ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4682/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 10 octombrie 2019, reclamanta Metrorex S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate faptul că Dispoziția obligatorie nr. 6004/263051/25.09.2019, act administrativ secund, are același conținut și efecte ca și Dispoziția obligatorie nr. 6001/260445/07.02.2019, act administrativ inițial, suspendată prin sentința civilă nr. 85/29 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și, în consecință, constatarea suspendării de drept a Dispoziției obligatorii nr. 6004/263051/25.09.2019, act administrativ secund și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 781 din 12 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Metrorex S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a constatat suspendată de drept executarea Dispoziției obligatorii nr. 6004/263051/25.09.2019 până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea actului administrativ reprezentat de Dispoziția obligatorie nr. 6001/260445/07.02.2019.

Împotriva sentinței civile nr. 781 din 12 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, iar în subsidiar, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurentul-pârât a arătat, în esență, că modul în care instanța de fond a înțeles să aplice dispozițiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, este contrar intenției avute de legiuitor, fiind reținut în mod greșit în sentința recurată faptul că există identitate între Dispoziția obligatorie nr. 6004/263051/25.09.2019 și Dispoziția obligatorie nr. 6001/260445/07.02.2019.

În cauză nu a fost formulată întâmpinare de către intimata-reclamantă Metrorex S.A. .

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., republicat, orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

În cauză, prin Dispoziția obligatorie nr. 6001/260445/07.02.2019 emisă de pârât ca urmare a inspecției economico-financiare desfășurate la Metrorex S.A., Ministerul Finanțelor Publice a stabilit obligații bugetare și financiare stabilite suplimentar în cuantum total de 189.981.936 RON.

Împotriva aceste dispoziții reclamanta a formulat plângere prealabilă, ce a fost soluționată prin Dispoziția obligatorie nr. 6004/263051/25.09.2019. Prin această decizie s-au menținut obligațiile financiare și bugetare stabilite suplimentar în cuantum de 189.981.936 RON.

Așa cum a arătat recurentul-pârât, în dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost pronunțată sentința civilă nr. 91 din 11 februarie 2020, rămasă definitivă prin nerecurare, prin care s-a dispus respingerea acțiunii având ca obiect cererea de anulare a Dispoziției obligatorii nr. 6001/260445/07.02.2019, ca neîntemeiată.

În dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost pronunțată sentința civilă nr. 315 din 25 mai 2020, rămasă definitivă prin nerecurare, prin care s-a dispus respingerea cererii având ca obiect anularea Dispoziției obligatorii nr. 6004/263051/25.09.2019, ca rămasă fără obiect.

De asemenea, prin Decizia nr. 01/P din 10 februarie 2020, s-a dispus revocarea Dispoziției obligatorii nr. 6004/263051/25.09.2019 emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul declarat de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a devenit lipsit de interes, întrucât cererea de suspendare nu poate viza decât un act administrativ apt de a fi pus în executare, condiție care nu este îndeplinită în ipoteza în care actul atacat a fost revocat.

Atât la momentul sesizării instanței de fond, cât și la data pronunțării sentinței atacate - care, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a fost executorie de drept, deci a produs deja efectul de suspendare a executării dispoziției contestate - Dispoziția obligatorie nr. 6004/263051/25.09.2019 era în vigoare, fiind îndeplinite toate condițiile de exercitare a acțiunii civile.

În schimb, în circumstanțele descrise mai sus, soluționarea pe fond a căii de atac și eventuala reformare a sentinței atacate, în raport cu criticile formulate în recurs, nu ar mai putea produce niciun folos practic pentru recurentul-pârât, de vreme ce însăși autoritatea emitentă a dispus revocarea actului administrativ contestat.

În contextul arătat, se constată că, în ceea ce privește prezenta cerere de recurs, la acest moment recurentul-pârât nu mai justifică un interes, atât timp cât Dispoziția obligatorie nr. 6004/263051/25.09.2019, a cărei suspendare se solicită în cauză, a fost revocată.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și, pe cale de consecință, va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 781 din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2020.