ÎCCJ, decizie (scj.ro #85213)

Certificat

de atestare a dreptului de proprietate asupra unui teren. Condiția deținerii în

folosință a terenului. Legalitatea certificatului de atestare

H.G.

nr. 834/1991

Potrivit prevederilor H.G.

nr.834/1991, eliberarea certificatului de atestare a  dreptului de

proprietate este condiționată de faptul deținerii în folosință a terenurilor în

patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării

acestora, în măsura în care le sunt necesare desfășurării activității

conform  obiectului de activitate.

Prin urmare, aceste dispoziții legale nu impuneau ca terenul reclamat să fie în

proprietatea intimatei care a solicitat eliberarea certificatului de atestare,

ci să fi fost deținut de aceasta

.

I.C.C.J.,

secția de contencios administrativ,

decizia

nr. 967 din 5 martie 2004

Prin acțiunea înregistrată la data de 13 ianuarie 2003, reclamanții T.C., B.G.

și N.V.M. au solicitat,  pe calea contenciosului administrativ, în

contradictoriu cu pârâții S.C. „A.G.” SA, și Ministerul Agriculturii,

Pădurilor, Apelor și Mediului să se constate nulitatea absolută a

certificatului de  atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor

seria M 07 nr. 1602 din 27 mai 1996, în ceea ce privește suprafața de 15.000 mp

teren, proprietatea lor.

Motivându-și cererea, reclamanții  au arătat că prin certificatul de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor contestat, s-a atribuit

societății comerciale pârâte suprafața de    212.311,10 mp.

teren din care face parte și terenul de 15.000 mp., proprietatea lor.

Curtea de Apel Craiova, secția de  contencios administrativ, prin

sentința nr.63 din 7 martie 2003  a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții nu  au

făcut dovada vătămării vreunui drept actual, deoarece chiar dacă terenul în

cauză le-a aparținut anterior, în  perioada regimului comunist aceștia au

pierdut proprietatea asupra lui ca efect a  aplicării legislației acelui

moment, și nu au făcut dovada că dreptul de proprietate pe care îl invocă le-a

fost reconstituit.

Împotriva sentinței, au declarat recurs reclamanții   solicitând, în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct.7, 8 și 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii

atacate, în sensul admiterii acțiunii pe care au formulat-o.

Prin motivele de casare formulate, recurenții au criticat sentința pe

considerentul că, prin chiar titlul lor de proprietate, au făcut dovada

existenței dreptului pe care îl au asupra terenului în litigiu, atribuit eronat

pârâtei, care nu a avut titlu niciodată asupra lui, instanța reținând greșit că

nu au fost vătămați într-un drept legal.

Au avut și un interes legitim, pentru că solicitarea formulată

în procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 le-a fost respinsă cu motivarea că

terenul respectiv este inclus în suprafața atribuită în proprietatea intimatei

pârâte prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor contestat în cauză.

Criticile formulate sunt nefondate.

Potrivit prevederilor H.G. nr.834/1991, eliberarea certificatului de atestare

a  dreptului de proprietate este condiționată de faptul deținerii în

folosință a terenurilor în patrimoniul societăților comerciale cu capital de

stat la data înființării acestora, în măsura în care le sunt necesare

desfășurării activității conform  obiectului de activitate.

Prin urmare, aceste dispoziții legale nu impuneau ca terenul reclamat să fie în

proprietatea intimatei care a solicitat eliberarea certificatului de atestare,

ci să fi fost deținut de aceasta.

Chiar dacă terenul în discuție a fost în proprietatea autorului

reclamanților,  el a fost expropriat, în baza Decretului nr. 83/1949 așa

cum rezultă din certificatul emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului și

din procesul-verbal.

Devenind proprietate de stat terenul a fost atribuit în condițiile Hotărârii

Guvernului nr.834/1991,în proprietate S.C. „A.G.” SA potrivit certificatului de

atestare seria M 07 nr.1602 din 27 mai 1996.

Astfel fiind, în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat că

reclamanții nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate actual, întrucât

titlul de proprietate invocat, în calitatea lor de succesori, este anterior

exproprierii, dovada calității de moștenitori nefiind suficientă, cu atât mai

mult cu cât autorul recurenților, la data decesului său, nu mai deținea în

patrimoniu terenul în litigiu.

Corect a reținut instanța că  reclamanții aveau la îndemână calea

reconstituirii dreptului lor de proprietate în temeiul unor legi speciale și că

nu au dovedit că urmare a parcurgerii procedurilor prevăzute de aceste legi

terenul le-a reintrat în  patrimoniu. Astfel, se constată  că reclamanții

au făcut doar notificare, conform prevederilor Legii nr.10/2001.

Având în vedere aceste considerente,  recursul a fost respins ca nefondat.