ÎCCJ, decizie (scj.ro #84287)

Plângere împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Disjungerea cauzei Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală Indice alfabetic: Drept procesual penal - plângere împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale - disjungerea cauzei C. proc. pen., art. 278 1 Dacă prin aceeași rezoluție procurorul dispune atât neînceperea urmăririi penale față de o persoană, cât și disjungerea cauzei cu privire la o alta, numai soluția de neîncepere a urmăririi penale poate fi atacată cu plângere în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen., deoarece, potrivit alin. (1) al aceluiași articol, obiectul plângerii îl constituie soluțiile de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penale sau de încetare a urmăririi penale, iar nu și alte soluții adoptate de procuror, cum este cea de disjungere a cauzei și de trimitere a acesteia la parchetul competent. În acest caz, la judecarea plângerii, ținând seama de prevederile art. 278 1 alin. (4) C. proc. pen., se citează numai persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale și cea care a făcut plângerea, iar nu și persoana cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3463 din 30 mai 2006 Prin rezoluția din 22 decembrie 2004, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la V.Ș., inspector principal de poliție, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 26 raportat la art. 194, art. 215 1 , art. 289 și art. 291 C. pen. Prin aceeași rezoluție, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la V.L., reclamată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 194, art. 215 1 , art. 289 și art. 291 C. pen. și trimiterea dosarului spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea. La 1 februarie 2005, petiționarii M.F. și D.R. au formulat plângere împotriva rezoluției menționate la procurorul ierarhic superior.

Prin rezoluția din 18 februarie 2005, emisă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petiționari. La 21 martie 2005, M.F. s-a adresat instanței cu plângere formulată împotriva rezoluției din 22 decembrie 2004, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de V.Ș. și disjungerea cauzei cu privire la V.L., cu trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, precum și împotriva rezoluției din 18 februarie 2005, prin care a fost respinsă prima plângere.

Curtea de Apel Galați, prin sentința penală nr. 73 din 8 noiembrie 2005, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de M.F., menținând soluția dată prin rezoluția procurorului din 22 decembrie 2004. În considerentele sentinței s-a apreciat că soluția dată prin rezoluția criticată este legală și temeinică, subliniindu-se că în mod corect cercetările premergătoare efectuate au vizat numai faptele atribuite lui V.Ș. Sub acest aspect, s-a învederat că, în raport cu dispozițiile legale referitoare la competența după calitatea persoanei și la competența după materie, în mod corect soluția dată îl privește numai pe V.Ș. Împotriva sentinței, M.F. a declarat recurs, susținând, între altele, că în mod nejustificat a fost soluționată numai plângerea cu privire la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de V.Ș.

Prin cererea de recurs s-a precizat că această cale de atac vizează și încheierea din 26 aprilie 2005, prin care s-a apreciat că nu este necesar să fie citată, între alții, V.L. Recursul nu este fondat. Așa cum corect s-a învederat prin considerentele sentinței, în raport cu conținutul și dispozitivul rezoluțiilor atacate prin plângerea adresată instanței de către petiționarul M.F., aceste acte procedurale nu au vizat, potrivit competenței de soluționare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, decât situația lui V.Ș., datorită calității sale de inspector principal de poliție. Prin dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., în care se reglementează expres și limitativ actele procurorului ce pot fi atacate cu plângere în fața instanței, se prevede că este supus unei atare căi de atac modul de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 din același cod, dat prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, iar nu și soluțiile de disjungere a cauzei și de trimitere a acesteia pentru rezolvare de către un alt parchet. Câtă vreme constatarea existenței cazului în care nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală, prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a impus neînceperea urmăririi penale față de V.Ș., nu se poate considera că instanța de judecată ar fi trebuit să citeze în fața sa și alt făptuitor decât acesta.

Pe de altă parte, nici în raport cu dispozițiile art. 278 1 alin. (4) C. proc. pen. nu era necesar să se dispună citarea persoanei la care se referă recurentul, deoarece, potrivit acestor dispoziții, în cazul plângerii în fața instanței împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată se citează numai persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi, precum și persoana care a făcut plângerea, iar nu și persoana cu privire la care s-a dat o altă soluție, cum este aceea de disjungere a cauzei și trimitere a dosarului la alt parchet. Așa fiind, încheierea Curții de Apel Galați din 26 aprilie 2005, prin care s-a apreciat că nu este necesar să fie citată, între alții, V.L., a fost dată cu respectarea cerințelor legii.

În consecință, recursul declarat de petiționarul F.M. a fost respins.