ÎCCJ, decizie (scj.ro #83536)

Recurs în anulare. Condiții de admisibilitate. Opoziție tardiv introdusă Legea nr.31/1990, art.62 Întrucât cauza nu a fost soluționată pe fond ci pe cale de excepție, prin respingerea ca tardivă a opoziției, formulată în condițiile art.62 din Legea nr.31/1990, înseamnă că nu ne aflăm în situația punerii în discuție a unei soluționări greșite a cauzei pe fond, sub aspectele de esențială nelegalitate sau vădită netemeinicie, astfel că recursul în anulare declarat la 18 septembrie 2003, în temeiul art.330 C.proc.civ., abrogat prin art.1 pct.17 din OUG nr.58/2003, intrată în vigoare la 27 august 2003, devine inadmisibil . (Secția comercială,decizia nr.301 din 27 ianuarie 2004) Prin sentința civilă nr.1349/E/ din 19 iunie 2002, Tribunalul Neamț, secția comercială și contencios administrativ, a respins ca tardiv introdusă, opoziția reclamantei, reținând că au fost încălcate dispozițiile art.257alin.

(2) din Legea nr.31/1990 (republicată), prin care se stipulează că asociatul nemulțumit poate face opoziție, în condițiile art. 62, în termen de 15 zile de la notificarea bilanțului contabil de lichidare și a proiectului de repartizare și, cum data confirmării de primire a acestui document a fost la 22 octombrie 2001, iar opoziția a fost tardiv formulată la data de 8 martie 2002, nu se poate trece la analiza fondului iar societatea intimată este deja radiată din Registrul Comerțului Neamț, încă din 14 noiembrie 2001. Prin decizia civilă nr.15 RE din 15 octombrie 2002, Tribunalul Neamț, secția comercială și contencios administrativ, a respins, ca nefondat, recursul declarat de opozantă împotriva sentinței . În motivarea soluției, s-a reținut că instanța de fond a respins opoziția ca tardivă, în mod corect, întrucât bilanțul contabil întocmit de lichidatori a fost menționat la Oficiul Registrului Comerțului Neamț și publicat în Monitorul Oficial partea a IV-a, la 18 octombrie 2001, iar opoziția a fost formulată cu depășirea termenului legal și din eroare, prima instanță a considerat ca temei al admiterii excepției tardivității, dispozițiile art. 257 alin.(2) din Legea nr.31/1990 republicată iar nu art. 260 alin.(3) și art. 262 alin.(1),(2) și (3) din același act normativ.

S-a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 27 lit.f) din Legea nr.92/1992 și art.330 pct.2 din C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârile judecătorești criticate au devenit irevocabile și ale art.II alin.(3) din O.U.G. nr.58 din 25 iunie 2003, susținându-se că hotărârile judecătorești criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Totodată, s-a susținut că acestea sunt vădit netemeinice. Astfel, s-a arătat că, în conformitate cu prevederile art.62 din Legea nr.31/1990 republicată, opoziția se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii sau actului adițional în Monitorul Oficial al României, dacă această lege nu prevede altfel, iar potrivit alin.( 3) al aceluiași articol, hotărârea pronunțată de tribunal asupra opoziției este supusă numai recursului.

Față de aceste dispoziții procedurale, Tribunalul Neamț este competent să soluționeze cauza numai în primă instanță, or, prin soluționarea cauzei și în recurs, această instanță a pronunțat o hotărâre judecătorească cu încălcarea normelor imperative care reglementează atât propria competență materială, cât și competența materială a curților de apel, ca instanțe de recurs, în materie comercială.

Pe de altă parte, s-a susținut că, în mod greșit, s-a considerat că opoziția a fost formulată cu depășirea termenului de 15 zile, făcându-se aplicarea prevederilor art. 60 și 257 alin.(2) din Legea nr.31/1990, republicată, pentru că înscrisul la care s-a raportat Tribunalul Neamț nu constituie dovada publicării în Monitorul Oficial, dimpotrivă la partea a IV-a a bilanțului final întocmit de lichidatori și a raportului cenzorilor, se impunea să se raporteze instanța, prin aplicarea dispozițiilor art.262, coroborate cu cele ale art.62 iar nu a celor prevăzute în art.257 alin.(2) coroborate cu cele ale art.60 din legea mai sus amintită.

S-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătorești criticate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Neamț, pentru suplimentarea probatoriului, având în vedere că instanțele investite cu soluționarea unei excepții, prealabile fondului cauzei, erau obligate să solicite părților dovezi certe din care să rezulte cu exactitate data publicării în Monitorul Oficial a actului împotriva căruia s-a formulat opoziția, hotărârile pronunțate fiind nelegale sub acest aspect. În legătură cu recursul în anulare, s-a constatat că acesta a fost declarat la În legătură cu recursul în anulare, s-a constatat că acesta a fost declarat la data de 18 septembrie 2003, în condițiile art.330 C. proc.

civ., în prezent abrogat prin art.1 pct.17 din O.U.G. nr.58/2003, intrată în vigoare la 27 august 2003, care, la alin.(2), prevedea că Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție poate ataca cu recurs în anulare o hotărâre judecătorească irevocabilă atunci „când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esențială a legii, ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, ori această hotărâre este vădit netemeinică”.

Textul legal menționat , de altfel abrogat , cuprindea dispoziții restrictive, în sensul că se referea la hotărâri irevocabile , prin care s-a produs o încălcare esențială a legii în soluționarea cauzei pe fond, determinând astfel o soluționare greșită sub aspectul legalității ori soluționări vădit netemeinice . În speță , însă , nu ne aflăm în situația punerii în discuție a unei soluționări greșite a cauzei pe fond, sub aspectele de esențială nelegalitate și/sau vădită netemeinicie , deoarece cauza nu a fost soluționată pe fond, ci pe cale de excepție , prin respingerea opoziției formulate de reclamantă ca tardiv introdusă și menținerea acestei soluții , prin respingerea recursului îndreptat împotriva ei . Astfel fiind, recursul în anulare este inadmisibil.

Este inadmisibil și pentru faptul că privește societatea intimată, care după terminarea licitației, a fost radiată din Registrul Comerțului Neamț, așa cum rezultă din mențiunile din 14 noiembrie 2001 și din certificatul eliberat de Tribunalul Neamț, la 12 noiembrie 2001, ca nemaiavând calitate procesuală pasivă. În subsidiar, s-a constatat că opoziția formulată de reclamantă a fost corect respinsă, ca tardiv formulată, respectându-se regulile de competență instituite de art. 63 din Legea nr.31/1990, în vigoare la data soluționării și aplicându-se judicios dispozițiile art. 262 coroborate cu cele ale art. 62 din aceeași lege, întrucât, față de data publicării bilanțului contabil final în Monitorul Oficial (a cărei copie conformă cu originalul s-a depus în recurs), la 8 noiembrie 2001, declararea opoziției de către reclamantă la 8 martie 2002, este tardivă, depășindu-se termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

În consecință , recursul în anulare a fost respins ca inadmisibil .