ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1140/2019

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/2018, A. - judecător la Tribunalul Giurgiu a solicitat transferul la Judecătoria Balș, invocând motive de ordin personal. Prin Hotărârea secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 485/27.04.2018, cererea petentei a fost respinsă, apreciindu-se că nu este oportun transferul dată fiind consecința pe care ar genera-o asupra activității Tribunalului Giurgiu, instanță la care încărcătura pe judecător a depășit considerabil media națională.

Hotărârea supusă controlului judiciar Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 646/14.06.2018 a fost respinsă contestația formulată de A. împotriva Hotărârii secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 485/27.04.2018. În analizarea contestației formulate, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, reținând situația prezentată de secția pentru judecători, a apreciat ca neîntemeiate toate argumentele invocate de către contestatoare. Plenul a constatat că analiza cererii de transfer s-a efectuat prin prisma coroborării criteriilor enumerate de art. 3 din Regulament cu alte criterii generale rezultate din atribuțiile Consiliului privind eficiența și buna desfășurare a activității instanțelor judecătorești. Reținând că gestionarea resurselor umane reprezintă o activitate complexă ce presupune analizarea globală a sistemului, nefiind posibilă ocuparea posturilor vacante ale unei instanțe cu consecința accentuării deficitului de personal și a încărcăturilor pe judecător și pe schemă ale altei instanțe, Plenul a constatat că secția pentru Judecători și-a exercitat dreptul de apreciere cu respectarea unui echilibru just între necesitățile impuse de politica de resurse umane și interesele individuale, în vederea asigurării bunei funcționări a instanțelor implicate.

Contestația judiciară Împotriva Hotărârii Plenului Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 646 din 14 iunie 2018 a formulat contestație contestatoarea A. solicitând anularea acesteia și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o hotărâre în sensul admiterii cererii de transfer de la Tribunalul Giurgiu la Judecătoria Balș. Sistematizând criticile contestatoarei, Înalta Curte reține că hotărârea atacată este combătută în următoarele aspecte: - criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor au fost analizate eronat, în sensul că au fost avute în vedere date statistice incomplete; nu au fost avute avizele favorabile ale instanțelor implicate, nu s-a ținut seama de circumstanțele de ordin personal invocate de către contestatoare. - hotărârea contestată a fost emisă cu exces de putere, impunându-se anularea acesteia și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să aprobe cererea de transfer.

Apărările intimatului Consiliul Superior al Magistraturii Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 24.09.2018, intimatul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată. În cuprinsul întâmpinării a fost prezentat istoricul situației de fapt și s-a răspuns punctual la motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat invocat de contestatoare. În esență, intimatul a arătat că, prin hotărârea atacată au fost analizate în mod efectiv criteriile reglementate de art. 3 din Regulament care au fost coroborate cu datele statistice privind volumul de activitate și numărul de posturi vacante la instanțele implicate în procedura de transfer, precum și cu celelalte criterii obiective și subiective, neputând fi avute în vedere exclusiv motivele personale invocate de titularul cererii de transfer, cu ignorarea celorlalte criterii.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației Examinând contestația formulată de contestatoarea A., judecător în cadrul Tribunalului Giurgiu, împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 646/2018 și a Hotărârii nr. 485/27.04.2018 a secției pentru Judecători, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acesteia. Controlul de legalitate declanșat de contestatoare vizează depășirea limitelor marjei de apreciere de care beneficiază Consiliul Superior al Magistraturii în analiza criteriilor utile de transfer. Revine, astfel, Înaltei Curți, în temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, competența să verifice eventualul exces de putere al intimatului, respectiv exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. În sensul jurisprudenței sale anterioare în examinarea criticilor formulate de contestator, Înalta Curte pornește de la premisa că raportul juridic de drept administrativ este supus principiului proporționalității între interesul public pe care autoritatea publică are misiunea de a-l aduce la îndeplinire și măsurile individuale dispuse în exercitarea comportamentului ce îi este conferită tocmai în scopul satisfacerii interesului public. Acest principiu impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel încât inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare. Așadar, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere conferit autorității publice, se raportează la scopul legii iar respectarea acestor limite presupune respectarea principiului proporționalității, a echilibrului necesar între măsurile individuale și interesul public ocrotit, potrivit competenței legale a autorității publice, în speță, fiind vorba despre interesul public al bunei funcționări a justiției. Din această perspectivă, Înalta Curte susține că, în speță, intimatul nu s-a îndepărtat de la scopul legii și nu a acționat în mod nerezonabil ori cu încălcarea limitelor marjei de apreciere, atunci când a respins cererea de transfer formulată de contestatoare. Critica privind nerespectarea dispozițiilor art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193/2006 este neîntemeiată. Potrivit art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător: "La analizarea și soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii: - volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicita și la care se solicita transferul, numărul posturilor vacante și posibilitățile de ocupare a acestora; - domiciliul solicitantului; - locul de munca al soțului sau soției; - distanta între domiciliu și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de naveta, inclusiv timpul afectat acesteia; - starea sănătății solicitantului, a soțului sau soției ori a copiilor minori și părinților, aflați în întreținerea acestuia, precum și alte situații familiale deosebite." În esență, contestatoarea acreditează ideea că hotărârile atacate nu asigură justul echilibru între interesul public al bunei funcționări al justiției și interesul personal constând în desfășurarea activității la o instanță situată cât mai aproape de localitatea de domiciliu a părinților și fiului său - elev în ultimul an de liceu. În opinia contestatoarei, prin admiterea cererii de transfer, nu ar fi afectată activitatea Tribunalului Giurgiu, fiind singurul judecător care a solicitat transferul în contextul unor motive personale serioase. Contrar acestor susțineri, Înalta Curte reține că din documentația întocmită de direcția de specialitate care a stat la baza emiterii hotărârii contestate rezultă că la data de 19.04.2018 la Tribunalul Giurgiu, instanța de la care se solicită transferul, erau 4 posturi vacante, în timp ce la Judecătoria Balș, instanța la care se solicită transferul era un singur post vacant, cu precizarea că la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii era înregistrată solicitarea Ministerului Justiției nr. 2/x/2018 privind acordarea avizului conform pentru modificarea statelor de funcții și de personal ale Judecătoriilor Corabia și Balș, prin transferul postului vacant de la Judecătoria Balș la Judecătoria Corabia. De asemenea, la Tribunalul Giurgiu, în anul 2017, încărcătura pe judecător a fost de 677 cauze față de media națională de 549 cauze, în timp ce la Judecătoria Balș încărcătura pe judecător s-a situat cu mult sub media națională, fiind de 537 cauze față de media națională de 1119 cauze. Astfel, în exercitarea atribuțiilor privind gestionarea resurselor umane ale instanțelor, intimatul a examinat în mod efectiv și concret criteriile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile art. 3 din Regulament, tocmai în scopul de a asigura un just echilibru între interesul public ce se impune a fi ocrotit și interesul care poate fi lezat prin actul administrativ. În acest sens, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a menționat în hotărâre că, la soluționarea cererii de transfer, secția pentru Judecători a ținut seama de criteriile prevăzute în mod cumulativ de art. 3 din Regulament, în special de motivele de ordin personal, dar și situația instanței unde funcționează, unde încărcătura de dosare pe judecător și pe schemă a depășit media națională în 2017, în condițiile în care există deja posturi de judecător vacante, iar complexitatea cauzelor este superioară celor de la judecătorie. S-a reținut că la instanța la care s-a solicitat transferul încărcătura de dosare pe judecător, înregistrată în aceeași perioadă de referință, s-a situat la jumătatea mediei naționale. În ceea ce privește neluarea în considerare a circumstanțelor personale, Înalta Curte reține că, așa cum rezultă din considerentele hotărârii contestate, argumentele de ordin personal invocate au fost avute în vedere, însă s-a considerat în mod rezonabil că transferul de la Tribunalul Giurgiu la Judecătoria Balș ar crea un dezechilibru în activitatea Tribunalului Giurgiu, prin creșterea semnificativă a încărcăturii pe judecător la această instanță. Contestatoarea nu se poate prevala de o practică neunitară și de aplicarea unui tratament diferit în soluționarea cererilor de transfer, întrucât fiecare solicitare este analizată în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri. Constatând, așadar, că în cuprinsul hotărârii contestate s-a efectuat o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 3 din Regulamentul privind transferul în raport de circumstanțele concrete profesionale și personale ale titularului cererii de transfer, Înalta Curte reține că autoritatea intimată și-a exercitat dreptul de apreciere în limita marjei permise de lege, fără a se constata un exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestația ca neîntemeiată.