ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4338/2020

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, A.- Organizația Județeană Sălaj, reprezentată prin B., în calitate de președinte interimar, a formulat contestație împotriva constituirii Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților 2020, solicitând anularea Procesului-Verbal nr. x/11.09.2020 privind constituirea Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților 2020 din data de 6 decembrie 2020, ca urmare a nulității procesului-verbal încheiat de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și Prim magistratul-asistent al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 09.09.2020, înregistrat la BEC sub nr. x/10.09.2020, prin care au fost învestiți ca membri ai Biroului Electoral Central judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție menționați.

Contestatorul a solicitat să se dispună constituirea Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților 2020 prin excluderea judecătorilor din componența acestuia.

În temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 s-a solicitat suspendarea actelor atacate până la soluționarea definitivă a cauzei.

În motivarea cererii introductive, contestatorul a arătat că prin procesul-verbal încheiat de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și Prim magistratul-asistent al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 09.09.2020, au fost învestiți ca membri ai Biroului Electoral Central judecătorii Înaltei Curți menționați în cerere.

Ulterior, BEC a fost completat în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 208/2015.

Contestatorul a susținut că a fost făcută constituirea Biroului Electoral Central în temeiul unor dispoziții legale care nu mai sunt în vigoare, respectiv în temeiul art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 208/2015.

S-a arătat că textele legale invocate reglementează o incompatibilitate vădită a judecătorilor, care au încetat să își producă efecte în temeiul art. 147 din Constituție, deoarece legiuitorul nu a pus în acord cuprinsul art. 11 din Legea nr. 208/2015 cu cele statuate prin considerentele cuprinse în Decizia nr. 45/2018 a Curții Constituționale.

S-a arătat faptul că prin Decizia nr. 45/2018 a Curții Constituționale s-a reținut cu valoare de principiu că statutul judecătorilor și procurorilor este incompatibil și cu orice activitate ce ține de punerea în executare a legilor, specifică puterii executive, și a reținut obligația legiuitorului "de a elimina din dreptul pozitiv soluțiile legislative constatate ca fiind neconstituționale".

S-a solicitat Înaltei Curți prin prezenta contestație să verifice dacă calitatea de membru al Biroului Electoral Central se include printre funcțiile/activitățile declarate incompatibile de Curtea Constituțională cu statutul judecătorilor.

S-a arătat că în mod evident BEC este o autoritate a administrației de stat la nivel central, de specialitate, cu caracter temporar și autonom față de Guvern, iar membrii birourilor electorale și oficiilor electorale exercită o funcție publică, implicând autoritatea de stat.

În calitate de membri ai Biroului Electoral Central, judecătorii emit acte administrative cu caracter normativ sau individual în cadrul puterii executive, activitate pe care Curtea Constituțională a declarat-o incompatibilă cu prevederile constituționale referitoare la statutul magistraților, obligând legiuitorul să elimine din dreptul pozitiv toate normele ce aduc atingere acestor interdicții și incompatibilități.

Contestatorul a subliniat că până la această decizie indicată, Curtea Constituțională a avut o abordare mai flexibilă a regimului incompatibilităților, permițând delegarea/detașarea în alte funcții ce implicau exercițiul autorității de stat sau desfășurarea punctuală de către magistrați și a altor activități decât cele specifice funcției, prin Decizia nr. 45/2018 Curtea Constituțională a marcat o nouă orientare jurisprudențială, printr-o interpretare extrem de restrictivă și protectivă a statutului magistraților.

Cu privire la forța juridică a deciziilor Curții Constituționale, prin Decizia nr. 452/2020, s-a statuat că deciziile CCR fac parte din ordinea normativă internă, motiv pentru care s-a arătat că legiuitorul avea obligația de a pune în acord Decizia nr. 45/2018 a CCR cu toată legislația ce afecta statutul judecătorilor, inclusiv legislația în materie electorală, iar neîndeplinirea acestei obligații a avut ca efect lipsirea acestora de efecte juridice, adică eliminarea lor din ordinea normativă aplicabilă în prezent.

Prin contestația formulată a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 208/2015 care prevăd faptul că fac parte din BEC judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile în care funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată și s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea acestei excepții.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările cauzei, motivele contestației în raport de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte apreciază contestația formulată drept neîntemeiată, având în vedere argumentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin procesul-verbal încheiat de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și Prim magistratul-asistent al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 09.09.2020, înregistrat la Biroul Electoral Central sub nr. x/10.09.2020, au fost învestiți ca membri ai Biroului Electoral Central judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție Mari Ilie, C., D., E. și F..

Prin Procesul-Verbal nr. x/11.09.2020 cu ocazia constituirii Biroului Electoral Central la alegerile pentru Senat și Camera Deputaților din data de 6 decembrie 2020 a fost declarat ca fiind legal constituit Biroul Electoral Central, în formula completată cu președintele și vicepreședinții Autorității Electorale Permanente, cu reprezentanții partidelor politice și ai organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale care au ca membri cel puțin 7 senatori sau 10 deputați sau care au obținut reprezentare parlamentară la scrutinul anterior, precum și cu reprezentantul desemnat de Grupul parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților.

Din constituirea Biroului Electoral Central fac parte, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) și (3) din Legea nr. 208/2015, judecătorii menționați ca fiind învestiți ca membri ai Biroului Electoral Central.

Înalta Curte reține faptul că singura critică formulată de contestator la adresa procesului-verbal atacat vizează faptul că fac parte din Biroul Electoral Central judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile în care funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată.

Teza susținută de contestator nu poate fi primită de Înalta Curte. Analizând contestația formulată de petent prin prisma dispozițiilor Legii nr. 208/2015, Înalta Curte reține că Biroul Electoral Central se înființează în conformitate cu dispozițiile speciale ale acestei legi, care prevăd la art. 11 alin. (1), (2) faptul că:

"La nivel național se constituie un Birou Electoral Central, format din 5 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele și vicepreședinții Autorității Electorale Permanente și din cel mult 12 reprezentanți ai partidelor politice, alianțelor politice, alianțelor electorale, conform legii, precum și un reprezentant desemnat de grupul parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților.

Desemnarea celor 5 judecători se face de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședință publică, în cea de-a treia zi de la stabilirea datei alegerilor, prin tragere la sorți dintre judecătorii în exercițiu ai Înaltei Curți de Casație și Justiție. Data, ora și locul ședinței publice de tragere la sorți se anunță în scris partidelor politice de către președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu cel puțin o zi înainte de ziua desfășurării, și se aduce la cunoștință publică prin presa scrisă și audiovizuală. La organizarea și desfășurarea tragerii la sorți poate participa câte un reprezentant, desemnat ca atare, al fiecărui partid politic. Rezultatul tragerii la sorți se consemnează într-un proces-verbal, semnat de președintele și de prim-magistratul-asistent ai Înaltei Curți de Casație și Justiție. Procesul-verbal constituie actul de învestire."

Este adevărat că în considerentele Decizia nr. 45/2018 pronunțate de Curtea Constituțională s-a reținut că:

"168. Introducerea acestor incompatibilități chiar în textul Constituției a avut în vedere instituirea și menținerea unui statut neutru și imparțial al persoanelor care își desfășoară activitatea în puterea judecătorească sau în cadrul Ministerului Public față de activitatea celorlalte puteri în stat. Dacă în privința judecătorilor acest obiectiv se află în corelație directă cu principiul independenței și al separației puterilor în stat, în privința procurorilor, care, deși nu fac parte din puterea judecătorească, ci din autoritatea judecătorească, legiuitorul constituant a dorit crearea unui statut care să le permită menținerea unei echidistanțe față de activitatea puterii legiuitoare și executive. Este de principiu că funcțiile de demnitate publică alese [Președintele României, deputați, senatori, cele din cadrul autorităților administrației publice locale] sau numite [funcțiile calificate ca atare de lege din cadrul unor instituții/autorități publice, precum Guvernul (cu toată structura sa, inclusiv funcțiile de prim-ministru, viceprim-ministru, ministru, ministru delegat, secretar de stat, subsecretar de stat), Academia Română, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Curtea de Conturi, Secretariatul General al Guvernului, Administrația prezidențială, Consiliul Național al Audiovizualului, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Autoritatea Electorală Permanentă, Agenția Națională de Integritate, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, Instituția Prefectului etc.], reluate în anexa nr. IX - Funcții de demnitate publică la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, au, prin natura lor, fie o pronunțată componentă politică, fie o componentă administrativă, care nu are nicio legătură cu activitatea pe care judecătorul sau procurorul o exercită. Curtea observă că art. 1 din Legea nr. 303/2004 definește magistratura ca fiind activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor. Astfel, esența activității lor constă în aplicarea și interpretarea judiciară a legii și în conducerea și controlul activității de urmărire penală, după caz, neputând desfășura activități specifice celei de legiferare sau de organizare și punere în aplicare a legii pe calea actelor administrative. În consecință, rezultă că funcțiile de demnitate publică anterior enumerate nu au nicio legătură cu magistratura, drept care legiuitorul constituant a realizat această demarcare foarte clară între autoritatea judecătorească, pe de o parte, care cuprinde instanțele judecătorești, Ministerul Public și Consiliul Superior al Magistraturii, și celelalte două autorități ale statului - executivă și legislativă.

1

sintagma "funcția de ministru al justiției"] din lege, dispoziții care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de cele ale art. I pct. 112 [cu referire la art. 62

2

] din lege.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază însă că în cauză nu se poate susține că dispozițiile art. 11 alin. (1), (2) din Legea nr. 208/2015 nu mai produc efecte juridice în temeiul art. 147 din Constituție potrivit cărora "(1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."

Înalta Curte are în vedere că aceste prevederi constituționale sunt aplicabile numai dispozițiilor din legi, ordonanțe și regulamente constatate ca fiind neconstituționale. Or, nu aceasta este situația din speță, în condițiile în care decizia Curții Constituționale a României nr. 45/2018 nu a statuat asupra constituționalității dispozițiilor Legii nr. 208/2015.

Chiar dacă poate fi reținută o obligație a legiuitorului de a pune în acord prevederile legilor în vigoare cu cele statuate prin considerentele deciziilor Curții Constituționale, în mod evident instanțele de judecată nu se pot substitui legiuitorului în îndeplinirea obligației menționate, întrucât ar fi încălcat principiul constituțional fundamental al separației puterilor în stat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 19 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată contestația formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de A. împotriva Procesului-Verbal nr. x/11.09.2020 privind constituirea Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților 2020 din data de 6 decembrie 2020.

Definitivă. Fără cale de atac conform art. 115 alin. (2) din Legea nr. 208/2015.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 15 septembrie 2020.