ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6704/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6704/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1 Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 09.01.2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Energiei și S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. anularea H.G. 666/13 sept 2017, publicată în Monitorul Oficial în 15 sept 2017, iar în temeiul disp. art. 15 din LCA, suspendarea actului administrativ atacat.
1.2. Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 4553 din 7 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal au fost respinse ca nefondate excepțiile referitoare la existența autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea de suspendare și inadmisibilitatea cererii de suspendare. Instanța a admis excepția lipsei de obiect a cererii având ca obiect suspendarea executării efectelor actului administrativ și a respins ca fiind lipsită de obiect cererea de suspendare formulată.
A admis excepția lipsei de interes în formularea cererii având ca obiect anularea actului administrativ atacat și a respins cererea de anulare a H.G. nr. 666/2017, formulată de reclamanta A., ca fiind lipsită de interes.
1.3. Cererea de recurs:
Reclamanta A. a formulat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
Se susține că legalitatea unei hotărâri de guvern emisă pentru funcționare unui depozit de combustibili fosili se analizează la data emiterii actului administrativ atacat, adică la data de 13 septembrie 2017, în conformitate cu normele legislative de la data respectivă.
În consecință, în opinia recurentei, admiterea excepției lipsei de interes s-a făcut cu încălcarea dreptului privind accesul la justiție reglementat de art. 21 din Constituția României precum si de art. 32 si 33 din C. proc. civ.
Dacă prin hotărârea de guvern s-a autorizat în mod nelegal un proiect cu impact asupra mediului, proiect care este prezumat de lege a produce prejudicii de mediu prin poluarea generată, fiind necesară parcurgerea unei proceduri speciale prevăzută de lege (vezi Anexa II pct. 3 lit. e) din H.G. nr. 445/2009 în vigoare la data emiterii hotărârii), atunci legalitatea unui astfel de act administrativ trebuie analizată în cadrul acțiunii formulate în termen legal împotriva acesteia, chiar dacă proiectul autorizat a încetat TEMPORAR funcționarea (funcționarea depozitului a fost reluată în septembrie 2018 prin altă hotărâre de guvern). Interesul în constatarea nelegalității unui act administrativ normativ care era susceptibil a provoca prejudicii de mediu, este un interes determinat, legitim, personal (având în vedere calitatea de ONG de mediu și organism social interesat al reclamantei), născut și actual, la data formulării cererii de chemare în judecată.
Recurenta apreciază că instanța de fond nu a analizat interesul său în formularea acțiunii, așa cum este el reglementat de art. 33 din C. proc. civ. Instanța nu face nicio mențiune cu privire la caracteristicile interesului la data formulării cererii de chemare în judecată, precizând numai că acțiunea apare ca lipsită de interes în sens procesual, pe motiv că funcționarea depozitului de cărbune este reglementată la 1 septembrie 2018 de altă hotărâre de guvern.
Instanța nu se referă în motivare la temeiul de drept, respectiv art. 32 din C. proc. civ. și la caracteristice interesului în procesul civil și nu dovedește de ce interesul recurentei nu întrunește condițiile cerute de lege. Hotărârea conține numai concluzia instanței că acțiunea este lipsită de interes în sens procesual fără nicio motivare în fapt și în drept.
1.4. Apărările formulate în cauză:
1.4.1 Pârâtul Ministerul Energiei a formulat întâmpinare, invocând excepțiile tardivității, netimbrării și nulității recursului pentru nemotivare.
Se susține că analizând cererea de recurs formulata de A., se poate observa ca în cuprinsul recursului, nu este dezvoltat motivul de natura să conducă la casarea sentinței, iar succesiunea de afirmații (care au fost analizate de instanța de fond și la care aceasta a răspuns), nu permite reținerea unor critici susceptibile să se încadreze în motivele de casare expres si limitativ prevăzute de noul C. proc. civ.
Reproducerea în recurs a argumentelor pe care și-a fundamentat cererea de chemare în judecata nu se constituie într-o veritabilă critică adusă sentinței.
Tot pe cale de excepție s-a invocat lipsa de obiect a cererii de recurs, susținându-se că, de vreme ce H.G. 666/3.09.2017 are o aplicabilitate limitată în timp, recurenta reclamantă nu are niciun interes direct și actual nici în declararea cererii nici în susținerea acesteia.
Hotărârea primei instanțe este temeinică și legală la data pronunțării acesteia, actul contestat având efectele încetate. Nu prezintă relevanță susținerea recurentei de la fila x conform căreia, deși cu aplicabilitate temporara hotărârea de guvern a fost reluata ulterior pentru o alta perioadă, întrucât cealaltă hotărâre nr. 664/2018 a fost de asemenea contestata de A. sub toate aspectele, instanțele infirmând pretențiile recurentei reclamante.
Pretinde intimatul că la acest moment, instanța nu mat poate pronunța valabil anularea/suspendarea H.G. nr. 666/2017, aceasta fiind lipsită de efecte juridice. În acest context, cererea A. este lipsita de interes.
1.4.2 Intimata SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Prin H.G. nr. 666/13.09.2017 a fost aprobată activarea și utilizarea parțială a depozitului Roșia din cadrul Exploatării Miniere de Carieră Roșia-Rovinari, pentru perioada 15 septembrie 2017-31 martie 2018, în vederea asigurării siguranței Sistemului electroenergetic național, cu adoptarea tuturor măsurilor posibile de protecție a mediului necesare pentru activarea și utilizarea parțială a depozitului în perioada menționata, măsuri care sa conducă la diminuarea/reținerea pulberilor, la locurile de generare a acestora, umectarea, carcasarea punctelor de întoarcere a benzilor transportoare, inclusiv adaptarea unui program de funcționare corespunzător.
Consideră recurenta, că în mod întemeiat instanța de fond - Curtea de Apel București- a admis excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare pe considerentul că H.G, nr. 666/13.09.2017 a avut o perioada limitată de aplicabilitate în timp, 15 septembrie 2017-31 martie 2018.
H.G. nr. 666/13.09-2017 prin care a fost aprobată activarea și utilizarea parțială a depozitului Roșia din cadrul Exploatării Miniere de Carieră Roșia-Rovinari, și-a produs efectele juridice pentru care a fost elaborat, fiind valabila pentru o perioadă limitată de timp.
Se susține că recurenta nu justifica un interes nici în promovarea acțiunii în anulare, întrucât actul normativ a cărui anulare se solicita, nu mai produce efecte juridice, anterior fiind emisa H.G.. nr. 664 din data 29 august 2018 privind aprobarea unor măsuri pentru realizarea stocurilor de siguranță ale Sistemului electroenergetic național în ceea ce privește combustibilul lignit, cu aplicabilitate pentru perioada 1 septembrie 2018 -15 martie 2019.
Obiectul este unul din elementele acțiunii civile și reprezintă pretenția concretă a reclamantului, protecția dreptului subiectiv sau a unui interes ce se poate realiza numai pe calea justiției. Consideră ca instanța de fond a motivat admiterea excepției lipsei de interes în raport de dispozițiile H.G. nr. 664 din data 29 august 2018 privind aprobarea unor măsuri pentru realizarea stocurilor de siguranță ale Sistemului electroenergetic național în ceea ce privește combustibilul lignit, susținerile recurentei sub acest aspect fiind neîntemeiate.
1.4.3 Intimatul pârât Guvernul României a formulat de asemenea întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Se susține că, în mod legal, a constatat instanța de fond că, raportat la obiectul acțiunii în anulare deduse judecății, la data soluționării sale, aceasta a devenit lipsită de interes, sub aspectul încetării producerii efectelor actului administrativ de autoritate criticat.
În fapt, la data de 07.11. 2018 data pronunțării sentinței civile nr. 4553, de către Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, actul supus anulării, respectiv H.G. nr. 666/2017, își încetase de drept efectele juridice, perioada reglementată în cuprinsul său fiind până la 31 martie 2018 (termen expres).
Prin H.G. nr. 666/2017 s-a aprobat de către Guvernul României activarea și utilizarea parțială a depozitului Roșia, din cadrul Exploatării Miniere de Cariera Rovinari, începând cu data de 15 septembrie 2017 și până la data de 31 martie 2018, pentru a permite realizarea stocurilor de cărbune și funcționarea termocentralelor Rovinari, Turceni, Ișalnița și Craiova II pentru trecerea vârfului de iarnă 2017 - 2018.
Pe parcursul soluționării cauzei cu obiect anulare H.G. nr. 666/2017, Guvernul României a adoptat un nou act administrativ, având ca obiect reglementarea situației redate anterior, situație care se reglementează anual, în vederea traversării optime a perioadelor de iarnă.
Prin urmare, pentru perioada cuprinsă între 1 septembrie 2018 - 15 martie 2019, Guvernul României a adoptat H.G. nr. 664/2018 situație în care, în mod corect și legal, a constatat instanța de fond că acțiunea recurentei - reclamante a devenit lipsită de interes (de finalitate juridica).
În speță, nu este justificat interesul judecării unei cereri al cărei obiect nu se mai află în vigoare (întrucât H.G, nr. 666/2017 și-a încetat de drept efectele, fiind asimilabil unui act juridic cu termen), neexistând finalitatea anulării efectelor unui act ieșit din uz juridic.
II. Soluția instanței de recurs
Argumente de fapt și de drept relevante
Excepțiile invocate de intimatul Ministerul Energiei sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Recursul declarat de reclamantă a fost formulat în termenul legal prevăzut de disp. art. 20 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care hotărârea a fost comunicată părții la data de 15.02.2019, iar recursul a fost declarat și motivat la data de 04.03.2019 .
De asemenea, recursul a fost legal timbrat cu suma de 200 RON în raport de motivele de recurs invocate, așa cum rezultă din dovada aflată la dosar recurs.
Excepția nulității recursului pentru nemotivare nu poate fi admisă de vreme ce recurenta a indicat motivele de casare cu referire la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., iar din lecturarea acestora rezultă că pot fi legal încadrate în cazurile de casare stabilite de legiuitor pentru calea extraordinară de atac a recursului.
Mai mult, se observă că prin sentința recurată a fost respinsă cererea de anulare a H.G. nr. 666/2017 ca fiind lipsită de interes, iar recurenta a criticat tocmai acest aspect, invocând încălcarea prevederilor legale ale art. 32 și 33 C. proc. civ. ce reglementează interesul ca o condiție esențială de promovare a acțiunii civile, dar și lipsa de motivare a instanței față de soluția adoptată.
Ca atare, recursul este motivat, iar criticile pot fi încadrate în motivele de casare enumerate de art. 488 C. proc. civ.
Tot pe cale de excepție, intimatul Ministerul Energiei a invocat lipsa de obiect a recursului, motivat de faptul că actul administrativ a cărui anulare se solicită a avut o aplicabilitate limitată în timp, în prezent efectele acestuia încetând.
Lăsând la o parte faptul că intimatul amestecă lipsa de obiect cu lipsa de interes, se observă că prima instanță a respins obiectul principal al cererii de chemare în judecată pentru lipsa de interes în formularea acțiunii, justificat tocmai de argumentele folosite de intimat în promovarea excepției de mai sus.
Cum obiectul prezentului recurs îl reprezintă tocmai criticile împotriva acestei soluții, este evident că aspectele ce au generat invocarea excepției lipsei de obiect reprezintă, în fapt, argumente în susținerea sau combaterea căii de atac și nu pot forma obiectul unei excepții procesuale, așa cum a susținut intimatul.
Recursul declarat de reclamanta A. este fondat și va fi admis pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Recurenta a invocat greșita aplicare a prevederilor art. 32 și 33 C. proc. civ.
În conformitate cu aceste prevederi legale, prin interes se înțelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, indiferent de forma concretă de manifestare a acesteia.
Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.
În cauză, recurenta reclamantă a solicitat, ca obiect principal al acțiunii sale, anularea H.G. nr. 666/2017 pentru încălcarea principiului transparenței decizionale, dar și a dispozițiilor imperative ale Legii 86/2000 privind ratificarea Convenției de la Aarhus, invocând un interes public, general constând în încălcarea dreptului la un mediu sănătos.
Este de principiu că anularea unui act juridic reprezintă o sancțiune care lipsește actul de efectele sale retroactive, contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Altfel spus, nulitatea intervine în cazul în care, la încheierea actului nu au fost respectate dispozițiile legale referitoare la condițiile sale de valabilitate, indiferent că este vorba de condiții de fond sau de formă.
În aceste condiții, pentru soluționarea capătului de cerere privind anularea H.G. nr. 666/2017 recurenta reclamantă avea interes atât la momentul formulării cererii de chemare în judecată, cât și la momentul pronunțării sentinței atacate, dat fiind efectul retroactiv al acestei sancțiuni, așa cum s-a precizat mai sus. Ca atare, în ipoteza admiterii cererii de chemare în judecată, încetează efectele hotărârii de guvern, presupus nelegale, încă de la data emiterii ei, iar consecințele vătămătoare produse, pot fi reparate.
Faptul că prima instanță a respins cererea de chemare în judecată ca lipsită de interes, pentru considerentul că hotărârea atacată a avut o activitate limitată în timp, iar în prezent este emisă o alta ce reglementează aceleași aspecte contestate de parte, se transpune într-o reală limitare a accesului reclamantei la o instanță, prin aceea că este împiedicată să-și expună în fața judecătorului nemulțumirile sale în legătură cu presupusele nelegalități de formă și de fond ale actului atacat.
Încetarea efectelor unui act administrativ prin ajungerea acestuia la termen, nu împiedică exercitarea acțiunii civile de anulare a acestuia și nu justifică soluția lipsei de interes în sens procedural, așa cum a stabilit prima instanță.
Cum prin soluția pronunțată, s-a statuat doar asupra unor excepții procedurale, iar judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra pretențiilor legitime ale părții, Înalta Curte constată că sunt întrunite motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și va dispune admiterea recursului, cu consecința casării hotărârii atacate.
Casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare se impune din perspectiva prevederilor art. 497 C. proc. civ., pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, în raport de faptul că la instanța de fond nu au fost dezlegate motivele de nelegalitate invocate pe calea acțiunii.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea 554/2004, va fi admis recursul reclamantei și va fi trimisă cauza spre rejudecare primei instanța potrivit considerentelor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepțiile tardivității, netimbrării, nulității și lipsei de obiect a recursului, invocate de către intimatul-pârât Ministerul Energiei.
Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 4553 din 07 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Casează în parte sentința recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererii având ca obiect anularea H.G. nr. 666/2017.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2020.