ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6939/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 06 iunie 2018, sub nr. x/2018, reclamanții A., B. și Societatea C., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, au solicitat:

- pe cale de excepție, constatarea lipsei calității lor procesuale, respectiv lipsa calității de subiect activ al contravenției constatată și sancționată prin Decizia nr. 76/20.12.2017,

- pe cale de excepție, constatarea nulității actului administrativ de aplicare a sancțiunii contravenționale, respectiv nulității Deciziei nr. 76/20.12.2017,

- pe fond, anularea Deciziei nr. 76/20.12.2017 emisă de Consiliul Concurenței, în ceea ce privește sancționarea contravențională a acestora,

- în subsidiar, reducerea amenzii până la nivelul minim legal.

Reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 1237/11.12.2017 și totodată au formulat o cerere privind extinderea participării în calitate de intervenient a Președintelui României, reprezentat de Administrația Prezidențială la judecarea acestei excepții de nelegalitate, prin care au solicitat ca, în temeiul dispozițiilor art. 68 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., să se dispună ca intervenția forțată a Președintelui României, reprezentat de Administrația Prezidențială, să fie extinsă, în sensul intervenției în interesul reclamanților.

Prin încheierea din 15 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă, în principiu cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamanți în temeiul art. 68 alin. (1) și (2) C. proc. civ., dat fiind faptul că, partea pe care o cheamă în judecată, o solicită, adică Administrația Prezidențială nu ar putea pretinde aceleași drepturi pe care le pretind reclamanții în cadrul excepției de nelegalitate, adică nu poate pretinde înlăturarea din circuitul civil în cadrul dosarului a Ordinului nr. 1237/2017, căci ordinul nici nu-i profită, nici nu-i dăunează Administrației Prezidențiale

Împotriva încheierii de suspendare din 15 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A., B. și Societatea C., în temeiul dispozițiilor art. 64 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și să se constate admisibilitatea cererii de chemare ca intervenient a terțului Președintelui României, la judecarea excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 1237/11.12.2017, emis de președintele Consiliului Concurenței.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 11 septembrie 2020, intimatul Președintele României prin Administrația Prezidențială a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 octombrie 2020, intimatul Consiliul Concurenței a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nelegalei timbrări a recursului, pentru neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.: "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii [...]"

În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora: "Se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești: a) hotărârile prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat;"

Raportat la hotărârea care face obiectul recursului dedus judecății și la textele de lege anterior menționate, în sarcina recurenților A., B. și Societatea C. a fost stabilită obligația achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON.

Prin adresele comunicate recurenților-reclamanți la data de 26 august 2020, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar, precum și prin citațiile comunicate recurenților-pârâți la data de 27 octombrie 2020, conform dovezilor de citare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părților obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurenții-reclamanți A., B. și Societatea C. nu au respectat obligația legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stipulat de art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, desi această obligație le-a fost adusă la cunoștință atât prin adresele comunicate la data de 26 august 2020, cât și prin citațiile comunicate la data de 27 octombrie 2020.

Înalta Curte constată că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar la dosar nu a fost depusă, de către recurenții-reclamanți, o cerere de acordare a jutorului public judiciar potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru, aferentă căii de atac a recursului, în cuantumul prevăzut de lege, este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) și art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nelegalei timbrări a recursului și va dispune anularea recursului, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nelegalei netimbrări.

Anulează recursul declarat de reclamanții A., B. și Societatea C. împotriva încheierii din 15 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a veche de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2020.