ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1558/2020

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 30.08.2017, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Funcționarilor Publici (A.N.F.P.) și Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Craiova, a solicitat anularea concursului pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante de șef birou la Biroul de control din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova și a tuturor actelor unilaterale cu caracter individual, care au fost emise cu ocazia acestuia și care au avut ca efect declararea sa, candidat respins, ca urmare a probei scrise din data de 10.01.2017. De asemenea, a solicitat să se dispună obligarea pârâtei A.N.F.P. la plata de daune materiale, aferente prejudiciului material efectiv suferit, evaluate provizoriu la 7.870 RON, obligarea pârâtei A.N.F.P., la plata daunelor compensatorii reprezentând actualizarea cu indicele de inflație, la data plății efective, a prejudiciului material efectiv cauzat, obligarea pârâtei A.N.F.P., la plata a daunelor moratorii reprezentând dobânda legală, aferentă prejudiciului material efectiv cauzat, mai sus menționat, obligarea pârâtei A.N.F.P. la plata de daune morale aferente prejudiciului moral suferit, în sumă de 450.000 RON, obligarea pârâtei A.N.F.P. să publice la sediul său, la intrările în sediul D.G.R.F.P. Craiova, pe site-ul acestei instituții și în publicațiile în care a anunțat concursul, un comunicat, sub autoritatea sa, din care să rezulte că acest concurs a fost anulat de către instanță, din motive de nelegalitate precum și suportarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 706 din data de 19.12.2017 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova și Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (A.N.F.P.), excepția lipsei interesului și excepția tardivității, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Funcționarilor Publici (A.N.F.P.) și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 706 din data de 19.12.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", raportat la modalitatea de aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici. În eaglă măsură, instanța de fond nu s-a pronunțat prin sentința, asupra legalității Ordinului nr. 2812/2016, omitand să se pronunțe asupra legalității bibliografiei, a componenței comisiei de concurs sau de soluționare a contestațiilor. Astfel, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei reținând printre considerente hotărârii că "Prin raportare la art. 40 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008, cu modificările și completările ulterioare, membrilor comisiei de concurs le revine competența și responsabilitatea pentru deciziile pe care le iau în cadrul concursului, cu privire la desfășurarea procedurilor de recrutare și selecție, cu respectarea prevederilor legale." Totodată, în raport de criticile dezvoltate în cuprinsul cererii de chemare în judecată referitoare la încalcarea prevederilor art. 51 alin. (2) și art. 52 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008, critici față de care se apreciază că instanța de fond a dat o dezlegare greșită. Pentru o contextualizare corectă a motivelor de recurs, recurenta-reclamantă redă considerentele Curții de apel care a reținut că "Potrivit alin. (1) al articolului sus menționat (art. 52 H.G. nr. 611/2008), subiectele pentru proba scrisă se stabilesc pe baza bibliografiei și a tematicii de concurs, astfel încât să reflecte capacitatea de analiză și sinteză a candidaților, în concordanță cu nivelul și specificul funcțiilor publice pentru care se organizează concursul. În ceea ce privește stabilirea baremelor aferente subiectelor de concurs de la proba scrisă, pentru partea celor 3 subiecte de specialitate, în cuprinsul H.G. nr. 611/2008, cu modificările și completările ulterioare, nu este reglementată obligația comisiei de concurs de a stabili câte un subiect din fiecare act normativ." În continuare menționandu-se că "Mai mult decât atât, modalitatea de notare și selecția răspunsurilor nu este atributul instanței, care nu poate cenzura baremul de notare și nu se poate substitui comisiilor, ci poate verifica legalitatea exercitării atribuțiilor sub imperiul H.G. nr. 611/2008, care în cauza dedusă judecății se constată că au fost conforme acesteia." Prin urmare, se observă faptul că instanța, în loc sa procedeze la o verificare a legalității îndeplinirii de către comisie a atribuțiilor prevăzute de art. 40 alin. (1) coroborat cu art. 51 alin. (2) și art. 52 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008, aceasta s-a mărginit în a susține că "nu poate cenzura baremul de notare și nu se poate substitui comisiilor" fără ca acest lucru să-i fi fost solicitat de către reclamantă. În concret, deși s-a argumentat că niciunul din cele trei subiecte de specialitate ale concursului din data de 10.01.2017 nu a corespuns specificului funcției pentru care s-a organizat concursul, instanța, degrevându-se de atributul verificării legalității activității comisiei, a reținut că nu se poate substitui atribuțiilor acesteia. În atare condiții, în mod retoric, se pune întrebarea ce s-ar fi întâmplat dacă toate cele 3 subiecte ar fi fost redactate, conform biblografiei, însă doar cu referire la chestiuni de ordin juridic din primul act normativ al bibliografiei, respectiv din Constituția României și cine ar fi putut cenzura aceste încălcări flagrante ale dispozițiilor art. 51 alin. (2) și art. 52 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008, dacă nu instanța de judecată. Astfel, recurenta-reclamantă arată că a sesizat instanța de judecată și a menționat că subiectele de concurs, pentru a corespunde specificului funției, ar fi trebuit să fie stabilite din legislația și procedurile specifice funcției publice pentru care se organizează concursul, nu doar din legislația generală, aplicabilă tuturor entităților publice.

Apărările formulate în cauză. Intimata-pârâtă ANFP a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata-pârâtă DGRFP Craiova a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, excepția nulității recursului și în subsidiar respingerea recursului ca nefondat. Cu privire la excepția inadmisibilității se arată că, deși recurenta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivul invocat excede limitelor stabilite strict de legiuitor deoarece, critica "instanța s-a mărginit în a susține că nu poate cenzura baremul de notare și nu se poate subsitui comisiilor, fără ca acest lucru să-i fi fost solicitat de către reclamantă" poate constitui motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Cu privire la excepția nulității recursului se arată că recurenta nu expune motivele pentru care consideră că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile H.G. nr. 611/2008.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 20 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 11 martie 2020.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor formulate de intimatele-pârâte, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat și va fi respins. Pentru a ajunge la această soluție instanța de control judiciar constatată că, în prezenta cauză recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea concursului pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante de șef birou la Biroul de control din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova și a tuturor actelor unilaterale cu caracter individual, care au fost emise cu ocazia acestuia și care au avut ca efect declararea sa, candidat respins, ca urmare a probei scrise din data de 10.01.2017. De asemenea, a solicitat să se dispună obligarea pârâtei A.N.F.P. la plata de daune materiale, aferente prejudiciului material efectiv suferit, evaluate provizoriu la 7.870 RON, obligarea pârâtei A.N.F.P., la plata daunelor compensatorii reprezentând actualizarea cu indicele de inflație, la data plății efective, a prejudiciului material efectiv cauzat, obligarea pârâtei A.N.F.P., la plata a daunelor moratorii reprezentând dobânda legală, aferentă prejudiciului material efectiv cauzat, mai sus menționat, obligarea pârâtei A.N.F.P. la plata de daune morale aferente prejudiciului moral suferit, în sumă de 450.000 RON, obligarea pârâtei A.N.F.P. să publice la sediul său, la intrările în sediul D.G.R.F.P. Craiova, pe site-ul acestei instituții și în publicațiile în care a anunțat concursul, un comunicat, sub autoritatea sa, din care să rezulte că acest concurs a fost anulat de către instanță, din motive de nelegalitate precum și suportarea tuturor cheltuielilor de judecată. Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând că modalitatea de notare și selecția răspunsurilor nu este atributul instanței, care nu poate cenzura baremul de notare și nu se poate substitui comisiilor, ci poate verifica legalitatea exercitării atribuțiilor sub imperiul H.G. nr. 611/2008, care în cauza dedusă judecății s-a constatat că au fost conforme acesteia. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor prezentate atât în cererea de recurs, cât și în întâmpinările formulate. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc." Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., instanța este datoare a da o calificare juridică corectă solicitărilor părților și, chiar dacă recurenta-reclamantă a învederat că nu a solicitat primei instanțe cenzura baremului de notare, această critică a fost formulată în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 611/2008, aspect față de care excepția inadmisibilității motivului de recurs va fi respinsă. Cu privire la excepția nulității recursului Înalta Curte constată că din expunerea motivelor invocate rezultă că criticile formulate pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care permit reformarea unei hotărâri în recurs pentru motive de nelegalitate. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului. Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor H.G. nr. 611/2008 este legală. Înalta Curte constată că nu poate fi primită critica recurentei-reclamante conform căreia prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, deoarece a omis să se pronunțe asupra legalității Ordinului președintelui A.N.F.P. nr. 2812/2016, a bibliografiei de concurs, a componenței comisiei de concurs și de soluționare a contestațiilor, atât timp cât prin acțiunea promovată a solicitat anularea concursului pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante de șef birou al Biroului de control din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova și a tuturor actelor unilaterale cu caracter individual, care au fost emise cu ocazia acestuia și care au avut ca efect declararea ca fiind respinsă la proba scrisă din data de 10.01.2017. Având în vedere că instanța de fond nu a fost învestită cu o acțiune în anularea Ordinului președintelui A.N.F.P. nr. 2812/2016, în mod corect, în limitele învestirii, nu se putea pronunța cu privire la nulitatea acestuia. Cu privire la încălcarea prevederilor art. 51 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008 potrivit cărora: "Prin proba scrisă se testează cunoștințele teoretice și abilitățile practice necesare ocupării funcției publice pentru care se organizează concursul. În cadrul probei scrise se testează, în mod obligatoriu, inclusiv cunoștințele generale ale candidatului în domeniul administrației publice" și art. 52 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora: "Subiectele pentru proba scrisă se stabilesc pe baza bibliografiei și a tematicii de concurs, astfel încât să reflecte capacitatea de analiză și sinteză a candidaților, în concordanță cu nivelul și specificul funcțiilor publice pentru care se organizează concursul" Înalta Curte constată că în mod corect a reținut prima instanță că rezultatele la concursul de promovare au fost afișate la data de 10.01.2017, iar recurenta-reclamantă nu a formulat contestație împotriva acestuia în termenul prevăzut de art. 63 din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în termen de cel mult 24 de ore de la data afișării rezultatului la această probă. Aceste dispoziții sunt în strânsă legătură cu dispozițiile art. 68 din H.G. nr. 611/2008 care menționează că, în cazul respingerii contestației formulate în temeiul art. 63 din același act normativ, reclamanta poate invoca în contencios nelegalitatea notării sale. De asemenea, Înalta Curte nu poate primi critica recurentei-reclamante conform căreia niciunul dintre subiecte nu a corespuns specificului funcției, precum și faptul că prima instanță nu a analizat criticile referitoare caracterul necorespunzător al subiectelor în raport cu cerințele art. 52 alin. (1) H.G. nr. 611/2008, având în vedere că bibliografia aprobată pentru concursul de promovare în funcția publică de conducere de șef birou la Biroul de control a cuprins un număr de 14 acte, dintre care 3 acte din domeniul funcției publice, 5 acte normative de specialitate și 6 proceduri operaționale/sistem aprobate de ANAF, iar subiectele au fost propuse din bibliografia aprobată. Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, comisia de concurs are prerogativa de a formula subiectele și baremele de corectare, iar aprecierile recurentei-reclamante cu privire la modul în care trebuia să procedeze comisia nu pot fi primite. În consecință, prin raportare la dispozițiile art. 40 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008, cu modificările și completările ulterioare, membrilor comisiei de concurs le revine competența și responsabilitatea pentru deciziile pe care le iau în cadrul concursului, cu privire la desfășurarea etapelor concursului, cu respectarea prevederilor legale. Astfel, în exercitarea atribuțiilor pe care le are comisia de concurs răspunde pentru modul în care respectă principiile care stau la baza organizării și dezvoltării carierei funcționarilor publici, iar Agenția nu poate interveni asupra opiniei asumate de către membrii comisiei de concurs sau a baremului stabilit pentru subiectele de specialitate și a modului de corectare a lucrării scrise. În mod corect a reținut prima instanță că potrivit prevederilor H.G. nr. 611/2008, cu modificările și completările ulterioare, doar comisia de concurs și cea de soluționare a contestațiilor au atribuții în notarea probelor concursului, stabilirea baremului detaliat, Agenția Națională a Funcținarilor Publici nu are astfel de atribuții, iar instanța poate doar să constate nulitatea concursului organizat cu nerespectarea prevederilor H.G. nr. 611/2008, cu modificările și completările ulterioare, însă, niciunul dintre motivele invocate în acțiunea promovată de recurenta-reclamantă și reluate în recurs nu se circumscriu sferei de aplicabilitate a nulității stabilite de art. 71 din H.G. nr. 611/2008, cu modificările și completările ulterioare. Concret, în cazul în care se solicită verificarea legalității unui concurs organizat de o comisie pentru o activitate profesională, aspectele care pot fi cenzurate pe cale jurisdicțională sunt arbitrariul, deturnarea de putere și viciile de procedură, nefiind posibilă asumarea de către instanța de judecată a atribuțiilor comisiei de concurs în ceea ce privește verificarea modului de formulare a subiectelor. Având în vedere că activitatea jurisdicțională se realizează în mod tranșant nu prin prezentarea unor ipoteze, instanța de control judiciar va înlătura situația ipotetică prezentată de recurenta-reclamantă prin care solicită un răspuns la întrebarea "ce s-ar fi întâmplat" într-o altă situație prezentată de aceasta. De asemenea, vor fi înlăturare criticile recurentei-reclamante referitoare la faptul că niciunul dintre subiectele de specialitate nu a fost corespunzător specificului postului pentru care a concurat (post care are reglementări specifice și proceduri operaționale de aplicare particulare) și care, deși au fost cuprinse în bibliografia de concurs, au fost ignorate de către comisia de concurs, având în vedere că în raport de dispozițiile H.G. nr. 611/2008 comisia de concurs este un organ colegial constituit special în vederea luării unei decizii, conform legii, asupra rezultatelor desfășurării procedurilor de recrutare și selecție, precum și de promovare a funcționarilor publici, fiind abilitat să stabilească subiectele și să alcătuiască seturile de subiecte pentru proba scrisă, iar pe baza propunerilor membrilor comisiei de concurs sunt întocmite minimum două seturi de subiecte care vor fi prezentate candidaților. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentei-reclamant sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.