ÎCCJ, decizie (scj.ro #84287)

Plângere împotriva rezoluției

procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Disjungerea cauzei

Cuprins pe materii:

Drept procesual

penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângere împotriva măsurilor și

actelor de urmărire penală

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

- plângere împotriva

rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale

-

disjungerea cauzei

C.

proc. pen.,

art. 278

1

Dacă prin aceeași rezoluție

procurorul dispune atât neînceperea urmăririi penale față de o persoană, cât și

disjungerea cauzei cu privire la o alta, numai soluția de neîncepere a

urmăririi penale poate fi atacată cu plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., deoarece, potrivit alin. (1) al aceluiași articol, obiectul

plângerii îl constituie soluțiile de neîncepere a urmăririi penale, de clasare,

de scoatere de sub urmărire penale sau de încetare a urmăririi penale, iar nu

și alte soluții adoptate de procuror, cum este cea de disjungere a cauzei și de

trimitere a acesteia la parchetul competent. În acest caz, la judecarea

plângerii, ținând seama de prevederile art. 278

1

alin. (4) C. proc.

pen., se citează numai persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale și cea care a făcut plângerea, iar nu și persoana cu privire la care s-a

dispus disjungerea cauzei.

I.C.C.J., secția

penală, decizia nr. 3463 din 30 mai 2006

Prin rezoluția din 22 decembrie 2004, procurorul de la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la V.Ș.,

inspector principal de poliție, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în

art. 26 raportat la art. 194, art. 215

1

, art. 289 și art. 291 C.

pen.

Prin aceeași rezoluție, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la V.L.,

reclamată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 194, art. 215

1

,

art. 289 și art. 291 C. pen. și trimiterea dosarului spre competentă

soluționare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.

La 1 februarie 2005, petiționarii M.F. și D.R. au formulat plângere împotriva

rezoluției menționate la procurorul ierarhic superior.

Prin rezoluția din 18 februarie 2005, emisă de procurorul general adjunct al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus respingerea, ca

neîntemeiată, a  plângerii formulate de petiționari.

La 21 martie 2005, M.F. s-a adresat instanței cu plângere formulată împotriva

rezoluției din 22 decembrie 2004, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de V.Ș. și disjungerea cauzei cu privire la V.L., cu trimiterea

dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, precum și împotriva

rezoluției din 18 februarie 2005, prin care a fost respinsă prima plângere.

Curtea de Apel Galați, prin sentința penală nr. 73 din 8 noiembrie 2005, a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de M.F., menținând soluția dată prin

rezoluția procurorului din 22 decembrie 2004.

În considerentele

sentinței s-a apreciat că soluția dată prin rezoluția criticată este legală și

temeinică, subliniindu-se că în mod corect cercetările premergătoare efectuate

au vizat numai faptele atribuite lui V.Ș. Sub acest aspect, s-a învederat că,

în raport cu dispozițiile legale referitoare la competența după calitatea

persoanei și la competența după materie, în mod corect soluția dată îl privește

numai pe V.Ș.

Împotriva sentinței, M.F. a declarat recurs, susținând, între altele, că în mod

nejustificat a fost soluționată numai plângerea cu privire la soluția de

neîncepere a urmăririi penale față de V.Ș.

Prin cererea de recurs

s-a precizat că această cale de atac vizează și încheierea din 26 aprilie 2005,

prin care s-a apreciat că nu este necesar să fie citată, între alții, V.L.

Recursul nu este fondat.

Așa cum corect s-a învederat prin considerentele sentinței, în raport cu

conținutul și dispozitivul rezoluțiilor atacate prin plângerea adresată

instanței de către petiționarul M.F., aceste acte procedurale nu au vizat,

potrivit competenței de soluționare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați, decât situația lui V.Ș., datorită calității sale de inspector principal

de poliție.

Prin dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., în care se

reglementează expres și limitativ actele procurorului ce pot fi atacate cu

plângere în fața instanței, se prevede că este supus unei atare căi de atac

modul de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 din același cod, dat prin

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța ori, după caz,

rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale, iar nu și soluțiile de disjungere a cauzei și de trimitere a

acesteia pentru rezolvare de către un alt parchet.

Câtă vreme constatarea

existenței cazului în care nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală,

prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a impus neînceperea

urmăririi penale față de V.Ș., nu se poate considera că instanța de judecată ar

fi trebuit să citeze în fața sa și alt făptuitor decât acesta.

Pe de altă parte, nici în raport cu dispozițiile art. 278

1

alin. (4)

C. proc. pen. nu era necesar să se dispună citarea persoanei la care se referă

recurentul, deoarece, potrivit acestor dispoziții, în cazul plângerii în fața

instanței împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere

în judecată se citează numai persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi, precum și persoana

care a făcut plângerea, iar nu și persoana cu privire la care s-a dat o altă

soluție, cum este aceea de disjungere a cauzei și trimitere a dosarului la alt

parchet.

Așa fiind, încheierea Curții de Apel Galați din 26 aprilie 2005, prin care s-a

apreciat că nu este necesar să fie citată, între alții, V.L., a fost dată cu

respectarea cerințelor legii.

În consecință, recursul declarat de petiționarul F.M. a fost respins.