ÎCCJ, decizie (scj.ro #85213)

Certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra unui teren. Condiția deținerii în folosință a terenului. Legalitatea certificatului de atestare H.G. nr. 834/1991 Potrivit prevederilor H.G. nr.834/1991, eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate este condiționată de faptul deținerii în folosință a terenurilor în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, în măsura în care le sunt necesare desfășurării activității conform obiectului de activitate. Prin urmare, aceste dispoziții legale nu impuneau ca terenul reclamat să fie în proprietatea intimatei care a solicitat eliberarea certificatului de atestare, ci să fi fost deținut de aceasta . I.C.C.J., secția de contencios administrativ, decizia nr. 967 din 5 martie 2004 Prin acțiunea înregistrată la data de 13 ianuarie 2003, reclamanții T.C., B.G.

și N.V.M. au solicitat, pe calea contenciosului administrativ, în contradictoriu cu pârâții S.C. „A.G.” SA, și Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 1602 din 27 mai 1996, în ceea ce privește suprafața de 15.000 mp teren, proprietatea lor. Motivându-și cererea, reclamanții au arătat că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor contestat, s-a atribuit societății comerciale pârâte suprafața de 212.311,10 mp. teren din care face parte și terenul de 15.000 mp., proprietatea lor. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr.63 din 7 martie 2003 a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții nu au făcut dovada vătămării vreunui drept actual, deoarece chiar dacă terenul în cauză le-a aparținut anterior, în perioada regimului comunist aceștia au pierdut proprietatea asupra lui ca efect a aplicării legislației acelui moment, și nu au făcut dovada că dreptul de proprietate pe care îl invocă le-a fost reconstituit. Împotriva sentinței, au declarat recurs reclamanții solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.7, 8 și 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii pe care au formulat-o. Prin motivele de casare formulate, recurenții au criticat sentința pe considerentul că, prin chiar titlul lor de proprietate, au făcut dovada existenței dreptului pe care îl au asupra terenului în litigiu, atribuit eronat pârâtei, care nu a avut titlu niciodată asupra lui, instanța reținând greșit că nu au fost vătămați într-un drept legal.

Au avut și un interes legitim, pentru că solicitarea formulată în procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 le-a fost respinsă cu motivarea că terenul respectiv este inclus în suprafața atribuită în proprietatea intimatei pârâte prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor contestat în cauză. Criticile formulate sunt nefondate. Potrivit prevederilor H.G. nr.834/1991, eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate este condiționată de faptul deținerii în folosință a terenurilor în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, în măsura în care le sunt necesare desfășurării activității conform obiectului de activitate.

Prin urmare, aceste dispoziții legale nu impuneau ca terenul reclamat să fie în proprietatea intimatei care a solicitat eliberarea certificatului de atestare, ci să fi fost deținut de aceasta. Chiar dacă terenul în discuție a fost în proprietatea autorului reclamanților, el a fost expropriat, în baza Decretului nr. 83/1949 așa cum rezultă din certificatul emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului și din procesul-verbal. Devenind proprietate de stat terenul a fost atribuit în condițiile Hotărârii Guvernului nr.834/1991,în proprietate S.C.

„A.G.” SA potrivit certificatului de atestare seria M 07 nr.1602 din 27 mai 1996. Astfel fiind, în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate actual, întrucât titlul de proprietate invocat, în calitatea lor de succesori, este anterior exproprierii, dovada calității de moștenitori nefiind suficientă, cu atât mai mult cu cât autorul recurenților, la data decesului său, nu mai deținea în patrimoniu terenul în litigiu. Corect a reținut instanța că reclamanții aveau la îndemână calea reconstituirii dreptului lor de proprietate în temeiul unor legi speciale și că nu au dovedit că urmare a parcurgerii procedurilor prevăzute de aceste legi terenul le-a reintrat în patrimoniu.

Astfel, se constată că reclamanții au făcut doar notificare, conform prevederilor Legii nr.10/2001. Având în vedere aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat.