ÎCCJ, decizie (scj.ro #83536)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83536) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Recurs în anulare. Condiții de
admisibilitate. Opoziție tardiv introdusă
Legea nr.31/1990, art.62
Întrucât cauza nu a fost soluționată pe fond ci pe cale de
excepție, prin respingerea ca tardivă a opoziției, formulată în condițiile
art.62 din Legea nr.31/1990, înseamnă că nu ne
aflăm în situația punerii în discuție a unei
soluționări greșite a cauzei pe fond, sub aspectele de esențială nelegalitate sau
vădită netemeinicie, astfel că recursul în anulare declarat la 18
septembrie 2003, în temeiul art.330 C.proc.civ., abrogat prin art.1 pct.17 din
OUG nr.58/2003, intrată în vigoare la 27 august 2003, devine inadmisibil
.
(Secția comercială,decizia nr.301 din
27 ianuarie 2004)
Prin sentința civilă
nr.1349/E/ din 19 iunie 2002, Tribunalul Neamț, secția comercială și contencios
administrativ, a respins ca tardiv introdusă, opoziția reclamantei, reținând că
au fost încălcate dispozițiile art.257alin. (2) din Legea nr.31/1990
(republicată), prin care se stipulează că asociatul nemulțumit poate face
opoziție, în condițiile art. 62, în termen de 15 zile de la notificarea
bilanțului contabil de lichidare și a proiectului de repartizare și, cum
data confirmării de primire a acestui document a fost la 22 octombrie
2001, iar opoziția a fost tardiv formulată la data de 8 martie
2002, nu se poate trece la analiza fondului iar societatea intimată este
deja radiată din Registrul Comerțului Neamț, încă din 14 noiembrie 2001.
Prin decizia civilă nr.15 RE din 15 octombrie 2002, Tribunalul Neamț,
secția comercială și contencios administrativ, a respins, ca nefondat, recursul
declarat de opozantă împotriva sentinței .
În motivarea soluției, s-a reținut că instanța de fond a respins opoziția ca
tardivă, în mod corect, întrucât bilanțul contabil întocmit de lichidatori a
fost menționat la Oficiul Registrului Comerțului Neamț și publicat în Monitorul
Oficial partea a IV-a, la 18 octombrie 2001, iar opoziția a fost formulată cu
depășirea termenului legal și din eroare, prima instanță a considerat ca temei
al admiterii excepției tardivității, dispozițiile art. 257 alin.(2) din Legea
nr.31/1990 republicată iar nu art. 260 alin.(3) și art. 262 alin.(1),(2) și (3)
din același act normativ.
S-a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 27 lit.f) din Legea nr.92/1992
și art.330 pct.2 din C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârile
judecătorești criticate au devenit irevocabile și ale art.II alin.(3) din
O.U.G. nr.58 din 25 iunie 2003, susținându-se că hotărârile judecătorești
criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a
determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Totodată, s-a
susținut că acestea sunt vădit netemeinice.
Astfel, s-a arătat că, în conformitate cu prevederile art.62 din Legea
nr.31/1990 republicată, opoziția se face în termen de 30 de zile de la
data publicării hotărârii sau actului adițional în Monitorul Oficial al
României, dacă această lege nu prevede altfel, iar potrivit alin.( 3) al
aceluiași articol, hotărârea pronunțată de tribunal asupra opoziției este
supusă numai recursului.
Față de aceste dispoziții procedurale, Tribunalul Neamț este competent să
soluționeze cauza numai în primă instanță, or, prin soluționarea cauzei și în
recurs, această instanță a pronunțat o hotărâre judecătorească cu încălcarea
normelor imperative care reglementează atât propria competență
materială, cât și competența materială a curților de apel, ca instanțe de
recurs, în materie comercială.
Pe de altă parte, s-a susținut că, în mod greșit, s-a considerat că opoziția a
fost formulată cu depășirea termenului de 15 zile, făcându-se aplicarea
prevederilor art. 60 și 257 alin.(2) din Legea nr.31/1990, republicată, pentru
că înscrisul la care s-a raportat Tribunalul Neamț nu constituie dovada
publicării în Monitorul Oficial, dimpotrivă la partea a IV-a a bilanțului final
întocmit de lichidatori și a raportului cenzorilor, se impunea să se raporteze
instanța, prin aplicarea dispozițiilor art.262, coroborate cu cele ale art.62
iar nu a celor prevăzute în art.257 alin.(2) coroborate cu cele ale art.60 din
legea mai sus amintită.
S-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor
judecătorești criticate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului
Neamț, pentru suplimentarea probatoriului, având în vedere că instanțele
investite cu soluționarea unei excepții, prealabile fondului cauzei, erau
obligate să solicite părților dovezi certe din care să rezulte cu exactitate
data publicării în Monitorul Oficial a actului împotriva căruia s-a formulat
opoziția, hotărârile pronunțate fiind nelegale sub acest aspect.
În legătură cu recursul în anulare, s-a constatat că acesta a fost declarat la
În legătură cu recursul în anulare, s-a constatat că acesta a fost declarat la
data de 18 septembrie 2003, în condițiile art.330 C. proc. civ., în prezent
abrogat prin art.1 pct.17 din O.U.G. nr.58/2003, intrată în vigoare la 27
august 2003, care, la alin.(2), prevedea că Procurorul general al Parchetului
de pe lângă Curtea Supremă de Justiție poate ataca cu recurs în anulare o
hotărâre judecătorească irevocabilă atunci „când prin hotărârea atacată s-a
produs o încălcare esențială a legii, ce a determinat o soluționare greșită a
cauzei pe fond, ori această hotărâre este vădit netemeinică”.
Textul
legal
menționat
, de
altfel
abrogat
,
cuprindea
dispoziții
restrictive,
în
sensul
că
se
referea
la
hotărâri
irevocabile
,
prin
care s-a
produs
o
încălcare
esențială
a
legii
în
soluționarea
cauzei
pe
fond,
determinând
astfel
o
soluționare
greșită
sub
aspectul
legalității
ori
soluționări
vădit
netemeinice
.
În
speță
,
însă
,
nu
ne
aflăm
în
situația
punerii
în
discuție
a
unei
soluționări
greșite
a
cauzei
pe
fond, sub
aspectele
de
esențială
nelegalitate
și/sau
vădită
netemeinicie
,
deoarece
cauza
nu
a
fost
soluționată
pe
fond,
ci
pe
cale
de
excepție
,
prin
respingerea
opoziției
formulate de
reclamantă
ca
tardiv
introdusă
și
menținerea
acestei
soluții
,
prin
respingerea
recursului
îndreptat
împotriva
ei
.
Astfel fiind, recursul în anulare este inadmisibil.
Este inadmisibil și pentru faptul că privește societatea intimată, care după
terminarea licitației, a fost radiată din Registrul Comerțului Neamț, așa cum
rezultă din mențiunile din 14 noiembrie 2001 și din certificatul eliberat de
Tribunalul Neamț, la 12 noiembrie 2001, ca nemaiavând calitate procesuală
pasivă.
În subsidiar, s-a constatat că opoziția formulată de reclamantă a fost corect
respinsă, ca tardiv formulată, respectându-se regulile de
competență instituite de art. 63 din Legea nr.31/1990, în vigoare la data
soluționării și aplicându-se judicios dispozițiile art. 262 coroborate cu cele
ale art. 62 din aceeași lege, întrucât, față de data publicării bilanțului
contabil final în Monitorul Oficial (a cărei copie conformă cu originalul s-a
depus în recurs), la 8 noiembrie 2001, declararea opoziției de către reclamantă
la 8 martie 2002, este tardivă, depășindu-se termenul de 30 de zile
prevăzut de lege.
În
consecință
,
recursul
în
anulare
a
fost
respins
ca
inadmisibil
.