ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4297/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Judecătoriei Buftea, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Petrăchioaia a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 6042,96 RON reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă și neachitate de pârâtă și la plata sumei de 3388,44 RON reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3917/20 iunie 2019 pronunțată de Judecătoria Buftea s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, a fost respins capătul de cerere referitor la achitarea debitului principal în cuantum de 6042,96 RON ca rămas fără obiect, a fost obligată pârâta la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,15/zi întârziere calculate de la scadența facturii și până la data plății - 26.03.2019, a fost obligată pârâta la plata sumei de 407 RON + 242 RON reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă pretențiilor afirmate. A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 din C. proc. civ.

2.1. Hotărârea Tribunalului Ilfov, secția Civilă

Prin decizia civilă nr. 215/2019 din 16 decembrie 2019 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a recursului declarat în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pretențiile reclamantei au ca izvor un contract de achiziție publică, iar în conformitate cu prevederile art. 54 și 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, hotărârea pronunțată în primă instanță în soluționarea acțiunilor privind executarea contractelor de achiziție publică se atacă cu recurs la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal

Prin decizia civilă nr. 537 din 28.05.2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a recursului declarat în favoarea Tribunalului Ilfov. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că sentința recurată a fost pronunțată de secția civilă a Judecătoriei Buftea, astfel că aparține competența de soluționare a căii de atac instanței ierarhic superioare care judecă în aceeași materie, respectiv civilă.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secția Civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că, pentru stabilirea instanței competente material să soluționeze cauza, întotdeauna instanța trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecății și la dispozițiile legale incidente în materia supusă analizei.

Înalta Curte constată că reclamanta a învestit Judecătoria cu o acțiune ce are ca obiect obligarea pârâtei la plata unor sume ce rezultă din contractul de achiziție publică încheiat între părți, fiind solicitate penalități de întârziere pentru încălcarea obligației de a finaliza lucrările în termenul contractual.

Astfel, competența materială a cauzei de față, care privește strict faza de executare a contractului de achiziție publică, este stabilită expres de legiuitor în favoarea instanței civile de drept comun, conform art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016.

În cauza de față, litigiul a fost soluționat în fond de Judecătoria Buftea, motiv pentru care Înalta Curte reține că în privința competenței materiale de soluționare a recursului sunt aplicabile dispozițiile art. 483 alin. (4) din C. proc. civ. în conformitate cu care "Recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată."

Aceasta, în condițiile în care nu se poate considera că art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) s-ar referi și la hotărâri pronunțate de instanța civilă de drept comun. Acceptarea acestei teze ar determina concluzia conform căreia hotărârile pronunțate de judecătorie în materie civilă ar putea fi atacate cu recurs la curtea de apel, secția de contencios administrativ și fiscal. O asemenea posibilitate nu este prevăzută însă de C. proc. civ., iar art. 122 din acest act normativ stipulează expres că reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor C. proc. civ.

Înalta Curte reține că instanța ierarhic superioară judecătoriei este tribunalul, motiv pentru care conflictul negativ de competență ivit se va soluționa în favoarea Tribunalului Ilfov, secția Civilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Ilfov, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe recurenta A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Petrăchioaia, în favoarea Tribunalului Ilfov, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2020.