ÎCCJ, decizie (scj.ro #84547)

Apărare. Sesizarea instanței. Rechizitoriu neconfirmat de prim- procuror Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Partea generală. Apărarea. Partea specială. Urmărirea penală efectuată de procuror. Confirmarea rechizitoriului Indice alfabetic : Drept procesual penal - Apărare - Rechizitoriu - Confirmarea rechizitoriului C. proc. pen ., art. 6 alin. (3), (4) și (5), art. 137 1 , art. 209 alin. (2) și (3) alin.ultim Neaducerea la cunoștința celui reținut sau arestat, în prezența apărătorului, a învinuirii ce i se aduce, este sancționată cu nulitate absolută conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Este, de asemenea, sancționată cu nulitatea absolută sesizarea instanței cu un rechizitoriu neconfirmat de prim procuror sau, după caz, de procurorul ierarhic superior, și atunci când efectuarea urmăririi penale de către procuror nu este obligatorie potrivit art. 209 alin. (3) C. proc.

pen., ci este efectuată de acesta în temeiul prevederilor art. 209 alin. (2) din același cod. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5845 din 9 noiembrie 2004 Tribunalul Hunedoara, prin sentința penală nr. 162 din 30 iulie 2003, a condamnat pe inculpatul A.L. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) C. pen. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 110 din 30 martie 2004, a respins apelul inculpatului. Recursul declarat de inculpat, între altele, că nu a beneficiat de apărare conform legii, iar rechizitoriul nu a fost confirmat de prim procuror, instanța nefiind legal sesizată, este fondat. Potrivit art. 6 C. proc. pen., dreptul la apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal, iar conform art.171 alin. (2) din același cod, asistența juridică este obligatorie, între altele, când învinuitul sau inculpatul este arestat, chiar în altă cauză.

Din examinarea acestor texte, coroborate și cu prevederile art. 137 1 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia, persoanei reținute sau arestate i se aduc, de îndată, la cunoștință motivele reținerii sau ale arestării; învinuirea se aduce la cunoștința celui arestat, în cel mai scurt termen, în prezența unui avocat, rezultă că apărarea este obligatorie în faza de urmărire penală din momentul în care recurentul a fost privat de libertate, prin reținere sau arestare preventivă. Din datele cauzei rezultă că inculpatul a fost reținut la 3 septembrie 2000 și, la aceeași dată, i s-a luat o primă declarație fără a fi asistat de un apărător ales sau desemnat din oficiu, în condițiile în care asistența juridică era, potrivit dispozițiilor menționate, obligatorie.

Or, conform art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen., încălcarea dispozițiilor referitoare la asistarea inculpatului de către apărător, când este obligatorie potrivit legii, atrage nulitatea absolută a actului. Întemeiată se dovedește și critica în sensul că rechizitoriul nu a fost confirmat de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 209 alin. ultim C. proc. pen. referitoare la sesizarea instanței, ceea ce atrage nulitatea absolută a actului respectiv potrivit art.197 alin. (2) din același cod. În conformitate cu art. 209 alin. ultim, atunci când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul este supus confirmării prim procurorului parchetului.

În sistemul Codului de procedură penală, competența procurorului de a efectua urmărirea penală este generală, cum rezultă explicit din prevederile art. 209 alin. (2), conform cărora procurorul poate să efectueze orice act de urmărire penală în cauzele pe care le supraveghează, inclusiv întreaga urmărire penală. În această situație, chiar dacă fapta care a făcut obiectul urmăririi penale nu face parte dintre cazurile prevăzute în art. 209 alin. (3) C. proc. pen., rechizitoriul procurorului trebuie supus confirmării, potrivit art. 209 alin. ultim din același cod, sub sancțiunea nulității absolute prevăzută în art.197 alin. (2) privind încălcările referitoare la sesizarea instanței, fiind de observat că art. 209 alin. ultim nu face deosebire, în ce privește confirmarea rechizitoriului, între situațiile în care urmărirea penală a fost efectuată de procuror în mod obligatoriu și cele în care a efectuat-o din proprie inițiativă.

În speță se constată că, după redeschiderea urmăririi penale, cauza a fost preluată de procuror care a dispus începerea urmăririi penale și a efectuat toate celelalte acte de urmărire. Nerespectându-se dispozițiile din art. 209 alin. ultim C. proc. pen. privind confirmarea rechizitoriului de către prim procurorul parchetului, prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, se constată că sesizarea instanței de judecată nu a fost făcută conform legii. Constatând că au fost încălcate atât prevederile legale referitoare la asistența juridică obligatorie a inculpatului în faza de urmărire penală, cât și cele referitoare la sesizarea instanței, dispoziții prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, recursul inculpatului a fost admis, s-au casat hotărârile atacate și s-a dispus restituirea cauzei procurorului, conform art. 333 C. proc.

pen. pentru refacerea urmăririi penale.