ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6115/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta Obștea Vatra Satului Boisoara Bumbuesti Gaujani, A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor, Garda Forestieră Rm. Vâlcea, B. și Forestiere "Măgura" și C. și Pescuit Sportiv Boia, a solicitat retragerea formularelor de autorizații de vânătoare eliberate de Ministerul Apelor și Pădurilor Asociației de Vânătoare și Pescuit Sportiv Boia, retragerea avizului eliberat de ITRSV Vâlcea în vederea atribuirii fondurilor de vânătoare, să se constate că avizul eliberat de ITRSV Vâlcea în vederea atribuirii fondurilor de vânătoare 10 și 11 este falsificat prin "faptul că în acestea sunt inserate cu ocazia întocmirii date nereale și pe cale de consecință să fie anulat, să se constate că adresa emisă de către B. și Forestiere "Măgura" către ITRSV Vâlcea în vederea atribuirii fondurilor de vânătoare 10 și 11 este falsificată prin faptul că în aceasta sunt inserate cu ocazia întocmirii date nereale în sensul că aceasta deține peste 50% dintre proprietățile care compun fondurile de vânătoare 10 Boia Mare și 11 Boișoara, județul Vâlcea și pe cale de consecință să o anuleze, să se constate dizolvarea de drept a C. și Pescuit Sportiv Boia și a Asociației de Terenuri Agricole și Forestiere "Măgura" deoarece prin falsificarea înscrisurilor arătate scopul și activitatea asociației a devenit ilicită, contrară ordinii publice.

De asemenea, a solicitat suspendarea de îndată a actelor administrative în baza cărora D. desfășoară activitatea de vânătoare în fondurile de vânătoare nr. 10 Boia Mare și nr. 11 Boișoara, județul Vâlcea, până la soluționarea definitivă a fondului prezentei cauze.

Prin hotărârea nr. 34 din data de 21.02.2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompntenței teritoriale a Curții de Apel Alba - Iulia, invocată de pârâții Garda Forestieră Rm. Vâlcea, B. și Forestiere "MĂGURA" și C. și Pescuit Sportiv Boia, prin întâmpinare și drept consecință a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții Obștea Vatra Satului Boișoara Bumbuești Gaujani și A., în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată la data de 20.03.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 3272 din data de 10.07.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, a respins ca fiind prescrisă acțiunea principală formulată de reclamanții Obștea Vatra Satului Boișoara Bumbuești Gaujani și A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor, Garda Forestieră Rm. Vâlcea, B. și Forestiere "MĂGURA" și C. și Pescuit Sportiv Boia și a respins, în rest, acțiunea ca nefiind întemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 3272 din data de 10.07.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. în nume propriu și în calitate de reprezentant al Obștei Vatra Satului Boișoara Bumbuești Gaujani.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în anexa la dovada nr. 3639/02.05.2011 privind situația detaliată a terenurilor incluse în fondul cinegetic nr. 11 Boișoara au fost înscrise la rubrica "suprafețe înscrise în fondul cinegetic" suprafețe care nu fac parte din acest fond.

La poziția nr. 2 din anexă, la rubrica suprafața inclusă în fondul cinegetic este înscrisă Obștea Moșnenilor Boișoara Gaujani cu suprafața de 580,10 ha, însă, în realitate Obștea Moșnenilor Boișoara Gaujani nu deține în fondul de vânătoare nr. 11 suprafața de 580,10 ha conform titlului de proprietate nr. x/2002, aceste suprafețe fiind situate în fondul de vânătoare nr. 10 Boia.

A învederat instanței de fond că din anexa la dovada nr. 3639/02.05.2011 rezultă că B. și Forestiere "Măgura" deține suprafața de 6071 ha din cele 10012 ha, dar angajatul Ministerului Apelor și Pădurilor a falsifica anexa cu ocazia întocmirii, în sensul că a trecut în această anexă suprafețe de gteren care nu fac parte din acest fond și a mai trecut și ca asociat în B. și Forestiere "Măgura" pe recurenta-reclamantă Obștea Vatra Satului Boișoara Bumbuești Gaujani.

În fața primei instanțe s-a solicitat cercetarea falsului și în cazul în care ar fi fost cercetat în condițiile art. 308 C. proc. civ., a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate cu obiectivul de a se pune pe teren actele care au stat la baza întocmirii dovezii nr. 3639/02.05.211 eliberată de ITRSV Vâlcea și anexa la dovada nr. 3639/02.05.211 denumită "situația detaliată privind terenurile incluse în fondul cinegetic nr. 11 denumit Boișoara din județul Vâlcea" pentru a se constata suprapunerile dintre aceste acte și suprafețele fondului de vânătoare 11 Boișoara.

Prima instanță a încălcat principiul disponibilității deoarece s-a pronunțat pe o excepție în ceea ce privește legea contenciosului administrativ, în timp ce cererea dedusă judecății a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 308 C. proc. civ., prin care s-a solicitat cercetarea și constatarea falsului de către instanța civilă raportat la infracțiunea săvârșită, cea de fals raportat la dispozițiile art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 154 lit. d) C. pen.

Instanța de fond a încălcat prinipiul disponibilității prevăzut de art. 9 C. proc. civ., restabilind calificarea juridică a actelor și faptelor fără a pune în discuția părților acest lucru, așa cum prevăd dispozițiile art. 22 alin. (4) și fără acordul părții care a introdus cererea.

În final, se arată că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, aspect ce rezultă din faptul că prin cererea dedusă judecății au fost invocate dispozițiile art. 308 C. proc. civ., iar instanța a soluționat cererea în baza Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Intimata-pârâtă Garda Forestrieră Rm. Vâlcea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate.

Intimtul-pârât Ministerul Apelor și Pădurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluție s-a fixat termen de judecată la data de 18 noiembrie 2020.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților-pârâți, în raport de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția nulității recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

Înalta Curte reține că nu pot forma obiect al analizei acestei instanțe decât acele critici care vizează nelegalitatea deciziei recurate. Aceasta deoarece art. 488 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța de recurs nu are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de fond.

Sub acest aspect Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă cererea de recurs este o copie fidelă a cererii modificatoare depusă la data de 08.01.2018, fără a detalia critici concrete care să poată fi încadrate în motivele de casare invocate.

Dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. menționează în mod expres că cererea de recurs trebuie să cuprinsă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat….";

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, Înalta Curte constată că acesta este invocat pur formal, recurentul-reclamant neindicând concret ce reguli de procedură a înclăcat prima instanță cu ocazia soluționării cererii deduse judecății.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs încadrat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, aspect ce rezultă din faptul că deși prin cererea dedusă judecății au fost invocate dispozițiile art. 308 C. proc. civ., instanța a soluționat cererea în baza Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că această critică referitoare la soluționarea cauzei din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în lipsa unor critici concrete referitoare la considerentele expuse în cuprinsul hotărârii primei instanțe, nu poate constitui un veritabil motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. deoarece instanța de fond în mod corect a reținut că obiectul principal dedus judecății îl reprezintă constatarea nulității contractelor de gestionare nr. x/27.06.2011 și nr. y/27.06.2011, încheiate între Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu-Vâlcea și E. și Pescarilor Sportivi Boia, iar verificarea legalității acestor acte administrative se supune cu prioritate condițiilor impuse de prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora acțiunea judiciară este prescriptibilă într-un termen de 6 luni care curge de la data la care subiectul de sezină a luat cunoștință de existența actului nelegal.

De asemenea, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant își exprimă în continuare nemulțumirea cu privire la faptul că prima instanță nu a procedat la cercetarea falsului conform dispozițiilor art. 308 C. proc. civ., însă pentru a ajunge în această etapă procedurală, prima instanță în mod corect a analizat cu prioritate excepțiile invocate.

Așa fiind, Înalta Curte constată că în cadrul cererii de recurs recurentul-reclamant nu a expus motivele pentru care consideră că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, iar exprimarea unor simple nemulțumiri nu se poate circumscrie motivelor de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Având în vedere faptul că, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și, pe cale de consecință, va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. în nume propriu și în calitate de reprezentant al Obștei Vatra Satului Boișoara Bumbuești Gaujani împotriva sentinței nr. 3272 din 10 iulie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.