ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6819/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 30 septembrie 2019, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, obligarea pârâtelor la soluționarea contestației formulate împotriva Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-DJ 615 din data de 11.12.2015, Procesului Verbal nr. 627 din 11.12.2015, Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x din data de 11.12.2015, Dispoziției nr. 173 din data de 11.12.2015 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală.

Prin sentința civilă nr. 2474 din 20 iunie 2017, Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile menționată la pct. I.2 a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4.1. La termenul de judecată din data de 29 iulie 2020, Înalta Curte, luând act de deschiderea procedurii falimentului care a intervenit în privința societății recurente, prin sentința civilă nr. 3944 din 21 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016, fiind numit lichidator judiciar B., a dispus citarea recurentei-reclamante și la sediul lichidatorului și, prin urmare, rectificarea citativului cauzei, în sensul menționării reprezentării recurentei-reclamante Societatea A. S.R.L., prin lichidator judiciar B..

4.2. În cauză, tot la termenul de judecată din data de 29 iulie 2020, apărătorul recurentei-reclamante, avocat C., a adus la cunoștința instanței că societatea a fost radiată din evidențele registrului comerțului, însă fostul asociat al societății este succesibil al societății și are interesul continuării procesului, întrucât are și calitatea de creditor al societății, conform tabelului creditorilor întocmit la lichidarea societății.

4.3. Prin note scrise, înregistrate la dosarul instanței de recurs la data de 31 august 2020, D., în calitate de asociat al societății recurente, a solicitat admiterea cererii sale de continuare a procesului în locul societății radiate.

A arătat că cererea sa este întemeiată, în raport de dispozițiile art. 235 alin. (3) și (4) din Legea nr. 31/1990, care prevăd că transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase după plata creditorilor are loc la data radierii societății din registrul comerțului (alin. (3), iar Registrul va elibera fiecărui asociat un certificat constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite (alin. (4), precum și art. 237 alin. (13) din aceeași lege, potrivit căruia, bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerțului, le revin acționarilor/asociaților.

Titularul cererii a mai arătat că are calitatea de creditor al societății A. S.R.L. și este înscris în Tabelul definitiv consolidat completat cu suma de 203.823,66 RON, însă creanța sa nu a putut fi acoperită de sumele obținute din vânzarea activelor societății.

Având în vedere dreptul constituentului (asociatului unic) D. asupra bunurilor societății rămase în urma lichidării, titularul cererii consideră că este îndreptățit să continue procedura contencioasă începută de societate.

În fine, a arătat că stabilirea situației realității fiscale a societății A. S.R.L., al cărei asociat unic și administrator a fost, este necesară și ulterior dizolvării, lichidării și radierii acesteia întrucât, deși aceasta a uzat de toate mijloacele juridice posibile, a fost radiată anterior verificării legalității și corectitudinii celor consemnate în actul administrativ-fiscal atacat și și-a produs consecințele în cea mai gravă formă.

4.4. La termenul de judecată din 16 decembrie 2020, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante A. S.R.L., în raport de împrejurarea că, prin sentința civilă nr. 1502 din 21.03.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea societății debitoare din registrul comerțului.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. Referitor la cererea de continuare a judecării recursului formulată de asociatul E.

Fostul asociat și administrator al societății recurente, E., a indicat dispozițiile art. 235 alin. (3) și (4) și ale art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990, ca temei al introducerii sale în cauză, în calitate de succesor în drepturi și obligații a societății radiate, însă, Înalta Curte apreciază că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, întrucât radierea A. S.R.L., conform temeiurilor de drept invocate în cererea analizată, are ca efect eliberarea unui certificat constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite, iar bunurile rămase în patrimoniul persoanei juridice revin acționarilor/asociaților.

În cauză, este necesar a fi dovedită incidența vreunui temei legal care să-i permită persoanei fizice care are calitatea de asociat unic al societății cu răspundere limitată să continue litigiul, ca succesor legal în drepturi și obligații al societății radiate.

Cum un astfel de temei nu a fost indicat de asociatul E., Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, cererea acestuia de continuare a judecării recursului declarat de Societatea A. S.R.L..

II.2. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. aplicabil și în recurs, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 29 din C. proc. civ. "acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces".

Totodată, conform dispozițiilor art. 32 C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală în condițiile legii (...)."

Așadar, una dintre condițiile exercitării acțiunii civile este capacitatea procesuală, alături de condițiile privind calitatea procesuală, formularea unei pretenții și justificarea unui interes.

Or, capacitatea procesuală de folosință, care este determinată de însăși capacitatea civilă de folosință, este aptitudinea generală și abstractă a persoanei juridice/fizice de a avea drepturi și obligații de natură procesuală civilă, reprezentând astfel o reflectare în plan procesual a capacității civile de exercițiu.

Din analiza actelor de la dosar, Înalta Curte constată că, prin sentința civilă nr. 1502 din 21 martie 2019, rămasă definitivă prin neapelare, astfel cum rezultă din sistemul Ecris, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016, s-au dispus următoarele:

"Aprobă raportul final al lichidatorului judiciar B.. În baza art. 175, alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, închide procedura insolvenței împotriva debitorului S.C. A. S.R.L.. Radiază debitoarea din registrul comerțului București. Notificată Direcției Generale a Finanțelor Publice București și Oficiului Registrului Comerțului București de pe lângă Tribunalul București, pentru efectuarea mențiunii."

Potrivit art. 244 din C. civ.: "Persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulității, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desființarea ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege.", iar potrivit art. 251 alin. (1) din același Cod:

"(1) Persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise."

Nu poate avea capacitate procesuală de folosință o societate comercială radiată din registrul comerțului, operațiune care are semnificația încetării existenței persoanei juridice, neavând în acest sens relevanță momentul când a fost radiată, efectul radierii unei societăți comerciale fiind încetarea existenței persoanei juridice. Radierea unei societăți comerciale din registrul comerțului are drept efect încetarea capacității procesuale de folosință și de exercițiu a acesteia. Practic, din momentul radierii sale, persoana juridică nu mai există.

Asadar, o societate care a fost radiată nu mai poate fi parte într-o actiune judiciară.

În cauză, radierea recurentei-reclamante A. S.R.L. din evidența Registrului Comerțului s-a dispus prin hotărârea judecătorească definitivă, anterior menționată, ceea ce are drept consecință încetarea persoanei juridice însăși și atrage după sine lipsa capacității sale procesuale de folosință.

Excepția lipsei capacității de folosință sau de exercițiu este o excepție absolută și peremptorie ce poate fi invocată de către orice parte și de instanță din oficiu în orice stadiu al soluționării pricinii.

Prin urmare, reținând că la data judecării recursului, recurenta-reclamantă A. S.R.L. era radiată din registrul comerțului ca urmare a derulării unei proceduri de insolvență împotriva debitoarei, ce a fost închisă, Înalta Curte constată, în raport de dispozițiile art. 56 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., că recurenta nu mai are capacitate procesuală de folosință, nemaiputând fi subiect de drepturi și obligații și, în consecință, subiect al raportului de drept dedus judecății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante, invocată din oficiu, și va anula recursul, pentru lipsa capacității procesuale de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dată

Tip

Sursă

30/09/2016

Cerere de chemare în judecată A. srl

04/10/2017

Motive de recurs

Recurent - A. SRL

04/10/2017

Dovadă de achitare taxa de timbru

Reclamant - A. SRL

22/11/2017

Întâmpinare

Intimat - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DOLJ

29/07/2020

Acte

Recurent - A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B..

31/08/2020

Note scrise

Recurent - A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B..

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de continuare a judecării recursului formulată de asociatul E..

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință, invocată din oficiu.

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.. împotriva sentinței civile nr. 2474 din 20 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind declarat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2020.