ÎCCJ, decizie (scj.ro #85572)

Încetarea procesului penal, lipsa autorizării

organului  competent. Intervenirea prescripției.

Prioritatea cazului ce împiedică punerea în

mișcare  sau exercitarea acțiunii penale

În cazul când în aceeași

cauză subzistă atât impedimente care atrag clasarea sau scoaterea de sub

urmărire penală, cât și încetarea urmăririi penale, respectiv atât achitarea

inculpatului, cât și încetarea procesului penal, în cursul judecății, conform

art. 11 C. proc. pen. procurorul sau, după caz, instanța trebuie să ia în

considerare cauzele de clasare și de scoatere de sub urmărire, respectiv de

achitare, excluzând cele de încetare a urmăririi penale, respectiv a procesului

penal.

Ordinea de prioritate

prevăzută în text trebuie respectată și în cazul în care sunt incidente mai

multe temeiuri de clasare sau de scoatere de sub urmărire penală, respectiv de

achitare, sau mai multe cazuri de încetare a urmăririi penale, respectiv de

încetare a procesului penal în cursul judecății, în sensul că se face aplicarea

celui dintâi caz de împiedecare prevăzut în ordinea enumerării din art. 10

alin. (1) C. proc. pen., omițându-se celelalte.

Completul

de 9 judecători, decizia nr. 608 din 8 decembrie 2003

Prin sentința penală nr. 5 din 6 februarie 2001, Curtea de Apel

Pitești a condamnat pe inculpata S.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută în art. 246, de fals

intelectual prevăzută în art. 289 și de uz de fals prevăzută în art. 291, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru fiecare infracțiune.

Instanța a reținut că, la 25 iulie 1994, în calitate de notar,

inculpata a autentificat un contract de vânzare-cumpărare, atestând în mod fals

că a stabilit situația juridică a imobilului la care se referea

contractul, pe baza unui act care, în realitate, nu-i fusese prezentat și că

vânzătorul a semnat în prezența sa contractul, ceea ce, de asemenea, nu

era  real. Ulterior, curtea de apel a soluționat acțiunea civilă ce fusese

disjunsă, prin obligarea inculpatei la despăgubiri către partea civilă.

Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursurile

declarate de procuror, de inculpată și de partea civilă prin decizia nr. 5590

din 17 decembrie 2002, a casat cele două hotărâri atacate și, în temeiul art.

11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a

încetat procesul penal pentru lipsa avizului ministrului justiției pentru

cercetarea și trimiterea în judecată a inculpatei.

În cauză s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că în

cauză împlinindu-se termenul de prescripție a răspunderii penale, temeiul

încetării procesului penal îl constituie prevederile art. 10 lit. g) C. proc.

pen., iar nu cele de la lit. f) al aceluiași articol, cum greșit a dispus

instanța de recurs.

Recursul în anulare este nefondat.

Examinând prevederile art. 10 alin. (1) C. proc. pen., se observă

că, în enumerarea cazurilor în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii

penale este împiedecată, cu urmarea achitării inculpatului sau a încetării

procesului penal, legiuitorul a avut în vedere o anumită ordonare succesivă,

pornind de la cauzele de fond și continuând cu cauzele de formă ce constituie

impedimente de pornire și de exercitare  a acțiunii penale.

Ca atare, când se constată existența unor cazuri ce constituie

temeiuri de achitare, cât și temeiuri de încetare a procesului penal, prioritare

sunt cele dintâi.

Când se constată că există mai multe cazuri ce constituie

temeiuri de achitare sau mai multe cazuri de încetare a procesului penal,

trebuie respectată ordinea prevăzută în text, în sensul că se face aplicarea

celui dintâi caz de împiedicare, cu excluderea celor următoare care, eventual,

ar fi, și acestea, incidente în cauză.

În consecință, ținând seama de anterioritatea cazului privind

lipsa autorizării organului competent prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. f), în

raport cu acela al intervenirii prescripției prevăzut în art. 10 alin. (1) lit.

g) C. proc. pen., decizia instanței de recurs este legală, motiv pentru care

recursul în anulare a fost respins.