ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 44/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2018, reclamanții Obștea Vatra satului Boișoara Bumbuești Găujani prin reprezentant A., A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apelor si Pădurilor, Garda Forestieră Rm. Vâlcea, Ocolul Silvic Clăbucet și C., solicitând ca prin hotărârea se va pronunța să se cerceteze înscrisul falsificat cu ocazia întocmirii, prin inserarea în cuprinsul acestuia de date nereale, înscris intitulat AVIZ înregistrat sub nr. x/19.01.2011 la ITRSV Vâlcea (actuala Garda Forestieră) și după cercetarea înscrisului falsificat să se constate și să se dispună: nulitatea absolută totală a AVIZ-ului nr. 1/19.01.2011 eliberat de ITRSV Vâlcea Ocolului Silvic Clăbucet - act inițial și a autorizației de funcționare nr. x/02.02.2011 eliberată de Ministerul Mediului și Pădurilor, Ocolului Silvic Clăbucet. Prin sentința nr. 96 din 16 mai 2018, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat judecarea cauzei la Curtea de Apel Pitești. Pe rolul acestei instanțe, dosarul a fost înregistrat la data de 7 iunie 2018, sub nr. x/2018.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 90/F-CONT din 13 septembrie 2018, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibil capătul de cerere formulat de reclamanții Obștea Vatra Satului Boișoara Bumbuești Găujani, reprezentată prin A., A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor, Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea, Ocolul Silvic Clăbucet și C., privind nulitatea absolută a Aviz-ului nr. 1/19.01.2011 eliberat de I.T.R.S.V. Vâlcea, Ocolului Silvic Clăbucet. A respins ca inadmisibil capătul de cerere privind nulitatea totală absolută a autorizației de funcționare nr. x/02.02.2011 eliberată de Ministerul Mediului și Pădurilor, Ocolului Silvic Clăbucet.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, au declarat recurs reclamanții B., A. și Obștea Vatra Satului Boișoara Bumbuești Gaujani, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, intimații-pârâți Ocolul Silvic Clăbucet, C., Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea au solicitat respingea recursului ca nefondat.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți Prin Rezoluția din data de 18.01.2019, Înalta Curte a fixat termenul pentru judecata recursului declarat de reclamanții B., A. și Obstea Vatra Satului Boisoara Bumbuesti Gaujani la data de 13 ianuarie 2021, recurenții fiind citați cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 de RON. Măsurile dispuse de instanța de recurs au fost comunicate recurenților-reclamanți la 02.12.2020 și 03.12.2020, conform dovezilor de înmânare aflate la dosar. II. Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate excepția de netimbrare a recursului, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: În cauză sunt incidente dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50 de RON, dacă cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca inadmisibilă. Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. Prin adresa comunicată recurenților-reclamanți, conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON, aferent recursului declarat împotriva sentinței nr. 90/F-CONT din 13 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, obligație pe care recurenții-reclamanți nu au îndeplinit-o. Totodată, se reține că în cauză nu s-a formulat, de către recurenții-reclamanți, o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru și nici o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008. Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat. Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamanții reclamanții B., A. și Obstea Vatra Satului Boisoara Bumbuesti Gaujani.