ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6844/2020

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, la data de 15 septembrie 2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Directia Generală de Protecție Internă a Ministerului Afacerilor Interne, obligarea pârâților la plata ajutorului stabilit de art. 20 alin. (1) si (2) din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 332 din 22 ianuarie 2018, Tribunalul București: - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MAI; - a respins cererea formulată împotriva pârâtului MAI ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; - a admis acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Direcției Generale de Protecție Internă a MAI; - a obligat pârâta să plătească reclamantului ajutorul prevăzut de art. 20 alin. (1) și (2) din Anexa VII din Legea nr. 284/2010, suma ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

Recursul exercitat împotriva sentinței de fond Împotriva sentinței civile menționate la pct. I.2, pârâta Direcția Generală de Protecție Internă a formulat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28 octombrie 2018, sub același număr de dosar. Prin încheierea de ședință din 28 mai 2020, Curtea de Apel București a respins excepția perimării, ca neîntemeiată, a respins excepția nulității recursului și a acordat termen pentru continuarea judecății recursului declarat în cauză.

Cererea de recurs formulată în cauză Împotriva încheierii menționate la pct. I.3, a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii recurate, apreciind că instanța a încălcat regulile de procedură a căror sancțiune atrage sancținea nulității, întrucât a respins în mod nelegal excepția perimării recursului, deși, în opinia sa, aceasta trebuia admisă și constatat perimat recursul.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Direcția Generală de Protecția Internă a MAI a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și nul, susținând în acest sens că recurentul nu a respectat prevederile art. 421 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează faptul că "dacă instanța constată că perimarea nu a intervenit, pronunță o încheiere care poate fi atacată odată cu fondul procesului". II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, iar potrivit art. 129 din Constituția României, împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Obiectul prezentului recurs îl formează o încheiere, pronunțată în calea de atac a recursului, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția perimării recursului. Înalta Curte constată că, în raport de dispozițiile art. 421 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac exercitată în cauză nu este prevăzută de lege. Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (1) C. proc. civ., dacă instanța constată că perimarea nu a intervenit, pronunță o încheiere care poate fi atacată odată cu fondul procesului. Astfel, din textul legal sus citat rezultă că încheierea pronunțată poate fi atacată odată cu fondul, atunci când fondul procesului este susceptibil a fi atacat cu vreo cale de atac reglementată legal. Însă, în cauză, încheierea atacată cu recurs în fața acestei instanțe a fost pronunțată în calea de atac a recursului, care se soluționează prin hotărâre definitivă. Potrivit art. 634 alin. (1) din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului". Astfel, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs. În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, întrucât aceasta a fost îndreptată împotriva unei încheieri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,