ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5498/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată la data de 19.09.2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2019, ca urmare a disjungerii pronunțate prin încheierea din data de 19.09.2019 în dosarul nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale (UM 02505 București), Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale (UM 02505 București) - prin Direcția Generală Juridică a M.Ap. N., Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale - prin Direcția Generală Juridică, Unitatea Militară nr. 02576, Unitatea Militară nr. 02576 - prin Direcția Generală Juridică, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Apărării Naționale - prin Direcția Generală Juridică, B. - ordonator de credite și comandantul U.M. 02576 București, B. - ordonator de credite și comandantul U.M. 02576 BUCUREȘTI - prin Direcția Generală Juridică, C. - contabil șef al U.M. 02576 București și C. - contabil șef al U.M. 02576 București - prin Direcția Generală Juridică, cu citarea în cauză a Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, recalcularea tuturor soldelor lunare încasate în perioada 01.09.2017 - 24.12.2018 și plata diferențelor rezultate în urma recalculării, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective; precum și obligarea pârâților la majorarea soldei lunare brute cu 7,5% conform art. 19 din Anexa VI, capitolul II secțiunea a 3-a din Legea nr. 153/2017 și plata diferențelor rezultate în urma recalculării, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 558/2020 din data de 17.02.2020 Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți reținând, în esență că, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și la domiciliul reclamantului, situat în județul Mehedinți, competența teritorială de soluționare a litigiului revine Tribunalului Mehedinți.

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 22.05.2020 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub același număr de dosar, respectiv x/2019

Hotărârea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 281/2020 din data de 03 iulie 2020 Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis la rându-i excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei.

Pentru a pronunța această soluție Tribunalul Mehedinți, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că, reclamantul, locuiește efectiv în Municipiul București, fiind beneficiarul unui contract de închiriere din data de 04.01.2018. Mai mult decât atât, reclamantul manifestă o împotrivire, dorind ca judecata să aibă loc la Tribunalul București, instanță pe care a ales-o și în circumscripția căreia își desfășoară viața de zi cu zi.

În privința noțiunii de domiciliu în mod tradițional, a reținut Tribunalul Mehedinți că s-a apreciat că, în dreptul procesual civil, aceasta trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a părții, ci adresa unde locuiește efectiv, invocându-se și dispozițiile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005, ce prevăd că domiciliul persoanei fizice este acolo unde declară că are locuința principală.

Ținând cont de declarația reclamantului, întărită de contractul de închiriere din care rezultă că viața sa de zi cu zi are loc în Municipiul București a apreciat Tribunalul Mehedinți că soluționarea acestui litigiu ar trebui să aibă loc la Tribunalul București.

Pe cale de consecință, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mehedinți, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Argumentele de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte în acord cu Tribunalul București, în ceea ce privește competența materială de soluționare a cauzei, reține că, raportat la statutul reclamantului, ce a avut calitatea de cadru militar, fiind, prin urmare, funcționar public cu statut special, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data înregistării inițiale a litigiului pe rolul instanței de judecată - 13.mai 2019 - sub nr. de dosar x/2019, care prevăd următoarele:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său"

În prezenta cauză, aspectul care a generat conflictul negativ de competență vizează înțelesul noțiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenței juridice dintre această noțiune și aceea de "reședință", precum și a efectului pe care această distincție îl produce asupra competenței instanței de judecată.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 instituie o competetență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, stabilită în raport cu domiciliul reclamantului persoană fizică și nu în raport cu locuința în fapt a acestuia, sau cu locul unde acesta își desfășoară activitatea.

Sub acest aspect, Înalta Curte, în regulator de competență, constată că, din punct de vedere juridic, nu se poate susține că domiciliul părții este echivalent cu locuința în fapt, eventual cu locuința unde aceasta își desfășoară activitatea profesională, apreciind că acestea nu pot constitui temei al stabilirii competenței, ele având relevanță sub aspectul comunicării actelor de procedură.

Faptul că, prin articolul 155 alin. (6) C. proc. civ. legiuitorul a permis persoanelor fizice ca, în cazul în care nu locuiesc la domiciliu să fie citate la locul ales de ele, eventual, la locul unde își desfășoară activitatea curentă, nu înseamnă că acestea au deopotrivă și posibilitatea de a-și alege instanța competentă să le judece, atribuind acestui " loc ales", valoarea juridică a domiciliului legal.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar "reședința" este locul unde persoana fizică are locuința secundară. Cele două noțiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, iar dovada fiecăreia se realizează prin mențiuni diferite în actul de identitate.

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăsește utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalității procedurii de citare, respectiv înștiințării corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii.

Din analizarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, incidente în cauză, rezultă că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului și nu la reședința acestuia.

Înalta Curte apreciază că cele reținute de Tribunalul Mehedinți, în sensul că "reclamantul manifestă o împotrivire, dorind ca judecata să aibă loc la Tribunalul București, instanță pe care a ales-o și în circumscripția căreia își desfășoară viața de zi de zi", nu pot avea nici o valoare juridică, în condițiile în care normele legale ce reglementează competența teritorială de soluționare a litigiului - respectiv dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004- sunt de strictă interpretare și instituie o competență exclusivă, nu alternativă, legiuitorul nelăsând la latitudinea reclamantului să-și aleagă instanța unde doreste să fie judecat, acesta neavând drept de opțiune între mai multe instanțe.

Or, a considera că domiciliul reclamantului este reprezentat de locul unde își are reședința înseamnă a da eficiență dispozițiilor art. 88 din C. civ. potrivit cărora reședința persoanei fizice este în locul unde își are locuința secundară și a ignora norma incidentă în speța de față, respectiv dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Cum din copia actului de identitate al reclamantului, depusă la dosarul Tribunalului București rezultă că acesta are domiciliul în Municipiul Drobeta Turnu-Severin, județ Mehedinți, Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a stabili competența de soluționare în primă instanță a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare în primă instanță a cererii formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale (UM 02505 București), Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale (UM 02505 bucurești) - prin Direcția Generală Juridică a M.A.P.N., Comisia de Contestații din Cadrul Ministerului Apărării Naționale, Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale - prin Direcția Generală Juridică, Unitatea Militară nr. 02576, Unitatea Militară nr. 02576 - prin Direcția Generală Juridică, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Apărării Naționale - prin Direcția Generală Juridică, B. - ordonator de credite și comandantul U.M. 02576 București, B. - ordonator de credite și comandantul U.M. 02576 bucurești - prin Direcția Generală Juridică, C. - contabil șef al U.M. 02576 București și C. - contabil șef al U.M. 02576 București - prin Direcția Generală Juridică în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competent după domiciliul legal al reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A., cu domiciliul în Municipiul Drobeta Turnu-Severin, județ Mehedinți și cu reședința în București, str. x, în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale (UM 02505 București), Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale (UM 02505 bucurești) - prin Direcția Generală Juridică a M.A.P.N., Comisia de Contestații din Cadrul Ministerului Apărării Naționale, Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale - prin Direcția Generală Juridică, Unitatea Militară nr. 02576, Unitatea Militară nr. 02576 - prin Direcția Generală Juridică, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Apărării Naționale - prin Direcția Generală Juridică, B. - ordonator de credite și comandantul U.M. 02576 București, B. - ordonator de credite și comandantul U.M. 02576 bucurești - prin Direcția Generală Juridică, C. - contabil șef al U.M. 02576 București și C. - contabil șef al U.M. 02576 București - prin Direcția Generală Juridică în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2020.