ÎCCJ, decizie (scj.ro #84547)

Apărare. Sesizarea instanței. Rechizitoriu

neconfirmat de prim- procuror

Cuprins pe materii

: Drept procesual

penal. Partea generală. Apărarea. Partea specială. Urmărirea penală efectuată

de procuror. Confirmarea rechizitoriului

Indice alfabetic

: Drept procesual

penal

-

Apărare

-

Rechizitoriu

- Confirmarea

rechizitoriului

C. proc. pen

., art. 6 alin. (3),

(4) și (5),

art. 137

1

,

art.

209 alin. (2) și (3) alin.ultim

Neaducerea la cunoștința celui reținut sau arestat, în prezența apărătorului, a

învinuirii ce i se aduce, este sancționată cu nulitate absolută conform art.

197 alin. (2) C. proc. pen.

Este, de asemenea, sancționată cu nulitatea absolută sesizarea instanței cu un

rechizitoriu neconfirmat de prim procuror sau, după caz, de procurorul ierarhic

superior, și atunci când efectuarea urmăririi penale de către procuror nu este

obligatorie potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., ci este efectuată de

acesta în temeiul prevederilor art. 209 alin. (2) din același cod.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

5845 din 9 noiembrie 2004

Tribunalul Hunedoara, prin sentința penală nr. 162 din 30 iulie

2003, a condamnat pe inculpatul A.L. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

prevăzută în art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 110 din 30 martie 2004, a

respins apelul inculpatului.

Recursul declarat de inculpat, între altele, că nu a beneficiat de apărare

conform legii, iar rechizitoriul nu a fost confirmat de prim procuror, instanța

nefiind legal sesizată, este fondat.

Potrivit art. 6 C. proc. pen., dreptul la apărare este garantat învinuitului,

inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal, iar conform

art.171 alin. (2) din același cod, asistența juridică este obligatorie,

între altele, când învinuitul sau inculpatul este arestat, chiar în altă

cauză.

Din examinarea acestor texte, coroborate și cu prevederile art. 137

1

alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia,  persoanei reținute sau arestate

i se aduc, de îndată, la cunoștință motivele reținerii sau ale arestării;

învinuirea se aduce la cunoștința celui arestat, în cel mai scurt termen, în

prezența unui avocat, rezultă că apărarea este obligatorie în faza de urmărire

penală din momentul în care recurentul a fost privat de libertate, prin

reținere sau arestare preventivă.

Din datele cauzei rezultă că inculpatul a fost reținut la 3 septembrie 2000 și,

la aceeași dată, i s-a luat o primă declarație  fără a fi asistat de un

apărător ales sau desemnat din oficiu, în condițiile în care asistența juridică

era, potrivit dispozițiilor menționate, obligatorie.

Or, conform art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen., încălcarea dispozițiilor

referitoare la asistarea inculpatului de către apărător, când este obligatorie

potrivit legii, atrage nulitatea absolută a actului.

Întemeiată se dovedește și critica în sensul că rechizitoriul nu

a fost confirmat de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Hunedoara, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 209 alin. ultim C. proc.

pen.  referitoare la sesizarea instanței, ceea ce atrage nulitatea

absolută a actului respectiv potrivit art.197 alin. (2) din același cod.

În conformitate cu art. 209 alin. ultim, atunci când urmărirea penală este

efectuată de procuror, rechizitoriul este supus confirmării prim procurorului

parchetului.

În sistemul Codului de procedură penală, competența procurorului de a efectua

urmărirea penală este generală, cum rezultă  explicit din prevederile art.

209 alin. (2), conform cărora procurorul poate să efectueze orice act de

urmărire penală în cauzele pe care le supraveghează, inclusiv întreaga urmărire

penală.

În această situație, chiar dacă fapta care a făcut obiectul urmăririi

penale nu face parte dintre  cazurile prevăzute în art. 209 alin. (3) C.

proc. pen., rechizitoriul procurorului trebuie supus confirmării, potrivit art.

209 alin. ultim din același cod, sub sancțiunea nulității absolute prevăzută în

art.197 alin. (2)  privind încălcările referitoare la sesizarea instanței,

fiind de   observat că art. 209 alin. ultim nu face deosebire, în ce

privește confirmarea rechizitoriului, între situațiile în care urmărirea penală

a fost efectuată de procuror în mod obligatoriu și cele în care a efectuat-o

din proprie inițiativă.

În speță se constată că, după redeschiderea urmăririi penale, cauza a fost

preluată de procuror care a dispus începerea urmăririi penale și a efectuat

toate celelalte acte de urmărire.

Nerespectându-se dispozițiile din art. 209 alin. ultim C. proc.

pen. privind confirmarea rechizitoriului de către prim procurorul parchetului,

prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, se constată că sesizarea instanței

de judecată nu a fost făcută conform legii.

Constatând că au fost încălcate atât prevederile legale referitoare la

asistența juridică obligatorie a inculpatului în faza de urmărire penală, cât

și cele referitoare la sesizarea instanței, dispoziții prevăzute sub sancțiunea

nulității absolute, recursul inculpatului a fost admis, s-au casat hotărârile

atacate și s-a dispus restituirea cauzei procurorului, conform art. 333 C.

proc. pen. pentru refacerea urmăririi penale.