se restrictivi la serviciile oferite), reclamanta participă direct sau indirect, la crearea unei atmosfere ostile, degradante sau ofensatoare la adresa etniei rome în general.

În ceea ce privește anunțurile de la pozițiile 4,5,7, instanța fondului a apreciat că apărarea reclamantei în sensul că nu sunt întrunite condițiile pentru reținerea caracterului lor discriminator este întemeiată, noțiunea de "țigănie" fiind folosită de utilizatorul site-ului în mod figurativ, cu sensul de faptă, comportare urâtă, târguială excesivă, gălăgie, hărmălaie, scandal, astfel cum îl explicitează dex-ul limbii române. Chiar pârâta reține în cuprinsul notelor scrise că termenul poate fi utilizat atât ca apelativ pentru a indica o persoană ca aparținând etniei, cât și în sens figurativ-peiorativ.

Curtea reține că, din cuprinsul anunțurilor indicate rezultă că mențiunea "fără costuri ascunse sau țigănii ulterioare" vizează sensul indicat de reclamantă, fără aluzie la apartenența etnică a individului. Ca atare, nu poate fi reținută susținerea pârâtei că utilizarea noțiunii de "țigănie" în contextul dat are ca efect, direct sau indirect, urmărit sau generat implicit, în sensul că transmiterea mesajului că o atare manieră condamnabilă la negocierea unui preț s-ar circumscrie înseși apartenenței etnice.

În consecință, pentru considerentele prezentate în cuprinsul acțiunii, curtea de apel a dispus anularea, în parte, a Hotărârii nr. 544/31.08.2016, emisă de pârâta Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în ceea ce privește anunțurile reținute la pct. 4.1.1 subpunctele 4,5,7 precum și sancțiunea amenzii în cuantum de câte 2000 RON aplicată pentru fiecare din aceste anunțuri în parte.

Astfel cum rezultă din cele mai sus expuse, o primă critică la adresa sentinței civile pronunțate de instanța fondului vizează incidența prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., motiv de casare invocat de recurenta reclamantă.

Potrivit dispozițiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., este casabilă hotărârea ce nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, fiind evidențiate, așadar, trei ipoteze diferite avute în vedere de legiuitor cu prilejul edictării normei citate.

În cuprinsul memoriului de recurs recurenta reclamantă nu a arătat care sunt considerentele pentru care susține critica la adresa sentinței civile nr. 66 din 30 mai 2017 din perspectiva prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., astfel că simpla critică a recurentei reclamante în acest context nu poate conduce la casarea hotărârii primei instanțe.

Nefondat este și critica prin care recurenta reclamantă susține incidența, în cauză, a prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Sub acest aspect, recurenta reclamantă arată că în mod nelegal judecătorul fondului a reținut incidența, în speță, și a dispozițiilor art. 1 alin. (4), art. 3 lit. c) și s) din O.G. nr. 137/2000, în condițiile în care temeiurile de drept care au stat la baza emiterii hotărârii CNCD contestate sunt exclusiv cele prevăzute de art. 2 alin. (1) șo 4 precum și art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Critica recurentei reclamante nu este fondată, constatând instanța de control judiciar faptul că prima instanță s-a raportat strict la starea de fapt și normele juridice menționate în cuprinsul hotărârii CNDC ca fiind aplicabile în cauză, nefiind demonstrată, așadar, completarea actului administrativ dedus judecății de către instanța fondului.

O altă critică a recurentei reclamante vizează inexistența calității de subiect activ al contravențiilor reținute prin hotărârea CNCD contestată în cauză, susținând recurenta reclamantă că întrucât necenzurarea textelor sau anunțurilor publicitare ale utilizatorilor platformei www.x.ro nu se încadrează în niciuna dintre prevederile O.G. nr. 137/2000.

În plus, recurenta reclamantă afirmă că, în calitate de furnizor de servicii informaționale este responsabilă, în accepțiunea Legii nr. 365/2002, numai de conținutul discriminatoriu produs de furnizor și prepușii săi și nu de conținutul discriminatoriu găzduit sau doar tranzitat, atât timp cât nu are cunoștință de conținutul acestuia.

Aceste argumente au fost corect înlăturate de către prima instanță, în contextul dispozițiilor art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 365/2002, potrivit cărora furnizorul unui serviciu al societății informaționale care facilitează accesul la informația furnizată de alți furnizori de servicii sau de destinatarii serviciilor oferite de alți furnizori, prin punerea la dispoziție destinatarilor serviciului său a unor instrumente de căutare a informațiilor sau a unor legături cu alte pagini de web, nu răspunde pentru informația în cauză, dacă având cunoștință despre faptul că activitatea sau informația respectivă este nelegală ori despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea sau informația în cauză ar putea vătăma drepturile unui terț, furnizorul acționează rapid în vederea eliminării posibilității de acces oferite sau a blocării utilizării acesteia.

În atare context, recurenta reclamantă a susținut, în prezenta cale de atac, că necenzurarea textelor/anunțurilor publicitare ale utilizatorilor nu se încadrează în niciuna din prevederile O.G. nr. 137/2000, afirmație ce nu poate fi însușită, întrucât o conduită conformă principiului nediscriminării presupune, în privința furnizorilor de servicii al societății informaționale, o diligență sporită în vederea preîntâmpinării mesajelor care intră în categoria așa-numitului limbaj al urii sau în categoria mesajelor care incită la violență, diligență ce presupune nu numai abținerea de la propria faptă de discriminare dar și luarea măsurilor adecvate pentru înlăturarea postărilor ce pot conduce la proliferarea urii rasiale sau față de alte etnii.

În acest sens, în mod just a făcut prima instanță trimitere la juriprudența CEDO în această problematică, fiind menționate considerentele exprimate de instanța europeană în Cauza Delfi vs. Estonia din 10.10.2013, unde se menționează că, o publicație online răspunde juridic nu doar pentru materialele editate/publicate, dar inclusiv pentru comentariile defăimătoare ale cititorilor online, întrucât administratorii publicației online pot și trebuie să se asigure că nu vor fi publicate comentarii defăimătoare sau jignitoare (prin utilizarea unor metode de genul obligativității că utilizatorii să se înregistreze și doar după aceea să poată posta, iar administratorii site-ului publicației să modereze comentariile înainte că acestea să fie publicate sau să le modereze cu celeritate după ce ele sunt publicate).

Totodată, în cauza Magyar Tartalomszolgaltatok Egyesulete și Index.hu Zrt contra Ungariei, instanța a statuat că un sistem de disclaimer și de eliminare la cerere a comentariilor ofensatoare constituie instrumente adecvate pentru păstrarea echilibrului între libertatea de exprimare și dreptul la reputație al persoanelor vizate de mesajele calomnioase ale cititorilor. Cu toate acestea, în această din urmă cauză, s-a consacrat o excepție de la regulă instituită în jurisprudența recentă a CEDO, excepție aplicabilă în situația în care comentariile cititorilor intră în categoria limbajului urii sau în categoria mesajelor care incită la violență. În paragraful 64 din hotărârea CEDO se arată în mod implicit că, în cazul în care, comentariile cititorilor intră în categoria așa-numitului limbaj al urii sau în categoria mesajelor care incită la violență, măsurile de cenzură a acestui tip de mesaje trebuie să fie unele sporite.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată nefondată critica recurentei reclamante la adresa legalității sentinței civile nr. 66 din 30 mai 2017.

În schimb, Înalta Curte apreciază că este fondată critica recurentei pârâte la adresa aceleiași sentințe, apreciind că în mod greșit a dispus prima instanță anularea hotărârii CNDC, în ceea ce privește anunțurile reținute la pct. 4.1.1 subpunctele 4,5,7 precum și sancțiunea amenzii în cuantum de câte 2000 RON aplicată pentru fiecare din aceste anunțuri în parte.

În concret, în ceea ce privește anunțurile de la pozițiile 4,5,7, curtea de apel a reținut că apărarea reclamantei, în sensul că nu sunt întrunite condițiile pentru reținerea caracterului lor discriminator este întemeiată, întrucât noțiunea de "țigănie" a fost folosită de utilizatorul site-ului în mod figurativ, cu sensul de faptă, comportare urâtă, târguială excesivă, gălăgie, hărmălaie, scandal, astfel cum îl explicitează dex-ul limbii române. Chiar pârâta reține în cuprinsul notelor scrise că termenul poate fi utilizat atât ca apelativ pentru a indica o persoană ca aparținând etniei, cât și în sens figurativ-peiorativ.

Curtea reține că, din cuprinsul anunțurilor indicate rezultă că mențiunea "fără costuri ascunse sau țigănii ulterioare" vizează sensul indicat de reclamantă, fără aluzie la apartenența etnică a individului. Ca atare, nu poate fi reținută susținerea pârâtei că utilizarea noțiunii de "țigănie" în contextul dat are ca efect, direct sau indirect, urmărit sau generat implicit, "etnicizarea negocierii urâte ori condamnabile sau scandaloase"(transmiterea mesajului că o atare manieră condamnabilă la negocierea unui preț s-ar circumscrie înseși apartenenței etnice).

Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că hotărârea CNCD este legală și sub aspectul constatărilor de la punctele 4, 5 și 7 și a sancțiunilor dispuse pentru acestea, întrucât utilizarea termenului "fără țigănii" nu a avut, în contextul anunțurilor analizate de CNCD, ca scop trimiterea la originea etnică a unui individ ci garantarea unei conduite ireproșabile, diametral opusă unei practici indezirabile, sintetizate prin termenii "fără țigănii ulterioare."

Or, este fără putință de tăgadă că utilizarea, chiar în mod figurativ, a unor astfel de expresii are ca premisă considerația personală a autorului acestora cu privire la o eventuală conduită antisocială atașată originii etnice și nu trăsăturilor individuale, așadar o desconsiderare a unei întregi colectivități etnice, fapt ce plasează o astfel de manieră redacțională în câmpul discriminării persoanelor de origine romă.

În consecință, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) și (5) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000, astfel că va admite recursul formulat de recurenta pârâtă CNCD, va casa în parte sentința civilă atacată și, rejudecând cauza în limitele casării, va respinge în tot acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de A. S.R.L. (fostă Inform Media S.R.L.) împotriva sentinței nr. 66 din 30 mai 2017 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva aceleiași sentințe.

Casează, în parte, sentința recurată și, rejudecând, respinge în tot acțiunea reclamantei A. S.R.L. (fostă Inform Media S.R.L.).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2019.