Decizia nr. 3603/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 4023 a Curții de Apel București

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015, la data de 12 octombrie 2015, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, a solicitat anularea deciziei de soluționare a contestației nr. FN/30.04.2015 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.03.2015, ambele emise de pârâtă, și suspendarea executării procesului-verbal până la soluționarea cauzei. Prin încheierea de ședință din data de 15 februarie 2017, instanța de fond a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii de suspendare a procesului-verbal .

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 4023 pronunțată la 30 octombrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că în ceea ce privește mențiunile referitoare la lipsa unor dovezi privind menținerea criteriilor de recunoaștere a calității de "producători, cultivatori" în sensul anexei 1 la OMADR nr. 694/2008 a tuturor membrilor grupului de producători (B., C. și D.), din procesul-verbal, s-a constatat că reclamanta nu a prezentat probe contrare. Avizul nr. x/19.03.2012 nu poate fi considerată o astfel de probă în condițiile în care a fost emis anterior anului 2013, în care a avut loc modificarea componenței grupului de producători; singurele contracte de arendă depuse la dosar (f 73-104 vol. II) datează tot dinainte de modificarea structurii grupului de producători, și nu au fost încheiate de către noii asociați. În ceea ce îi privește pe membrii Î.I. E. și Î.I. F., chiar reclamanta recunoaște (prin adresa depusă la fila x vol. II), că până la depunerea cererii de plată pentru semestrul II 2013, nu a fost finalizată procedura de înregistrare la Registrul Comerțului a acestor noi membri ai grupului de producători. Or, astfel cum reiese din art. 79 alin. (2) din OMADR nr. 694/2008, modificarea statutului grupului de producători (inclusiv în ceea ce privește membrii grupului) nu poate fi luată în considerare decât ulterior înregistrării acesteia la oficiul registrului comerțului. În acord cu reclamanta și contrar celor reținute prin procesul-verbal, Curtea constată că prevederile OMADR nr. 694/2008 (art. 74, indicat în procesul-verbal) nu instituie obligația de înregistrare în baza de date G.. Această împrejurare nu este însă de natură a infirma concluzia privind lipsa calități de fermieri activi a persoanelor anterior menționate (B., C. și D., Î.I. E. și Î.I. F.). Livrarea pe bază de facturi, nu pe bază de borderouri, nu face dovada calității de membru al grupului de producători. S-a mai reținut că, în ceea ce privește realizarea producției comercializate, culturile realizate de către H. în anul 2013, chiar succesive, nu pot fi luate în considerare, dat fiind faptul că de-abia în anul 2014 a fost recunoscută calitatea de membru al grupului de producători a lui H.. Or, coroborând art. 5 alin. (2) din OMADR nr. 694/2008, potrivit căruia "valoarea producției comercializate se calculează pe baza producției membrilor organizației de producători sau grupului de producători recunoscut preliminar predată de către aceștia în vederea comercializării, numai în perioada în care dețin calitatea de membri ai organizației sau ai grupului de producători respectiv", cu art. 79 alin. (2) din același ordin, care stabilește în mod neechivoc faptul că modificarea statutului grupului de producători (inclusiv în ceea ce privește membrii grupului) poate fi luată în considerare de-abia de la momentul înregistrării acesteia la oficiul registrului comerțului, nu chiar de la data adoptării hotărârii adunării generale a asociaților (Hotărârea AGA nr. 5/25.06.2013, fila x vol. I), producția realizată de persoane care nu dețin calitatea de membri înregistrați la oficiul registrului comerțului nu poate fi luată în considerare la stabilirea valorii producției comercializate. Această concluzie este valabilă și în cazul culturilor realizate de Î.I. E. și Î.I. F., în privința cărora procedura de înregistrare la Registrul Comerțului a fost finalizată ulterior depunerii cererii de plată pentru semestrul II 2013. Curtea a mai reținut că neconcordanțele sesizate prin procesul-verbal nu au fost contestate de către reclamantă, aceasta limitându-se la a susține, la modul general, că autorizația a fost obținută cu respectarea dispozițiilor legale. Apoi, posibilitatea Inspectoratului de Stat pentru Construcții de a se pronunța asupra legalității autorizației de construire nu înlătură posibilitatea pârâtei de a verifica exactitatea informațiilor furnizate în planul de recunoaștere, eligibilitatea acțiunilor și a cheltuielilor propuse, atribuție conferită expres de art. 47 alin. (1) lit. a) și lit. c) din OMADR nr. 694/2008. S-a mai arătat că, având în vedere neregulile reținute prin procesul-verbal contestat, în mod corect a fost reținută incidența art. 145 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate, potrivit căruia "fără a aduce atingere măsurilor specifice stabilite în prezentul regulament sau în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, nu se face nicio plată în favoarea beneficiarilor despre care s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile impuse pentru acordarea unor astfel de plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin în cauză" și făcută aplicarea art. 7 și 8 din H.G. nr. 1078/2009 privind acordarea de sprijin financiar grupurilor de producători recunoscute preliminar și organizațiilor de producători în sectorul fructe și legume, prevederi care reglementează recuperarea sprijinului financiar plătit în mod nejustificat.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 4023 pronunțată la 30 octombrie 2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. prin administrator special I., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, următoarele: -în ceea ce privește veridicitatea documentelor de utilizare a terenului, respectiv a contractelor de arendă atașate la planul de recunoaștere și calitatea de fermieri activi a membrilor grupului de producători, având in vedere modificările în structura membrilor grupului de producători (au intrat trei asociați și a ieșit unul), consideră că nu avea obligația prezentării niciunei dovezi suplimentare, privind calitatea de producător/cultivator al unuia sau mai multor produse prevăzute în anexa la H.G. nr. 1078/2008. Verificarea acestor dovezi s-a făcut în nenumărate rânduri de către funcționarii MADR și reprezentanți ai Comisiei Europene cu ocazia auditului, iar suplimentar de asta, inspectorii APIA au verificat cu ocazia rapoartelor de control la fața locului calitatea de producător/cultivator de legume al membrilor grupului de producători. Aceste informații se regăsesc în registrele agricole ale primăriilor pe raza cărora își desfășoară activitatea membrii grupului de producători. Obligațiile prevăzute la art. 3 lit. a) și art. 74 au fost îndeplinite în totalitate, neexistând nicio probă a neîndepliniri acestor articole. Iar cu privire la obligațiile art. 79 alin. (2) se arată că s-au îndeplinit, în caz cu totul excepțional, pentru neîndeplinirea acestei obligații, măsura aplicată nu este retragerea recunoașterii și anularea cererii de plată. Orice modificare apărută în structura acționariatului grupului este verificată o dată cu depunerea cererii de plată, verificare ce a avut loc și nu au fost constatate abateri de la OMADR 694/2008. -cu privire la realitatea valorii producției comercializate, se arată că H. se regăsește cu suprafața de 5.39 ha cu cartofi (fapt confirmat și la controlul prin teledetecție) declarată în J., iar în centralizatorul K. se regăsește cu 7,40 ha. Acest fapt este în concordanță cu realitatea. Pentru culturi succesive, H. nu avea unde (în J., G.) să declare acest lucru, deoarece subvenția pe suprafață se plătește doar o singură dată, pentru un singur ciclu de cultură într-un an agricol. Legumele recepționate de la H. au fost cultivate în ciclul doi, adică după data de 20 iunie, după cultura cartofului. Despre faptul că s-au achiziționat legume de la II F. și II E., s-a arătat că întreprinderile individuale nu au personalitate juridica, acestea având același patrimoniu cu E. si F.. Cu privire la centralizatorul K. așa cum reține Curtea, potrivit art. 55 alin. (4) lit. c). din OMADR nr. 694/2008 dosarul de plată trebuie să conțină doar centralizatorul K. semnat și stampilat de contabilul autorizat CECAR. -în ceea ce privește legalitatea construcției, având în vedere că autoritatea de audit a reținut că "există suspiciunea nelegalității" (invocând aici nelegal și faptul că există pe rolul instanței civile un dosar prin care un cetățean își revendică dreptul de proprietate, inclusiv asupra construcției, dosar câștigat la Judecătoria Giurgiu), acest lucru atrăgând sau întărind suspiciunea de nelegalitate a construcției nu s-a considerat că trebuie să se facă apărări fața de acest aspect. Autoritatea de Audit sau Apia ar fi trebuit, în susținerea suspiciunilor să solicite punct de vedere oficial Inspectoratului de Stat în Construcții. Ar fi fost mult mai legal, și nu s-ar fi ajuns în instanța. Reaua credință a autorităților este evidentă. Punctul de vedere L. nu a fost solicitat decât verbal, la momentul controlului fiind sunat directorul Inspectoratului în Construcții Giurgiu.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței de fond.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acțiune îndreptată împotriva deciziei de soluționare a contestației nr. FN/30.04.2015 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.03.2015, ambele emise de intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Soluționând cauza, prima instanță, pentru considerentele arătate pe scurt la punctul 2, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Reclamanta A. S.R.L. a formulat prezentul recurs, criticile formulate putând fi în parte încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Astfel, recurenta-reclamantă a fost recunoscută de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin avizul nr. x/19.03.2012, document care atestă îndeplinirea tuturor condițiilor legale, inclusiv calitatea de producător a membrilor. În urma unei suspiciuni de neregulă, respectiv în urma constatărilor Autorității de Audit din cadrul Curții de Conturi a României, intimata-pârâtă a efectuat un control la sediul beneficiarului, aspectele constatate fiind consemnate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței nr. x/25.03.2015, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 prin care s-a constituit în sarcina recurentei reclamante un debit în cuantum de 1.555.530,18 RON. Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a reținut că: -există o suspiciune privind neveridicitatea documentelor de utilizare a terenului, respectiv a contractelor de arendă atașate la planul de recunoaștere, și privind calitatea de fermieri activi a membrilor grupului de producători; -valoarea producției comercializate în cererea de plată aferentă semestrului II 2013 nu este reală; -autorizația de construire nu a fost emisă conform legii, iar investiția constând în depozitul de legume nu este autorizată; -grupul de producători a creat în mod artificial condițiile impuse de acordarea sprijinului financiar în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin în cauză. Împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței nr. x/25.03.2015, recurenta-reclamantă a formulat contestație, care a fost soluționată în sensul respingerii prin Decizia FN/30.04.2015 emisă de AFIR. Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima susținere privește veridicitatea documentelor de utilizare a terenului, respectiv a contractelor de arendă atașate la planul de recunoaștere și calitatea de fermieri activi a membrilor grupului de producători, având in vedere modificările în structura membrilor grupului de producători (au intrat trei asociați și a ieșit unul), considerându-se că nu avea obligația prezentării niciunei dovezi suplimentare, privind calitatea de producător/cultivator al unuia sau mai multor produse prevăzute în anexa la H.G. nr. 1078/2008. Se mai susține și că obligațiile prevăzute la art. 3 lit. a) și art. 74 au fost îndeplinite în totalitate, neexistând nicio probă a neîndepliniri acestor articole. Iar cu privire la obligațiile art. 79 alin. (2) se arată că s-au îndeplinit, în caz cu totul excepțional, pentru neîndeplinirea acestei obligații, măsura aplicată nu este retragerea recunoașterii și anularea cererii de plată. Orice modificare apărută în structura acționariatului grupului este verificată o dată cu depunerea cererii de plată, verificare ce a avut loc și nu au fost constatate abateri de la OMADR 694/2008. Potrivit Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 694/2008 privind condițiile de recunoaștere a organizațiilor de producători și a grupurilor de producători recunoscute preliminar în sectorul fructe și legume, precum și modul de accesare a sprijinului financiar de către acestea: -art. 3 lit. a): producător - o persoană fizică sau juridică ori un grup de persoane fizice sau juridice, ale căror exploatații se află pe teritoriul Comunității, așa cum este definit în art. 299 din Tratatul de instituire a CEE, și care cultivă unul sau mai multe dintre produsele specifice sectorului de fructe și legume conform legislației în vigoare sau doar produsele de genul respectiv destinate exclusiv procesării. -art. 74 (forma în vigoare până la data de 16.10.2013): (1) Niciun membru al unei organizații de producători sau al unui grup de producători recunoscut preliminar nu poate dispune de peste 49% din drepturile de vot proporțional cu participarea membrului la valoarea producției comercializate. (2) Grupurile de producători recunoscute preliminar și organizațiile de producători vor solicita la centrele județene ale APIA, în termen de 30 de zile de la primirea înștiințării de acordare a avizului de recunoaștere preliminară sau de la aprobarea primului program operațional, înscrierea în Registrul fermierilor, în vederea obținerii numărului unic de identificare. (3) Grupurile de producători recunoscute preliminar și organizațiile de producători care derulează un plan de recunoaștere sau un program operațional vor solicita numărul unic de identificare în termen de 10 zile lucrătoare de la publicarea prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Organizațiile de producători sau grupurile de producători recunoscute preliminar care beneficiază de recunoaștere pentru un produs sau mai multe produse pot solicita recunoașterea și pentru alt produs ori produse, printr-o cerere însoțită de documente justificative, și vor modifica în consecință programul operațional sau planul de recunoaștere. -Art. 79 alin. (2): Orice modificare a statutului organizației de producători/grupului de producători recunoscut preliminar privind structura membrilor și/sau dreptul de vot se comunică MADR și APIA în termen de 30 de zile calendaristice de la data înregistrării acesteia la oficiul registrului comerțului. Din dispozițiile legale menționate mai sus, se poate lesne constata, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, că grupul de producători avea obligații certe de înregistrare, atât în registrul fermierilor cât și la oficiul registrului comerțului, a modificărilor în structura membrilor. Or, recurenta nu contestă situația de fapt reținută ci chiar recunoaște că în ceea ce îi privește pe membrii Î.I. E. și Î.I. F., până la depunerea cererii de plată pentru semestrul II 2013, nu a fost finalizată procedura de înregistrare la Registrul Comerțului a acestor noi membri ai grupului de producători. Nefondată este și susținerea recurentei cu privire la faptul că pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 79 alin. (2) măsura aplicată nu este retragerea recunoașterii și anularea cererii de plată, deoarece actul normativ care stabilește condițiile de recunoaștere a organizațiilor de producători și a grupurilor de producători recunoscute preliminar în sectorul fructe și legume, precum și modul de accesare a sprijinului financiar de către acestea, nu conține astfel de dispoziții, iar, pe de altă parte, sancțiunea a fost aplicată față de contextul general al neregulilor constatate. Avizul nr. x/19.03.2012 atestă îndeplinirea tuturor condițiilor legale, inclusiv calitatea de producător a membrilor de la acel moment, însă nu acoperă modificările ulterioare în structura grupului în lipsa înregistrărilor legale. Cu privire la realitatea valorii producției comercializate, recurenta reia susținerile din fața primei instanțe, atât în ceea ce-l privește pe H. cât și II F. și II E.. Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) și (2) din OMADR nr. 694/2008, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrative contestate: "(1) În sensul prezentului ordin, valoarea producției comercializate reprezintă valoarea obținută în urma comercializării producției membrilor prin intermediul grupului de producători recunoscut preliminar sau al organizației de producători, luându-se în calcul doar produsul/produsele pentru care grupul de producători recunoscut preliminar sau organizația de producători deține recunoașterea. (2) Valoarea producției comercializate se calculează pe baza producției membrilor organizației de producători sau grupului de producători recunoscut preliminar predată de către aceștia în vederea comercializării, numai în perioada în care dețin calitatea de membri ai organizației sau ai grupului de producători respectiv. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 55 alin. (4) lit. c) din același ordin: "(4) Dosarul de plată conține următoarele documente: (...) c) centralizatorul privind valoarea producției comercializate începând cu momentul eliberării avizului de recunoaștere preliminară sau valoarea înregistrată începând cu prima zi de la ultima perioadă de decontare efectuată de APIA, vizat de un contabil autorizat și semnat de administrator;" Față de aceste dispoziții legale, apare evident faptul că producția colectată de la H., F. și E. și ulterior valorificată nu putea fi evidențiată în centralizatorul privind valoarea producției comercializate în anul 2013, întrucât la acel moment aceste persoane nu aveau calitatea de membri ai grupului de producători, fapt necontestat. Cu privire la legalitatea construcției recurenta nu indică ce dispoziții legale de drept material au fost încălcate de prima instanță sau ce interpretare greșită s-a făcut, înțelegând să formuleze doar susțineri de fapt. Or, nemulțumirea recurentei sub acest aspect, ca de altfel și celelalte trimiteri făcute în susținerea acestui motiv de recurs cu privire la interpretarea probelor aflate la dosarul cauzei se referă la o pretinsă stabilire greșită a situației de fapt, ca urmare a interpretării eronate a probelor, însă ele nu mai pot face obiect de analiză al instanței de control judiciar, întrucât în recurs sunt analizate strict motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., nu și motive de netemeinicie. O atare soluție se impune având în vedere că scopul recursului este esențialmente de control al legalității hotărârii atacate, ceea ce înseamnă că orice susținere care relevă pretinse erori ale instanței de fond în aprecierea probelor administrate exced analizei instanței de recurs. Cu privire la critica recurentei în sensul că instanța de fond a denaturat apărările sale, se reține că aceasta este nefondată, întrucât egalitatea armelor, element al dreptului la un proces echitabil, implică obligația instanței de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj în comparație cu adversarul său. Dreptul la un proces echitabil presupune caracterul contradictoriu al procedurii, în sensul ca părțile să ia cunoștință de actele depuse la dosar de cealaltă parte și de a putea să facă observații asupra acestora. Aceste garanții au fost respectate în cauza de față. Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator special I. împotriva sentinței nr. 4023 din 30 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.