ÎCCJ, decizie (scj.ro #84401)

Plângere

contra rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere

în judecată adresată instanței.

Participarea procurorului

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea contra

măsurilor și actelor de urmărire penală

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

- plângere contra rezoluției procurorului

- plângere adresată instanței

- prezența procurorului

- concluziile procurorului

C.

proc

.

pen

.,

art

.

278

1

alin. (1), (5) și (6),

art

. 385

5

alin. (1)

pct

. 5

Potrivit

art

. 278

1

alin. (5) și (6), la termen fixat pentru judecarea plângerii împotriva

rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de

netrimitere

în judecată, termen la care prezența procurorului este obligatorie,

instanța dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei

față de care s-a dispus

neînceperea

urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea

urmăririi penale și apoi procurorului. Prin urmare, hotărârea

este supusă casării, în temeiul

art

. 385

5

alin. (1)

pct

. 5 C.

proc

.

pen

., dacă judecata a avut loc fără

participarea procurorului, iar situația în care procurorului, deși

prezent în fața instanței, nu i s-a dat cuvântul echivalează cu

neparticiparea

acestuia la judecată.

I.C.C.J.,

secția penală, decizia

nr

. 2683 din 22

aprilie 2005

Prin sentința

nr

. 68 din 16 aprilie 2004, Curtea

de Apel București, secția I penală, a respins plângerea

formulată de petiționarul I.R. împotriva rezoluției procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care

s-a dispus

neînceperea

urmăririi penale

față de M.Z., Ț.M., D.I., M.N. și C.G.

Prin aceeași sentință s-a declinat competența de

soluționare a plângerii petiționarului împotriva rezoluției

nr

. 1785/P/2003 privind pe S.G., O.V. și C.E. în

favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Împotriva acestei sentințe petiționarul a declarat recurs.

Recursul este fondat pentru motivul de recurs invocat de procuror.

Potrivit prevederilor

art

. 278

1

alin. (1)

C.

proc

.

pen

., după

respingerea plângerii făcute conform

art

.

275-278 împotriva rezoluției de

neîncepere

a

urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana

vătămată, precum și orice alte persoane ale căror

interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de

zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare,

potrivit

art

. 277 și 278, la instanța

căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza

în primă instanță.

Conform alin. (5) și (6) ale aceluiași articol, la termen fixat

pentru judecarea plângerii, termen la care prezența procurorului este

obligatorie, instanța dă cuvântul persoanei care a făcut

plângerea, persoanei față de care s-a dispus

neînceperea

urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea

urmăririi penale și apoi procurorului.

Potrivit

art

. 385

5

alin. (1)

pct

. 5 C.

proc

.

pen

., hotărârea este supusă casării în cazul

în care, între altele, judecata a avut loc fără participarea

procurorului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii.

Din prevederile referitoare la participarea procurorului rezultă că,

potrivit legii, nu este suficientă numai prezența procurorului, ci

acesta este obligat să pună concluzii, arătând și ordinea

în care, în cursul dezbaterilor, președintele completului de judecată

trebuie să dea cuvântul.

Prin urmare, într-o corectă aplicare a legii, situația în care

procurorul, deși prezent în instanță la termenul când s-a

dezbătut cauza, nu a pus concluzii este echivalentă cu

neparticiparea

procurorului la judecată.

În cauză, instanța a fost sesizată cu o plângere împotriva

rezoluției procurorului, astfel că, potrivit prevederilor

menționate, participarea procurorului la ședința de

judecată era obligatorie.

Din examinarea încheierii de ședință de la termenul când s-a

dezbătut cauza și s-a amânat pronunțarea rezultă că

procurorului, deși prezent în instanță, nu i s-a dat cuvântul,

situație în care nu a avut posibilitatea de a pune concluzii asupra cauzei

deduse judecății, ceea ce echivalează cu

neparticiparea

sa la proces.

În consecință, recursul a fost admis și s-a dispus casarea

hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare

la Curtea de Apel București.