Decizia nr. 3048/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 28.02.2017, sub nr. x/2017*, și înregistrată sub nr. x/2017, reclamanta UAT Comuna Sarichioi a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale București, solicitând: - anularea alin. (2) si (3) de la art. 1 din actul adițional nr. x/05.01.2016 la contractul de finanțare nerambursabila nr. 366/21.10.2014, ca nelegale, netemeinice și în dezacord cu scopul și clauzele din acest contract de finanțare, - interpretarea clauzelor contractului de finanțare nerambursabila nr. 366/21.10.2014 în raport de actul adițional nr. x/05.01.2016 încheiat la acesta în sensul prelungirii legate a termenului pana la 30.06.2016 și a caracterului legal al acordării/finanțării sumei respinse la plata și a celorlalte drepturi în baza contractului de finanțare, ce rezulta din aceasta prelungire, - interpretarea actului adițional nr. x/05.01.2016 ca fiind o reziliere/renunțare la clauza de la art. 9 (în special la art. 9 alin. (1) din contractul de finanțare inițial); - anularea notei de constatare din data de 26.07.2016, parte integranta din decizia Comisiei de Soluționare a Contestațiilor POP 2007 - 2013 nr. 20/20.10.2016, ca nelegala și netemeinică, - anularea notei de constatare nr. x/25.08.2016 (înregistrata și ca notă de constatare nr. x/23.08.2016), parte integranta din decizia Comisiei de Soluționare a Contestațiilor POP 2007 - 2013 nr. 20/20.10.2016, ca nelegală și netemeinică, - anularea eratei nr. x/17/25.10.2016 la nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.08.2016, parte integranta din aceasta nota, - anularea deciziei Comisiei de Soluționare a Contestațiilor POP 2007 - 2013 nr. 20/20.10.2016, de soluționare a contestației U.A.T. Comuna Sarichioi nr. 8960/29.09.2016 împotriva notei de constatare nr. x/25.08.2016, ca nelegala și netemeinică, - obligarea pârâtei la acordarea în scopul finanțării nerambursabile a creanței bugetare, actualizata cu indicele de inflație pana la data plații efective și cu dobânzile legale aferente, in cuantum de 159.663.81 RON cu titlu de fonduri nerambursabile, astfel cum a fost defalcata la pct. 10 din erata nr. x/17/25.10.2016, contestata mai sus: - suma componenta de 119.747,86 RON (din totalul sumei de 159.663,81 RON) - reprezentând contribuție din fonduri UE in procent de 75%, și anularea măsurii de corecție, - suma componenta de 39.915,95 RON (din totalul sumei de 159.663.81 RON) - reprezentând contribuție publica naționala în procent de 25% si anularea măsurii de corecție.

Hotărârile instanței de fond 2.1 Prin sentința civilă nr. 166 din 07 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității capătului I de cerere, s-a respins ca inadmisibilă cererea având ca obiect anularea alin. (2) și (3) din actul adițional nr. x/05.01.2016 la contractul de finanțare nerambursabilă 366/21.10.2014, s-a respins excepția inadmisibilității și excepția tardivității invocate pentru celelalte capete de cerere și s-a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta UAT Comuna Sarichioi, în contradictoriu cu pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. 2.2 Prin sentința civilă nr. 34 din 19 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de completare dispozitiv a sentinței civile nr. 166 din 07.07.2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosar nr. x/2017, formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în contradictoriu cu reclamanta UAT Comuna Sarichioi și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 166/07.07.2017 a Curții de Apel Constanța în sensul că s-a admis în parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată și a fost obligată reclamanta la 878,99 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

Calea de atac exercitată în cauză 3.1 Împotriva sentinței civile nr. 166 din 07 iulie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta UAT Comuna Sarichioi a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentintei recurate, si, cu ocazia rejudecarii, admiterea actiunii de fond astfel cum a fost formulată, iar, în subsidiar, in cazul in care se consideră ca se impune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare catre instanta de fond, a solicitat sa se dispună in consecinta, cu dispozitia in sarcina instantei de fond sa administreze toate probele in cauza, inclusiv administrarea probei cu expertiza tehnica judiciara pe baza obiectivelor de expertiza care au fost depuse la dosarul cauzei. În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a formulat următoarele critici: - sentința civilă nr. 166/07.07.2017 este dată cu interpretarea greșită a situației de fapt și cuprinde motive contradictorii și străine de atura cauzei, soluția fiind motivată superficial, - în cazul cererii de anulare a alin. (2) și (3) ale actului adițional nr. x/2016 procedura prealabilă a fost îndeplinită prin punctul de vedere și plângerea prealabilă cu nr. x/05.08.2016 prin care a solicitat revocarea de comun acord a alin. (2) și (3) de la art. 1 din actul adițional nr. x/05.01.2016, - procedura prealabilă a fost îndeplinită și prin Procesul-verbal de conciliere amiabilă nr. x/22.09.2016, în care s-a consemnat lipsa pârâtului la data convocării, - procedura prealabilă a fost îndeplinită și prin Contestația nr. 8960/29.09.2016, document care este menționat în decizia MADR de soluționare a contestației nr. 20/20.10.2016, prin această contestație pârâtul fiind din nou convocat la sediul UAT Sarichioi, - în conformitate cu dispozițiile art. 1250 și art. 1255 alin. (2) C. civ., cererea de constatare a nulității absolute și parțiale este admisibilă, - instanța de fond a interpretat greșit intenția părților; MADR a acceptat încheierea unui act aditional de prelungire a duratei de execuție peste termenul limită de execuție al lucrărilor, - prelungirea echivalează cu legalitatea execuției lucrărilor până la data de 30.06.2016 și renuntarea la clauza de la art. 9 din Contractul de finantare, - în mod nelegal instanța a refuzat soluționarea cererii împotriva Notei de constatare nr. x/25.08.2016, - Nota de constatare nr. x/25.08.2016 poate fi atacată în contencios administrativ ca orice act administrative, - instanța în mod nelegal a respins contestația împotriva deciziei nr. 20/20.10.2016 și a constatat că ar fi formulată tardiv contestația, - plângerea prealabilă a fost depusă în termen, în a 29-a zi, ultima zi legală de depunere a contestației fiind 30 septembrie 2016, având în vedere că Nota de constatare a fost înregistrată la Primăria Comunei Sarichioi la data de 30.08.2016 sub nr. x/30.08.2016, aplicându-se prevederile art. 182 C. proc. civ., deși dispozitiile art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 prevad ca: "Art. 47. - (1) Contestatia administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creantă", - aceleași motive din contestația nr. 8960/29.09.2016 au fost comunicate pârâtului MADR prin fax la data de 05.08.2016 fiind materializate într-un document numit Punct de vedere și plângere prealabilă, care alături de adresa de inaintare nr. x din 26.07.2016 inregistrata la reclamantă sub nr. x/29.07.2016, nota de constatare a neregulilor si de stabilire a corectiilor financiare (proiect) incheiata la data de 26.07.2017, fara numar de inregistrare reprezintă probe noi în recurs cu privire la formularea în termen a contestației, - instanța în mod nelegal a respins administrarea probei cu expertiza tehnică, - este adevărat că în documentația de atribuire și în raportul procedurii nr. 6533/23.07.2014 se menționează obligativitatea respectării criteriului termenului de executie a lucrărilor, însă pârâții în mod nelegal nu au luat in considerare termenul aferent prelungirii duratei de executie. În concluzie, pe fondul recursului, a susținut recurenta-reclamantă că prima instanță trebuia sa aibă in vedere toate motivele de contestatie invocate in actiunea introductiva de pe fondul cauzei, dar si in documentele de contestatie prealabila (inclusiv cele 2 procese-verbale de conciliere amiabila), precum si in raspunsul la intampinare, concluziile scrise, probele depuse la dosarul cauzei (inclusiv obiectivele de expertiza tehnica judiciara) si concluziile orale depuse de consilierul juridic al acesteia in sedintele de judecata, în acest sens, reiterând motivele din cererea de chemare în judecată depusa la instanta de fond. 3.2 Împotriva sentinței civile nr. 34 din 19 februarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și, rejudecând cauza, admiterea în totalitate a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată. A arătat pârâtul că diferenta de sumă dintre cea solicitată și cea admisă pin cererea de completare dispozitiv ce a avut ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată, este reprezentată de contravaloarea rovignetei și a cheltuielilor efectuate pentru deplasarea consilierului juridic al MADR la termenul de judecată din 19.06.2017. Recurentul-pârât a arătat că instanța care s-a pronunțat asupra cererii de completare a dispozitivului, desi a avut depuse la dosar acte financiar - contabile de acelasi tip, pentru toate cele trei termene de judecată, în mod eronat a considerat valabile doar înscrisurile aferente termenelor de judecată din 22 și 29 mai 2017, pentru toate termenele depunând același tin de documente financiar contabile. Cu privire la acest aspect, a invocat prevederile Ordinului nr. 1792 din 24 decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, pentru efectuarea cheltuielilor în cadrul institutiilor publice trebuie parcurse mai multe faze, si anume: angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata. Astfel, ordonantarea cheltuielilor este faza executiei bugetare prin care se confirma ca operatia a avut loc si plata poate fi realizata. Documentul pe baza caruia se realizeaza faza de ordonantare este "Ordonantarea de plata". Primele trei faze - angajarea, lichidarea, ordonantarea - sunt de competenta ordonatorului de credite si se efectueaza pe baza avizelor date de compartimentele de specialitate ale institutiei publice, plata cheltuielilor este faza din cadrul executiei bugetare in care institutia publica isi achita efectiv obligatiile fata de terti. Prin urmare, atât timp cât cheltuiala solicitată a fost verificată, aprobată de ordonatorul de credite al MADR și plătită, consideră recurentul că instanta poate acorda această sumă cu titlu de cheltuieli de judecată. În fine, a susținut recurentul-pârât că hotărârea recurată nu respectă prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., judecătorul fondului nemotivând soluția adoptată.

Apărările formulate în recurs Recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului declarat de reclamantă. Totodată, a invocat inadmisibilitatea recursului, întrucât nu îndeplinește motivele prevăzute sub sancțiunea nulității, în sensul că motivele de casare și dezvoltarea acestora nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., impunându-se ca recursul să fie respins ca vădit nefondat, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea excepției tardivității recursului, precum și a apărărilor formulate de intimată, reiterând, în esență argumentele prezentate prin cererea de recurs.

Procedura de soluționare a recursurilor Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 21 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 25 martie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. La termenul din 25 martie 2020, cauza a fost suspendată de plin drept, conform art. 42 alin. (6) din Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgentă pe teritoriul României, fără efectuarea vreunui act de procedură, prin rezoluția din data de 21 mai 2020, fixându-se termen pentru redeschiderea judecății la data de 1 iulie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. În ședința publică de la termenul din 1 iulie 2020 Înalta Curte a luat act că recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a renunțat să mai susțină excepția tardivității recursului declarat de reclamantă, invocată prin întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în continuare. Cu titlu prealabil, referitor la invocarea de către intimatul-pârât a inadmisibilității recursului, întrucât nu îndeplinește motivele prevăzute sub sancțiunea nulității, în sensul că motivele de casare și dezvoltarea acestora nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., impunându-se ca recursul să fie respins ca vădit nefondat, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere aspectele menționate la pct. 6 din prezența hotărâre privind procedura de soluționare a recursurilor în completul de filtru, constată că motivele invocate de recurenta-reclamantă pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., indicate ca temei de drept al cererii de recurs, urmând să le analizeze ca atare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Între MADR si UAT comuna Sarichioi s-a derulat contractul de finanțare nerambursabila din programul operațional pentru pescuit 2007-2013 nr. 366/21.10.2014 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea proiectului "Extindere alimentare cu apa localitatea Sarichioi - executare puț perforat". Potrivit art. 2 din contract durata de execuție a contractului este de 11 luni, data de 30.09.2015 reprezentând data limita de depunere a ultimei cereri de rambursare. Referitor la clauzele acestui contract părțile au încheiat actul adițional nr. x/30.09.2015, actul adițional nr. x/05.01.2016. Prin art. 1 din actul adițional nr. x se modifica art. 2 alin. (2) din contractul de finanțare în sensul ca durate de execuție a contractului este de 13 luni si 24 zile, data de 15.12.2015 fiind termenul limita pana la care beneficiarul poate depune ultima cerere de rambursare. Din documentația aferenta actului adițional nr. x rezulta ca reclamanta a solicitat prelungirea duratei de execuție a contractului de finanțare nerambursabila 366/21.10.2014 cu 6 luni si 15 zile peste termenul prevăzut în actul adițional nr. 2. În vederea discutării solicitării părțile au avut o întâlnire de conciliere la data de 18.12.2015 prin care de comun acord au stabilit prelungirea duratei de execuție a contractului de finanțare până la data de 30.06.2016 cu condiția ca cheltuielile realizate după data de 31.12.2015 sa fie achitate exclusiv din sursele proprii de finanțare ale beneficiarului. Minuta concilierii este semnata de către Primarul UAT Comuna Sarichioi în calitate de reprezentant. Actul adițional nr. x este încheiat de părți în acord cu minuta din 18.12.2015 art. 1 stabilind la alin. (1) durata contractului de finanțare iar la alin. (2) si 3 faptul ca "începând cu ianuarie 2016 execuția proiectului va fi realizata exclusiv din surse proprii ale beneficiarului, pentru care acesta nu va solicita la plata cheltuieli eligibile"; și "in situația în care a fost acordat avans, acesta trebuie justificat sau restituit integral pana la data de 15.12.2015." Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.08.2016 și ulterior a Eratei nr. x/17/25.10.2016 la Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.08.2016, s-a stabilit o valoare totală a corecției financiare de 159.663,81 RON(119.747,86 RON din FEP - 75 % și 39.915,95 RON din BN - 25 %), din care suma de 29.865,31 RON nu reprezintă creanță bugetară fiind deja reținută de la rambursare de către DGP AMPOP prin Cererea de rambursare nr. x, rezultând o creanță bugetară în valoare de 129.798,5 RON, fără TVA(97.348,87 RON din FEP - 75 % și 32.449,63 RON din BN - 25 %), debit datorat autorității cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare, de către debitorul U.A.T. Comuna Sarichioi. Corecția financiară aplicată de echipa de control în valoare totală de 159.663,81 RON(119,747,86 RON din FEP - 75 % și 39.915,95 RON din BN - 25 %) reprezintă corecție financiară/reducere procentuală prevăzută în Anexa la H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecțiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și vizează Contractul de execuție lucrări lucrări nr. x/05.08.2014 încheiat către U.A.T. Comuna Sarichioi cu S.C. A. S.R.L. Prin Decizia nr. 20/20.10.2016, autoritatea competentă a respins contestația privind soluționarea recursului grațios, pentru motive de tardivitate. În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu cererea formulată de reclamanta UAT Comuna Sarichioi prin care a solicitat anularea alin. (2) si (3) de la art. 1 din actul adițional nr. x/05.01.2016 la contractul de finanțare nerambursabila nr. 366/21.10.2014, interpretarea clauzelor contractului de finanțare nerambursabila nr. 366/21.10.2014 în raport de actul adițional nr. x/05.01.2016, în sensul prelungirii legate a termenului pana la 30.06.2016, interpretarea actului adițional nr. x/05.01.2016 ca fiind o reziliere/renunțare la clauza de la art. 9 alin. (1) din contractul de finanțare inițial, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.08.2016 și a Eratei nr. x/17/25.10.2016, anularea Deciziei nr. 20/20.10.2016, acordarea în scopul finanțării nerambursabile a creanței bugetare, actualizata cu indicele de inflație pana la data plații efective și cu dobânzile legale aferente, in cuantum de 159.663.81 RON cu titlu de fonduri nerambursabile, astfel cum a fost defalcata la pct. 10 din erata nr. x/17/25.10.2016, acțiune care a fost respinsă de prima instanță, sentința fiind criticată de reclamantă pentru nelegalitate. 2. Recursul formulat de reclamanta UAT Comuna Sarichioi împotriva sentinței civile nr. 166 din 7 iulie 2017 Recurenta-reclamantă a formulat critici de nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. 2.1 Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentă cu privire la faptul că sentința recurată este dată cu interpretarea greșită a situației de fapt, cuprinzînd motive contradictorii și străine de natura cauzei, soluția fiind motivată superficial, care se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Amintește instanța de control judiciar că nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății. Astfel, judecătorul a explicat soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată. În sensul dispozițiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv. Aceasta înseamnă, așa cum s-a reținut în practica consolidată a instanței supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conținut, nu de volum, că instanța nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor/apărărilor părților ori fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește sentința recurată, faptul că soluția pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurentei neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Totodată Înalta Curte amintește că în practica instanțelor de control judiciar s-a reținut constant că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și atunci când există o contradicție între soluția pronunțată și considerentele ce stau la baza acestea sau atunci când considerentele reflectă un caracter antagonic, nefiind posibil de urmărit raționamentul care a stat la baza pronunțării soluției, ori când instanța s-a pronunțat cu privire la altă acțiune decât cea care face obiectul litigiului, niciuna dintre aceste ipoteze nefiind întâlnită în cauză. 2.2 Înalta Curte constată că nu sunt incidente nici prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora recurenta-reclamantă a învocat greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material, formulând critici prin care a prezentat modul propriu de interpretare a dispozițiilor legale invocate, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate urmând să le analizeze împreună în raport de finalitatea concretă a acestora. Înalta Curte amintește că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Inainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există". Totodată, alin. (6) al art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevede că "Plângerea prealabilă în cazul actiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificatia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozitiile C. proc. civ. fiind aplicabile in mod corespunzător. In acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă; c) de la data încălcării obligatiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului." Înalta Curte constată că reclamanta nu a atașat cererii de chemare în judecată dovada efectuării procedurii plângerii prealabile, în mod corect prima instanță constatând că in cauza reclamanta nu a făcut dovada existentei unei solicitări referitoare la anularea anularea alin. (2) si (3) de la art. 1 din actul adițional nr. x/05.01.2016 la contractul de finanțare nerambursabila nr. 366/21.10.2014, considerate abuzive și nelegale. Astfel, întâlnirea din data de 18.12.2015 la care au participat reprezentanți atât ai reclamantei cât și ai MADR, a avut ca scop obtinerea acordului MADR privind prelungirea duratei de execuție a Contractului nr. x/21.10.2014 până la data de 30.06.2016. Așadar, actul adițional nr. x s-a încheiat ca urmare a concilierii realizate la data de 18.12.2015, iar ulterior încheierii actului reclamanta nu a solicitat modificarea clauzelor contractuale, între părți nederulându-se o conciliere/mediere cu privire la alin. (2) si 3 ale actului adițional nr. 3. Înalta Curte nu poate reține nici înscrisurile depuse de recurentă odată cu cererea de recurs în dovedirea efectuării procedurii prealabile cu privire la capătul 1 al acțiunii, întrucât acestea reprezintă procese-verbale de conciliere încheiate la sediul reclamantei de către aceasta cu privire la absența autorității contractante sau puncte de vedere transmise în raport de proiectul actului de control, care nu au legătură cu alin. (2) si 3 ale actului adițional nr. x, astfel cum în mod greșit susține recurenta. În ceea ce privește critica în sensul că instanța de fond a interpretat greșit intenția părților, MADR acceptând, în opinia sa, încheierea unui act aditional de prelungire a duratei de execuție peste termenul limită de execuție al lucrărilor, solicitând interpretarea actului adițional nr. x/05.01.2016, ca fiind o prelungire legală a termenului de execuție a contractului, Înalta Curte constată că este nefondată. Astfel, în mod corect prima instanță, având în vedere caracterul de contract administrativ al contractului de finanțare, a reținut că modificarea termenului de execuție a contractului a avut la bază convenția părților materializată conform intenției părților exprimata la întâlnirea de conciliere din data de 18.12.2015, iar nu o dispoziție legală. Nu poate fi susținută interpretarea greșită a intenției părților în sensul că MADR a acceptat încheierea unui act aditional de prelungire a duratei de execuție peste termenul limită de execuție al lucrărilor, în condițiile în care atât Contractul de finantare nerambursabilă nr. 366/21.10.2014 cât si Actul aditional nr. 3/05.01.2016 la contract, au fost semnate de către UAT Comuna Sarichioi si implicit toate clauzele au fost însusite de această parte contractantă. Conform Deciziei DGP AMPOP nr. x/09.11.2015, emisă în baza O.U.G. nr. 49 din 23 octombrie 2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene nerambursabile aferente politicii agricole comune, politicii comune de pescuit și politicii maritime integrate la nivelul Uniunii Europene, precum și a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru perioada de programare 2014-2020 și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul garantării, beneficiarii proiectelor finantate prin POP 2007-2013 care nu finalizează executia acestora până la data de 31 decembrie 2015, au posibilitatea finalizării acestora până la data de 15 decembrie 2016, exclusiv din surse proprii de finanțare, conform prevederilor contractului de finanțare, în baza unei solicitări și încheierii unui act aditional la contractul de finanțare nerambursabilă. În cadrul Capitolului IV Dispoziții tranzitorii și finale, art. 57 din O.U.G. nr. 49/2015 se prevăd următoarele: "(5) Pentru angajamentele legale aferente măsurilor finanțate prin POP 2007-2013, care nu S-au finalizat până la data de 31 decembrie 2015 și care nu intră sub incidența prevederilor Deciziei Comisiei C(2015) 6.713 de modificare a Deciziei C(2013) 4.879, beneficiarii acestora au posibilitatea finalizării proiectelor până la data de 15 decembrie 2016, exclusiv din surse proprii de finantare, conform prevederilor contractului de finantare, (6) Pentru angajamentele legale aferente măsurilor finanțate prin POP 2007-2013, care nu s au finalizat până la data de 31 decembrie 2015 și pentru care au fost efectuate plăți în avans de către MADR și care nu intră sub incidenta prevederilor Deciziei Comisiei C(2015) 6.713, beneficiarii acestora au posibilitatea finalizării proiectelor până la data de 15 decembrie 2016, exclusiv din surse proprii de finanțare, conform prevederilor contractului de finantare, numai cu condiția restituirii avansului încasat și nejustificat până la data de 30 ianuarie 2016 pentru POP." Mai mult decât atât, UAT Sarichioi a fost de acord cu condițiile stipulate în Actul adițional nr. x/05.01.2016, iar în Minuta întâlnirii de conciliere din data de 18.12.2015 se precizează că a fost emisă Hotărârea nr. 81/17.12.2015 a Consiliului Local al Comunei Sarichioi prin care se aprobă alocarea sumei de 126.579,94 RON în vederea finalizării lucrărilor aferente contractului de finanțare nerambursabilă nr. 366/21.10.2014, ceea ce presupune că reclamanta a înțeles care erau condițiile asumate la data semnării actului aditional nr. 3/05.01.2016. În urma întâlnirii de conciliere reprezentanții DGP AMPOP au fost de acord cu solicitarea beneficiarului de prelungire a duratei de executie a contractului de finanțare nerambursabilă nr. 366/21.10.2014 până la data de 30.06.2016, în condițiile în care cheltuielile realizate după data de 31.12.2015 vor fi achitate exclusiv din sursele proprii de finanțare ale beneficiarului, precum și cu întocmirea actului adițional de prelungire a duratei de execuție a contractului. Reprezentanții DGP AMPOP au informat beneficiarul că în situația în care nu va finaliza proiectul în cursul anului 2016, UAT Comuna Sarichioi va fi obligată să restituie în totalitate fondurile nerambursabile primite în cadrul contractului nr. x/21.10.2014, aceste prevederi fiind cuprinse chiar în textul Contractului nr. x/21.10.2014. În aceste condiții, este vădit neîntemeiată solicitarea de a se constata modificarea clauzei contractului de finanțare în temeiul unei dispoziții legale cât timp modificarea termenului a avut la baza, astfel cum s-a reținut anterior, solicitarea de prelungire a termenului de execuție care i-a aparținut reclamantei. Referitor la susținerea recurentei-reclamante în sensul că prelungirea echivalează cu legalitatea execuției lucrărilor până la data de 30.06.2016 și renuntarea la clauza de la art. 9 din Contractul de finantare, sens în care trebuie interpretat actul adițional nr. x, Înalta Curte reține că art. 1 are următorul conținut: "durata de execuție menționată la alin. (2) al art. 2 din - Durata contractului din contract se prelungește până la data de 30.06.2016…"Actul adițional face referire la art. 9 alin. (4) din contractul de finanțare care prevede ca orice modificare a contractului de finanțare trebuie făcuta prin act adițional încheiat în condițiile contractului de finanțare nerambursabila, astfel că, în mod judicios a apreciat instanța de fond că, analizând intenția comuna a părților materializată în actul adițional nr. x, acesta este o modificare adusa clauzei ce prevede termenul de execuție al contractului, iar nu o formă a unei declarații de reziliere a unei clauze contractuale. În ceea ce privește criticile referitoare la soluția de anulare a Deciziei de soluționare a contestației și a Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare, Înalta Curte reține că potrivit O.U.G. nr. 66/2011 "Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecției financiare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare". Asadar, Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecției financiare nr. x/25.08.2016 este un act administrativ unilateral cu caracter individual, in sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Lege nr. 554/2004, iar prin Decizia nr. 20/20.10.2016, autoritatea competentă a respins contestația privind soluționarea recursului grațios, pentru motive de tardivitate. Înalta Curte amintește că în conformitate cu dispozițiile art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011 "(1) Contestația administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanță, (...)", alin. (4) al acestui text legal prevăzând că "Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de decădere". Astfel, aceste dispoziții speciale stabilesc că termenul 30 de zile prevăzut pentru contestare este un termen calculat pe zile calendaristice, ceea ce înseamnă ca se include în termen și ziua în care începe să curgă precum și ziua în care se împlinește. Înalta Curte constată că data primirii Notei de către reclamanta este 29.08.2016, iar data formulării contestației este 29.09.2016, aspect necontestat de altfel de recurenta-reclamantă, termenul de 30 zile fiind depășit, ultima zi de depunere fiind 27.09.2016, interpretarea recurentei în sensul că se aplică prevederile art. 182 C. proc. civ. cu privire la calculul termenelor procedurale pe zile fiind greșită în contextul sus reținut, astfel că, în mod corect, instanța de fond a apreciat tardivitatea formulării contestației. De asemenea, reține instanța de control judiciar că art. 51 din nr. 66/2011 stipulează că "Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare." Prin urmare, în temeiul dispozițiilor legale menționate și ale art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ, decizia pronunțată în soluționarea contestației administrative formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare. Or, în condițiile în care contestația nu a fost analizată pe fondul criticilor, ci a fost respinsă în mod corect ca tardiv formulată, astfel cum s-a reținut anterior, Înalta Curte, în acord cu opinia judecătorului fondului, apreciază că nu pot fi analizate în prezentul demers judiciar criticile formulate asupra legalității Notei de constatare, întrucât instanța de contencios nu analizează în mod direct legalitatea Notei, ci a deciziei de soluționare a contestației. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 3. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 34 din 19 februarie 2018 3.1 Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel, reține instanța de control judiciar că reprezintă cheltuieli de judecată totalitatea sumelor avansate de părți pe parcursul procesului, în legătură cu soluționarea litigiului, care sunt supuse condiției dovedirii și justificării legăturii de cauzalitate dintre acestea și proces. Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.", art. 452 din același Cod prevăzând că "Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei." Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că partea care pretinde recuperarea cheltuielilor de judecată de la partea adversă este ținută să administreze dovezi cu privire la cuantumul acestora, respectiv la fiecare componentă a acestora, iar momentul-limită până la care partea este în drept să administreze probele referitoare la cheltuielile de judecată pretinse în proces este închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei. Înalta Curte, împărtășind opinia judecătorului fondului, reține că recurenta-pârâta a dovedit suportarea de către minister a sumei de 878,99 RON, cheltuielile de judecată astfel fiind defalcate în funcție de modul de utilizare, respectiv combustibil, cazare, taxă pod. Aceste cheltuieli de deplasare au fost aprobate de către directorul MADR și sunt dovedite în sensul dispozițiilor legale sus-menționate, fiind alocate termenelor de judecată din 22 și 29 mai 2017. Instanța de control judiciar constată însă că taxa de rovignetă este o taxă care se plătește pentru utilizarea rețelei de drumuri din România, fie ele drumuri naționale, europene sau autostrăzi, astfel că nu se poate susține că a fost achitată numai pentru deplasarea la Constanța, în mod corect fiind exclusă de instanța de fond suma de 13,59 RON reprezentând rovignetă, întrucât nu poate fi pusă în sarcina reclamantei o sumă care nu a fost determinată de litigiul dedus judecății. De asemenea, în mod corect a apreciat judecătorul fondului că nu pot fi incluse în cheltuielile de judecată sumele menționate în documentele numite "ordonanțare de plată", întrucât nu rezultă că suma solicitată a fost suportată de pârât cu ocazia termenului de judecată din 19.06.2017. Astfel, recurenta-pârâtă a susținut că a depus aceleași acte justificative pentru toate termenele de judecată, iar, pentru termenul de judecată din data de 19.06.2017, aceasta a depus ca document justificativ al sumelor ocazionate cu activitatea procesuală "ordonanțarea de plată". Înalta Curte constată că din înscrisul aflat la dosar de fond rezultă cheltuielile efectuate de reprezentantul pârâtului la termenele de judecată din 22 și 29 mai 2017, conform actelor aflate la dosar fond: dispoziția de plată nr. x/19.05.2014, respectiv nr. 886/26.05.2017, referat de deplasare nr. x/04.05.2017, respectiv nr. x/24.05.2017 - privind avansarea sumelor de câte 500 RON, ordin de deplasare nr. 8/04.05.2017, respectiv nr. 10/24.05.2017, cuprinzând decontul (cheltuieli efectuate) depus la 23.05.2017 și la 30.05.2017, dispoziția de încasare nr. 873/23.05.2017, respectiv nr. 904/30.05.2017, copii facturi și bonuri fiscal, dispoziție de plată nr. x/06.06.2017 privind suma de 13,59 RON reprezentând rovignetă auto. Totodată, în cuprinsul aceluiași înscris aflat la dosar fond s-a adăugat olograf "+ cheltuieli deplasarea termen 19.06.2017", fiind menționate sumele din facturile fiscal/bonuri cazare, taxă pod, rovignetă, combustibil și diurnă, facturi atașate la dosar. Astfel, recurenta susține în mod nejustificat că a depus aceleași documente pentru toate termenele de judecată, observându-se că pentru termenul din data de 19 iunie 2017 au fost depuse doar facturi/bonuri fiscale, nefiind depusă vreo dispoziție de plată, referat de deplasare privind avansarea sumei pentru cheltuielile ocazionate cu termenul de judecată în discuție de către instituției și nici ordinul de deplasare pentru acest termen, pe care oricum decontul de cheltuieli se menționează în cuprinsul acestuia după întoarcerea în instituție. Astfel, Înalta Curte constată că în mod correct a apreciat prima instanță că nu pot fi incluse în cheltuielile de judecată sume menționate în documente numite "ordonantare de plata", care de altfel chiar în sensul invocat de recurentă, ca act care constată ordonantarea cheltuielilor, ca fază a executiei bugetare prin care se confirma că operația a avut loc si plata poate fi realizată, primele trei faze - angajarea, lichidarea, ordonantarea - fiind de competenta ordonatorului de credite si se efectueaza pe baza avizelor date de compartimentele de specialitate ale institutiei publice, plata cheltuielilor fiind faza din cadrul executiei bugetare in care institutia publica isi achita efectiv obligatiile fata de terti, nu face dovada achitării sumelor în discuție. Or, astfel cum s-a reținut anterior momentul-limită până la care partea este în drept să administreze probele referitoare la cheltuielile de judecată pretinse în proces este închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei, în speță, data de 19 iunie 2017, la care pentru cheltuielile privind activitatea procesuală nu a depus un act care să ateste virarea de către pârât a sumei de bani în discuție și care să facă dovada în sensul dispozițiilor art. 452 C. proc. civ. Așadar, pornind de la definiția cheltuielilor de judecată, care reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie să le suporte părțile în legătură cu activitatea lor procesuală, este firesc ca acestea să plătească anticipat anumite cheltuieli, iar, la sfârșitul dezbaterilor, să fie suportate de partea care a pierdut procesul, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile legale privind dovedirea acestora, în speță, nefiind făcută dovada că suma reprezentând cheltuielile de judecată pentru termenul din data de 19 iunie 2017 a fost achitată anticipat, aspect care este confirmat și din ordinul de deplasare de la dosar recurs din care rezultă că decontul cheltuielilor s-a efectuat la data de 20 iunie 2017, la acel moment fiind stabilită de fapt suma reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate cu deplasarea consilierului juridic la termenul respectiv. 3.2 Înalta Curte reține că sentința pronunțată în soluționarea cererii de completare a dispozitivului nu este casabilă în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., aceasta respectând dispozițiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a art. 6 § 1 din CEDO, pentru argumentele expuse la pct. 2.2 din prezentele considerente ale deciziei de recurs, pe deplin valabile și în ceea ce privește această sentință. 4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentințelor atacate prin prisma dispozițiilor legale invocate de recurenti, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.