ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3165/2011

Ședința publică din 18 octombrie 2011 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, reclamanta S.S. a solicitat obligarea pârâtei DIRECȚIA SILVICĂ A JUDEȚULUI SUCEAVA, să ridice bunurile pe care le deține pe terenul proprietatea reclamantei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara unei sup. de 2 ha de teren și pășune, iar datorită delimitării proprietății Ocolului Silvic Stulpicani, cu borne uzuale amplasate pe terenul reclamantei, se creează confuzii cu privire la delimitarea proprietății. Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1073 și art. 1076 C. civ. Prin sentința civilă nr. 684 din 18 mai 2010, Judecătoria Gura Humorului a admis acțiunea civilă, precizată, formulată de reclamanta și a obligat pârâta să-și radieze bornele silvice de pe molidul amplasat pe terenul proprietatea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA SILVICĂ A JUDEȚULUI SUCEAVA, înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secția civilă, iar prin încheierea de ședință din data de 18 ianuarie 2011, tribunalul a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Suceava. Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat că prezentul litigiu are ca obiect ridicare borne silvice, fără a exista un alt capăt de cerere principal care să pună în discuție dreptul de proprietate, rezultând că prezentul litigiu are natura unui drept administrativ, în raport și de dispozițiile speciale ale Codului silvic.

Secția comercială contencios administrativ și fiscal, a pus în discuția părților excepția necompetenței funcționale a secției comerciale, și a reținut că în cauză nu se pune în discuție săvârșirea unui fapt sau act de comerț obiectiv sau subiectiv, ci este o acțiune care are ca obiect ridicarea unor bunuri ale pârâtei, destinat a delimita proprietățile. Aptitudinea funcțională a unei instanțe trebuie să se raporteze la obiectul litigiului. În consecință, prin încheierea din data de 6 aprilie 2011, a admis excepția necompetenței funcționale a secției comerciale, a declinat competența în favoarea secției civile a Tribunalului Suceava și a constatat conflictul negativ de competență ivit între cele două secții ale Tribunalului Suceava și a trimis cauza Curții de Apel Suceava pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal, analizând conflictul negativ de competență, prin sentința nr. 220 din 3 iunie 2011 a respins sesizarea, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ. Prin considerente, Curtea a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența conflictului negativ de competență, în speță fiind vorba de declinări între secțiile aceleiași instanțe și nu între instanțe judecătorești. Un alt argument prezentat de Curte, în sprijinul acestei soluții este reprezentat de faptul că Tribunalul Suceava s-a dezinvestit pe cale administrativă și nu prin intermediul unei declinări de competență, pentru a da naștere unui conflict negativ de competență.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în cadrul termenului legal pârâta DIRECȚIA SILVICĂ A JUDEȚULUI SUCEAVA, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și stabilirea competenței în favoarea secției comerciale. Recurenta susține practica neunitară a Curții de Apel Suceava în soluționarea conflictelor negative de competență existente între secțiile unei instanțe, sens în care invocă o sentință de speță. În ceea ce privește competența funcțională, susține că aceasta aparține secției comerciale, având în vedere natura obligației ce se solicită a fi executată, care privește obligații reglementate de Codul silvic.

Examinând recursul pârâtei, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate s-a constatat că acesta nu este fondat. S-a constatat, în acest sens că potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ. ,,există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină”. Din dispozițiile citate rezultă că pentru a exista conflict negativ de competență care să necesite emiterea regulatorului de competență trebuie întrunite mai multe condiții: să existe două sau mai multe instanțe sesizate cu aceeași pricină, instanțele să se fi declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, cel puțin una dintre instanțe să fie competentă să soluționeze cererea respectivă, declinările între instanțe să fie reciproce.

Dintre condițiile enumerate se vor lua în examinare prima și ultima condiție, astfel cum au fost prezentate. În ceea ce privește prima condiție, referitoare la existența a două sau mai multe instanțe sesizate cu aceeași pricină, se constată că termenul de ,, instanțe” cuprinde instanțele judecătorești și organele cu atribuții jurisdicționale, si nu secțiile sau completele de judecată ale aceleiași instanțe. Această interpretare decurge din regula potrivit căreia conflictele de competență sunt statornicite pentru rezolvarea conflictelor de atribuții între diferite categorii de instanțe judecătorești. În ceea ce privește condiția referitoare la necesitatea declinărilor de competență reciproce, se constată de asemenea, că în situația de față secția civilă a Tribunalului Suceava s-a dezinvestit pe cale administrativă, ceea ce nu echivalează cu o declinare de competență.

Aceasta înseamnă că în mod corect a constatat Curtea de Apel Suceava că nu există conflict negativ de competență și că nu este necesar să se emită regulator de competență. În consecință, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința Curții de Apel Suceava, și pentru buna administrare a justiției precum și din motive de celeritate va trimite dosarul Tribunalului Suceava, secția civilă, ca instanța investită cu soluționarea recursului declarat în cauză, cale de atac în care se poate discuta în mod legal chestiunea naturii litigiului și a competenței materiale a primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA SILVICĂ A JUDEȚULUI SUCEAVA împotriva sentinței nr. 220 din 3 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2011.