ÎCCJ, decizie (scj.ro #84420)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84420) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Achitare. Faptă ce nu este prevăzută de legea penală.
Inexistența faptei. Înțelesul acestor cauze de împiedicare a
exercitării acțiunii penale
Cuprins pe materii
: Drept procesual penal. Partea generală. Acțiunea penală
și acțiunea civilă în procesul penal. Cazurile în care punerea
în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
Index alfabetic
: Drept procesual penal
- achitare
- faptă ce nu este
prevăzută de legea penală
- inexistența faptei
C.
proc
.
pen
.,
art
. 10
alin. (1)
lit
. a) și b)
În cazul în care în cursul judecării unei cauze în care inculpatul este
trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de
tulburare de posesie, se constată că nu a ocupat imobilul fără
drept, ci cu titlu constând într-un act autentic, iar persoana
vătămată posedă, de asemenea, titlu pe același
imobil, instanța va dispune achitarea inculpatului în temeiul
art
. 10 alin. (1)
lit
. b) C.
proc
.
pen
., fapta
nefiind
prevăzută de legea penală, ci
constituie un litigiu cu caracter civil, și va lăsa
nesoluționată
acțiunea civilă.
Prevederile
art
. 10 alin. (1)
lit
.
a) nu sunt incidente într-o atare situație, deoarece fapta,
ocuparea imobilului, există în materialitatea ei, dar nu are caracter
penal.
I.C.C.J., secția penală, decizia
nr
. 3695
din 15 iunie 2005
Prin sentința
nr
. 28 din 17 martie 2005, Curtea
de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu
minori și familie, a dispus achitarea inculpatului N.V. în baza
art
. 11
pct
. 2
lit
. a) raportat la
art
. 10 alin.
(1)
lit
. b) C.
proc
.
pen
., pentru infracțiunea de tulburare de posesie
prevăzută în
art
. 220 C.
pen
.
Conform
art
. 346 alin. (4) C.
proc
.
pen
., acțiunea civilă susținută
de partea civilă a fost lăsată
nesoluționată
.
Inculpatul a declarat recurs, solicitând schimbarea temeiului achitării
din dispozițiile
art
. 10 alin. (1)
lit
. b), în cele ale
art
. 10
alin. (1)
lit
. a) C.
pen
.,
susținând că fapta nu există.
Recursul este
nefondat
.
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că prima
instanță a reținut corect că la 27 octombrie 2000,
inculpatul împreună cu soția au dobândit prin contractul de
vânzare-cumpărare în formă autentică, un teren în
suprafață de 623,83
mp
.
Partea vătămată, SC Piscicola
Ilfov
, a
făcut dovada că deține un certificat de atestare a dreptului de
proprietate asupra unui teren care, în parte, este amplasat în perimetrul
ocupat de inculpat în baza contractului de vânzare-cumpărare și pe
care acesta a construit un gard.
Din probele administrate rezultă, deci, că inculpatul a construit
gardul pe un amplasament pe care ambele părți îl revendică în
virtutea unui titlu.
Cum în cauză atât inculpatul, cât și partea vătămată
dețin acte de proprietate referitoare la aceeași suprafață
de teren, ocuparea acestuia de către inculpat nu s-a făcut
fără drept, ci în baza contractului de vânzare-cumpărare
autentificat, ceea ce înseamnă că nu a săvârșit
infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută în
art
. 220 C.
pen
.
Ca atare, instanța penală nu poate soluționa litigiul, care este
unul civil, având ca obiect o suprafață de teren revendicată de
partea vătămată, astfel că instanței civile îi revine
competența să soluționeze acțiunea.
În consecință, în mod corect prima instanță a stabilit
că în speță nu s-a comis o faptă prevăzută de
legea penală și a dispus, legal și temeinic, achitarea
inculpatului în baza
art
. 10 alin. (1)
lit
. b) C.
proc
.
pen
.
Solicitarea inculpatului de schimbare a temeiului juridic al achitării în
prevederile
art
. 10 alin. (1)
lit
.
a) în sensul că fapta nu există, este
nefondată
,
de vreme ce fapta de ocupare de către inculpat a terenului revendicat de
partea vătămată există în materialitatea ei, dar nu este o
faptă prevăzută de legea penală.
În consecință, recursul a fost respins.