ÎCCJ, decizie (scj.ro #84401)

Plângere contra rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată adresată instanței. Participarea procurorului Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea contra măsurilor și actelor de urmărire penală Indice alfabetic: Drept procesual penal - plângere contra rezoluției procurorului - plângere adresată instanței - prezența procurorului - concluziile procurorului C. proc . pen ., art . 278 1 alin. (1), (5) și (6), art . 385 5 alin. (1) pct . 5 Potrivit art . 278 1 alin. (5) și (6), la termen fixat pentru judecarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, termen la care prezența procurorului este obligatorie, instanța dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale și apoi procurorului.

Prin urmare, hotărârea este supusă casării, în temeiul art . 385 5 alin. (1) pct . 5 C. proc . pen ., dacă judecata a avut loc fără participarea procurorului, iar situația în care procurorului, deși prezent în fața instanței, nu i s-a dat cuvântul echivalează cu neparticiparea acestuia la judecată. I.C.C.J., secția penală, decizia nr . 2683 din 22 aprilie 2005 Prin sentința nr . 68 din 16 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins plângerea formulată de petiționarul I.R. împotriva rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.Z., Ț.M., D.I., M.N. și C.G. Prin aceeași sentință s-a declinat competența de soluționare a plângerii petiționarului împotriva rezoluției nr . 1785/P/2003 privind pe S.G., O.V.

și C.E. în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Împotriva acestei sentințe petiționarul a declarat recurs. Recursul este fondat pentru motivul de recurs invocat de procuror. Potrivit prevederilor art . 278 1 alin. (1) C. proc . pen ., după respingerea plângerii făcute conform art . 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art . 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Conform alin. (5) și (6) ale aceluiași articol, la termen fixat pentru judecarea plângerii, termen la care prezența procurorului este obligatorie, instanța dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale și apoi procurorului. Potrivit art . 385 5 alin. (1) pct . 5 C. proc . pen ., hotărârea este supusă casării în cazul în care, între altele, judecata a avut loc fără participarea procurorului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii. Din prevederile referitoare la participarea procurorului rezultă că, potrivit legii, nu este suficientă numai prezența procurorului, ci acesta este obligat să pună concluzii, arătând și ordinea în care, în cursul dezbaterilor, președintele completului de judecată trebuie să dea cuvântul.

Prin urmare, într-o corectă aplicare a legii, situația în care procurorul, deși prezent în instanță la termenul când s-a dezbătut cauza, nu a pus concluzii este echivalentă cu neparticiparea procurorului la judecată. În cauză, instanța a fost sesizată cu o plângere împotriva rezoluției procurorului, astfel că, potrivit prevederilor menționate, participarea procurorului la ședința de judecată era obligatorie. Din examinarea încheierii de ședință de la termenul când s-a dezbătut cauza și s-a amânat pronunțarea rezultă că procurorului, deși prezent în instanță, nu i s-a dat cuvântul, situație în care nu a avut posibilitatea de a pune concluzii asupra cauzei deduse judecății, ceea ce echivalează cu neparticiparea sa la proces.

În consecință, recursul a fost admis și s-a dispus casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București.