ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3165/2011

Ședința publică din 18 octombrie 2011

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Gura Humorului, reclamanta S.S. a solicitat obligarea pârâtei

DIRECȚIA SILVICĂ A JUDEȚULUI SUCEAVA, să ridice bunurile pe care le deține pe

terenul proprietatea reclamantei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că este proprietara unei sup. de 2 ha de teren și pășune, iar datorită delimitării proprietății Ocolului Silvic Stulpicani, cu borne uzuale amplasate

pe terenul reclamantei, se creează confuzii cu privire la delimitarea

proprietății.

Acțiunea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 1073 și art. 1076 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 684 din 18

mai 2010, Judecătoria Gura Humorului a admis acțiunea civilă, precizată,

formulată de reclamanta și a obligat pârâta să-și radieze bornele silvice de pe

molidul amplasat pe terenul proprietatea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâta DIRECȚIA SILVICĂ A JUDEȚULUI SUCEAVA, înregistrat pe rolul

Tribunalului Suceava, secția civilă, iar prin încheierea de ședință din data de

18 ianuarie 2011, tribunalul a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre

competentă soluționare secției comerciale și de contencios administrativ a

Tribunalului Suceava.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a

constatat că prezentul litigiu are ca obiect ridicare borne silvice, fără a

exista un alt capăt de cerere principal care să pună în discuție dreptul de

proprietate, rezultând că prezentul litigiu are natura unui drept

administrativ, în raport și de dispozițiile speciale ale Codului silvic.

Secția comercială contencios

administrativ și fiscal, a pus în discuția părților excepția necompetenței

funcționale a secției comerciale, și a reținut că în cauză nu se pune în

discuție săvârșirea unui fapt sau act de comerț obiectiv sau subiectiv, ci este

o acțiune care are ca obiect ridicarea unor bunuri ale pârâtei, destinat a

delimita proprietățile. Aptitudinea funcțională a unei instanțe trebuie să se

raporteze la obiectul litigiului.

În consecință, prin încheierea din

data de 6 aprilie 2011, a admis excepția necompetenței funcționale a secției

comerciale, a declinat competența în favoarea secției civile a Tribunalului

Suceava și a constatat conflictul negativ de competență ivit între cele două

secții ale Tribunalului Suceava și a trimis cauza Curții de Apel Suceava pentru

soluționarea conflictului negativ de competență.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială

contencios administrativ și fiscal, analizând conflictul negativ de competență,

prin sentința nr. 220 din 3 iunie 2011 a respins sesizarea, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ.

Prin considerente, Curtea a reținut că

nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența conflictului negativ de

competență, în speță fiind vorba de declinări între secțiile aceleiași instanțe

și nu între instanțe judecătorești. Un alt argument prezentat de Curte, în

sprijinul acestei soluții este reprezentat de faptul că Tribunalul Suceava s-a

dezinvestit pe cale administrativă și nu prin intermediul unei declinări de

competență, pentru a da naștere unui conflict negativ de competență.

Împotriva acestei sentințe, a declarat

recurs în cadrul termenului legal pârâta DIRECȚIA SILVICĂ A JUDEȚULUI SUCEAVA,

în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și

stabilirea competenței în favoarea secției comerciale.

Recurenta susține practica neunitară a

Curții de Apel Suceava în soluționarea conflictelor negative de competență

existente între secțiile unei instanțe, sens în care invocă o sentință de

speță.

În ceea ce privește competența

funcțională, susține că aceasta aparține secției comerciale, având în vedere

natura obligației ce se solicită a fi executată, care privește obligații

reglementate de Codul silvic.

Examinând recursul pârâtei, prin

prisma motivelor de nelegalitate invocate s-a constatat că acesta nu este

fondat.

S-a constatat, în acest sens că

potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ. ,,există conflict de competență când

două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente

de a judeca aceeași pricină”.

Din dispozițiile citate rezultă că

pentru a exista conflict negativ de competență care să necesite emiterea

regulatorului de competență trebuie întrunite mai multe condiții: să existe

două sau mai multe instanțe sesizate cu aceeași pricină, instanțele să se fi

declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, cel puțin una dintre

instanțe să fie competentă să soluționeze cererea respectivă, declinările între

instanțe să fie reciproce.

Dintre condițiile enumerate se vor lua

în examinare prima și ultima condiție, astfel cum au fost prezentate.

În ceea ce privește prima condiție,

referitoare la existența a două sau mai multe instanțe sesizate cu aceeași

pricină, se constată că termenul de ,, instanțe” cuprinde instanțele

judecătorești și organele cu atribuții jurisdicționale, si nu secțiile sau

completele de judecată ale aceleiași instanțe. Această interpretare decurge din

regula potrivit căreia conflictele de competență sunt statornicite pentru

rezolvarea conflictelor de atribuții între diferite categorii de instanțe

judecătorești.

În ceea ce privește condiția

referitoare la necesitatea declinărilor de competență reciproce, se constată de

asemenea, că în situația de față secția civilă a Tribunalului Suceava s-a

dezinvestit pe cale administrativă, ceea ce nu echivalează cu o declinare de

competență.

Aceasta înseamnă că în mod corect a

constatat Curtea de Apel Suceava că nu există conflict negativ de competență și

că nu este necesar să se emită regulator de competență.

În consecință, Înalta Curte urmează să

respingă recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința Curții

de Apel Suceava, și pentru buna administrare a justiției precum și din motive

de celeritate va trimite dosarul Tribunalului Suceava, secția civilă, ca

instanța investită cu soluționarea recursului declarat în cauză, cale de atac

în care se poate discuta în mod legal chestiunea naturii litigiului și a

competenței materiale a primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâta DIRECȚIA SILVICĂ A JUDEȚULUI SUCEAVA împotriva sentinței nr. 220 din

3 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2011.